Toma Alimos - Comentariul Baladei

Toma Alimos

"Pe-un picior de plai, gura de rai"…

Contempland oceanul verde al coniferelor, seninul albastru al cerului, limpezimea apelor repezi, creatorul popular a dat nastere nestematelor cu nume care au trecut in eternitate: "Miorita", "Manastirea Argesului", "Cantecul lui Mihai Viteazul", "Iancu Jianu", "Unde-aud cucul cantind", "Frunza verde lacramioara", "Voinicul". Transmise si pastrate de masele populare, prin indivizi iesiti din randul acestora, din cele mai vechi timpuri pana astazi, creatiile populare constituie "comori nepretuite de simtiri duioase, de datini stramosesti, de notite istorice, dar mai cu seama, de frumuseti poetice de o mare originalitate". Literatura populara este in fond o componenta a ansamblului de fapte de cultura pe care il numim cu un cuvand de circulatie universala folclor. Considerat ca o secventa a culturii populare, folclorul cuprinde literatura, muzica, dansul si teatrul popular - toate, manifestari artistice ale creatorilor populari si destinate poporului. Spre deosebire de arta culta, de literatura, muzica, teatrul create de autori cunoscuti si pastrate in scris, in manuscrise ori carti tiparite - folclorul a fost creat, transmis si perpetuat timp de multe secole pe cale orala, prin viu grai, direct, de la interpret la ascultatori, fara mipaginii tiparite, sau, mai recent, a discului ori a benzii de magnetofon.

Oralitatea, caracterul colectiv, caracterul anonim, sincretismul (impletirea mai multor moduri de expresie artistica, simbioza mai multor arte), inglobarea in obiceiuri si datini, fac din creatia populara un obicei vechi si nou in acelasi timp, schimbandu-se odata cu oamenii, in timp si diversificandu-se in spatiu.

Citata de criticul literar George Calinescu pentru calitaea ei de indice unic in tara noastra de departajare a domeniilor dintre haiduci, balada Toma Alimos transpune teme pedepsirii incalcarii codului etic eroic. Toma si Manea sunt doi haiduci, fiecare activand in zona sa. Toma este un erou viteaz, drept si cinstit, prietenos, plin de armonie, in timp ce Manea este dusmanos, las, neomenos. Poetul anonim evidentiaza calitatile acestuia dintai, punandu-l in antiteza cu Manea. kf912d5este relativ simplu, dar episoadele capata o puternica valoare prin forta lor de sugestie.

In debutul baladei, eroul Toma Alimos poposeste si se ospateaza intr-un loc marcat prin toponimicul Muntele Plesuv, incarcat de sugestii macabre:

"Foicica fagului,

La poalele muntelui,

Muntelui Plesuvului;

In mi

Campului

La putul

Porumbului"…..

Paralelitismul sintactic al ultimelor patru versuri ale secventei citate sugereaza paradisul locurilor evocate.

Pe fundalul acestor versuri este prezentat Toma Alimos:

"Haiduc din tara de jos,

Nalt la stat

Mare la sfat

Si viteaz cum n-a mai stat."

Secventa citata constituie un succint portret al eroului - fizic (si calitatea este la superlativ - pare sa sugereze poetul anonim prin antepunerea epitetului "nalt" si prin epenteza vocalei "i") si moral -calitatile evidentiate fiind intelepciunea ca forta de expresie a penultimului vers citat rezida in combinarea unui epitet concret -"mare"- cu un substaniv abstract"sfat") si vitejia (sintagma epitetica "cum n-a mai stat" are valoare superlativa).

Solitar, insingurat, suferind din pricina singuratatii lui, eroul simte nevoia unei comuniuni:

"Inchinar-as si m-am cui!

Inchinar-as murgului

Murgului sirepului,

Dar mi-e murgul vita muta,

Ma priveste si m-asculta,

N-are gura sa-mi raspunda.

Inchinar-as armelor,

Armelor dragutelor,

Dar si ele-s fiare reci

Puse-n teci

De lemne seci

Inchinar-oi codrilor,

Ulmilor,

Si fagilor

Brazilor

Paltinilor

Ca-mi sunt mie fratiori,

De poteri ascunzatori."

Secventa citata releva tragismul existentei eroului insingurat. Sentimentul acesta este potentat insa de ideea armoniei om-natura, idee insemn de noblete al literaturii romane. "Frate cu romanul", codrul e atat de aproape sufletului eroului. Ne-o sugereaza diminutivul "fratiori". Sintagma epitetica "de poteri ascunzatori" concentreaza in ea sugestiile toate ale zicerii: "Codru-i frate cu romanul". Ideea armoniei om-natura continua si in secventa urmatoare:

"D-oi muri m-or inveli,

Cu freamatul m-or jeli"

E transpusa in vers ideea contopirii mioritice cu natura, ideea umanizarii naturii: de veacuri, intr-o contopire osmotica, omul a imprumutat de la natura trainicie, rezistenta, iar natura de la om - grai si sensibilitate.

Aparitia lui Maneaeste enuntata prin reactia naturii:

"Si cum sta…

pana la

Murguletu-si rancheza."

Toma Alimos se confrunta cu un adversar care-i reproseaza ca se situeaza intr-un spatiu strain,interzis lui:

"D-alei, Toma Alimos

pana la

Ia sa-mi dai pe murgul vama."

Trecand peste sentimentul de adersitate, eroul solitar cauta comuniune si in mediul uman, incercand un gest de fraternizare cu adversarul sau:

"-Ce-ai vazut

pana la

Ca c-un frate sa vorbeasca."

Secventa urmatoare transpune momentul incalcarii codului etic eroic:

"-Manea stanga si-ntindea

pana la

Cu fuga!"

In momentele de mare restriste, Toma Alimos isi aduna ultimele forte printr-un efort suprauman:

"D-alelei fecior de lele,

pana la

Pentru tine murgule!

Gestul lui Manea n-are semnificatia razbunarii, ci semnifica pedepsirea incalcarii codului etic eroic, pentru care lupta dreapta reprezinta norma suprema si,in consecinta semnifica restaurarea demnitatii umane.-poti cita versuri.

In fata mortii, ca si ciobanul mioritic, eroul solitar isi investeste calul cu puteri ritualice, transmitandu-i dorinta testamentara.

"Sapa-mi groapa

(aici se scriu toate versurile)

Cum m-ai purtat si pe mine."

Prin extrictie, eroul solitar, caruia i se refuza comuniunea umana se integreaza deplin in spatiul sau dat. Este transpusa, in aceasta secventa, ideea comuniunii cu animalul, care reprezinta marca propriei sale conditii eroice.

Finalul, departe de a fi aureolat tragic, impresioneaza prin dorinta haiducului de comunicare cu semenii, prin armonia perfecta dinte sufletul erolui si elementele naturii ocrotitoare, prin pretuirea vredniciei haiducesti.

Versurile baladei sunt scurte, de lungime variabila. Iscusinta poetului anonim este atat de maestrita, incat face dintr-un sigur vers. Ritmul este trohaic, c-an toata poezia populara.

Poaetul anonim evidentiaza ideea triubinelui, si ea isi gaseste ecoul in sufletele noastre.

Pios omagiu atator genii care s-au transformat in tarana!

download