Tineri Agresori Sexuali

Tineri agresori sexuali

In anii ’80 institutii de ocrotire a copilului in U.S. recunosteau nevoia de a inlatura riscul ca unii copii sa abuzeze de alti copii. Procesele si antipublicitatea au marit atentia la acest risc, I-au determinat pe terapeutii copiilor abuzati sau agresori sexual sa recunoasca necesitatea unor interventii inainte ca tinerii sa intampine probleme de comportament sexual. Au fost inregistrate exagerari in unele situatii si lipsa de protectie in alte situatii, ceea ce demonstreaza nevoia de pregatire profesionala.

Vechile cercetari cu tineri agresori sexuali au scos la iveala multe cazuri de raporturi si inregistrari unde parintii isi exprimau ingrijorarea cu privire la comportamentul sexual al tinerilor, in special celor aflati la pubertate. Nu a fost ceva neobisnuit nici pentru cei de 12 sau 14 ani. Unii dintre acestia supusi unui tratament preventiv (lucru hotarat de tribunal) spuneau: "Stiam eu ca o sa am necazuri pentru comportamentul meu sexual … Dar n-am stiut niciodata ca este ilegal si inca nu inteleg de ce I se spune abuz." . Parintii copiilor agresori sexual au raportat adesea : desene sexuale explicite, limbajul obscen si comportamentul sexual neobisnuit; care au avut ca rezultat: exmatricularea, probleme pe masura, nevoia de ajutor, totusi copilul pedepsit, care s-a adresat unui avocat sau a fost identificat ca victima a unui abuz sexual a spus ca adultii rareori au discutat direct cu ei despre natura sexuala a comportamentului. Similar, parintii au cerut prea putini ajutorul pedriatilor, consilierilor scolari si psihologilor in vederea elaborarii unor strategii de modificare a comportamentului copilului, dar n-au pus aproape niciodata problema abuzului sexual.

In acelasi timp, agentii ale serviciului social au primit din ce in ce mai multe cereri de investigare a posibilelor abuzuri sexuale , care erau bazate pe comportamentul sexual al copiilor inofensivi sau nu.

Cand tabuurile care prevenisera recunoasterea incidentei si prevalentei abuzului sexual al copilului au inceput sa se schimbe (Kempe, 1917), serviciile de protectie ai copilului au recunoscut ca, comportamentul sexual al copilului poate fi un semn al experientei agresive si terapeutii au inceput sa se preocupe de modul cum experienta unui abuz sexual ar putea influenta evolutia copilului si formarea imagini despre sine. Mult din literatura descriptiva s-a referit la "exteriorizari sexuale ale copiilor care fusesera abuzati sexual (Friederich, Urquiza & Beike, 1986; Yates, 1982; Jampole &Weber, 1987; Wolfe & Wolfe, 1988).

Cam in aceeasi vreme practicantii care vroiau sa mearga dincolo de a descrie aceste comportamente, au incercat sa amplifice interventiile in vederea reducerii comportamentelor sexuale.

Consilierii si profesorii au observat natura rezistenta si cronica a exteriorizari sexuale, a unora dintre copii si cei care ii tratau pe copii agresiv sexual erau ingrijorati ca nu cumva aceste comportamente sa nu se converteasca in modele de comportament care erau aparente in copilarie. Abuzul copiilor de catre alti copii a fost descris in prezentari si reviste de Cavanugh -Johnson (1988), Cantwell (1988), Isaac (1986) and Stickrod -Gray (1986). Pe la jumatatea anilor 80 institutiile pentru ajutorul copiilor incepusera sa se ocupe de copilul abuzat de un alt copil, aflat in grija organizatiei.

Totusi majoritatea institutiilor nu a avut nici o baza pentru proceduri si politie, pentru a indeparta aceste riscuri.

Chiar daca interventiile au inceput sa fie specifice, in contextul tratamentului copiilor abuzati si celor ce au agresat sexual alti copii, profesionalistii au incercat sa trateze deviatiile sexuale fara o intelegere exacta a sanatatii si normalitatii evolutiei sexuale in copilarie (Green, 1985). Nevoia de mai multe cunostinte era clara.

download