Dezvoltarea Creativitatii Problemele Conceptuale Si Factori

Problemele conceptuale si factorii care contribuie la dezvoltarea creativitatii

Formarea si dezvoltarea potentialului creativ este determinata de logica formarii relatiilor fundamentale in societate: personalitate -colectiv (asociatie de copii) -societate, familie.

Exista 3 factori care pot influenta la reusita prescolarului:

Formarea metodelor neadecvate de invatare.

Neajunsurile dezvoltarii proceselor psihice.

Folosirea neadecvata a particularitatilor individual-psihologice.

In perioada etativa 6–7 ani baza formarii personalului copilului o constituie relatiile, atitudinile ce se formeaza in activitatea de joc. In aceasta perioada se dezvolta intens atitudinile fata de sine, ce sunt determinate de activitatea independenta de indeplinire a insarcinarilor date de varstnici. Necesitatea copilului de a activa impreuna cu varstnicii poate fi satisfacuta in joc, in cadrul caruia se reproduc atitudinile sociale. In perioada prescolara copilul incepe sa se indeparteze de varstnici. Apare necesitatea de a activa independent. Intens se dezvolta capacitatile de autoeducatie: a se privi pe sine insusi, a se autoaprecia, autocompara, autoanaliza si autoincuraja. In aceasta perioada intens se formeaza atitudinile fata de bine si rau, atitudinile datoriei si responsabilitatii, atitudinile fata de sine.

Din punct de vedere psiho-pedagogic, ne intereseaza creativitatea ca structura psihica, care are mai multe fatete. La construirea potentialului creator contribuie numerosi factori:

Psihologici (subiectivi),

sociali (obiectivi), sau ereditari

naturali (G. W. Allport; Coh C., Bruner F., Vigotskii L. S., Mirescu M., Bontas I., Cosmovici A. etc.).

Factorul ereditar poate fi evidentiat de la nasterea copilului.

Elementele potentiale de creativitate poate fi expresivitatea, flexibilitatea, fluenta, sensibilitatea cerebrala, precum si calitatile analizatorilor si caracteristicile temperamentale care au un rol important in declansarea, dezvoltarea si manifestarea creativitatii. Aici trebuie sa avem in vedere si relatia subiectului cu factorii de mediu si educationali.

Factorii de natura intelectuala. Functia esentiala a procesului de creatie o constituie imaginatia. Imaginatia este definita ca un proces de combinare a imaginilor, ceea ce se potriveste mai mult imaginatiei artistice. Insa cercetarile actuale fac sa ne convinga ca creativitatea poate avea loc in orice domeniu. Incat imaginatia poate fi definita ca acel proces psihic al carui rezultat este obtinerea unor reactii, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor. Fiind componenta cea mai importanta a creativitatii, insusirile prin care ea se manifesta pot fi considerate drept principalele caracteristici ale creativitatii. Ei vizeaza interactiunea dintre operatii (cunoastere, memorie, gandire convergenta - divergenta, apreciere critica); (continuturi exprimate: complementar, semantic, simbolic, imagistic), produse proiectate realizate ca: elemente, clase, relatii, sisteme, transformari, predictii). Factorii operationali sunt angajati la nivelul procedeelor specifice creativitatii sintetizate in doua categorii, de tehnici :

a) tipice metodei Brainstorming asalt de idei, care presupune respectarea urmatoarelor reguli: anularea criticismului, libertatea de producere a ideilor, combinarea ideilor, perfectionarea lor.

b) Tehnici tipice gandirii creative: tehnica sintezelor morfologice, tehnica metaforei si analogiei. Factorii comportamentali sunt exprimati la nivel de stil cognitiv analitic -sintetic, masurabil prin variabile de consistenta si neconformism; atitudini cognitive care permit o valorificare optima a atitudinilor si cunostintelor in curs creator; (care implica "nevoia de noutate si de orientare spre ceva nou" Paul Popescu-Neveanu , p.18). Functiile creativitatii determina structura tridimensionala a creativitatii, reflecta cerintele functionale ale creativitatii la nivel de produs, proces, personalitate.

a) Functia sociala a creativitatii determina modul de realizare a produsului creator stimulind si dirijind acele comportamente ale personalitatii semnificative din perspectiva perfectionarii raportului cognitiv , afectiv, motivational asumat fata de realitatea economica politica , culturala . In aceasta acceptie, produsul creativ este cu atit mai elevant cu cit este mai extinsa si mai profunda structurarea posibilitatilor personalitatii de intelegere a realitatii sociale.( Landan , Erica , 1979, p.77. ). Functia sociala a creativitatii urmareste, insa , nu numai calitatea imediata a produsului creator, ci si efectele optimizante ale acestuia care au o sfera de actiune din ce in ce mai larga , la nivel temporal si spatial , mergind chiar pina la nivelul relatiilor de macrosistem .Fiecare societate stimuleaza si reflecta un tip aparte de creativitate (Roco Mihaela ,1979. p.29.)

b) Functia psihologica a creativitatii determina modul de realizare a procesului creator angajand toate resursele existente la nivelul sistemului psihic uman, cu unele accente evidente care vizeaza: inteligenta in calitate de aptitudine generala, care asigura premiza sesizarii, rezolvarii, inventarii de probleme si de situatii-problema; gandirea, in calitate de produs de cunoastere logica, proiectata multifazic, pe baza unitatii informational -operational, realizabila in sens convergent, divergent; imaginatia - in calitate de proces de cunoastere logica, specializat in (re)producerea noului prin (re)combinarea informatiilor dobandite anterior, aptitudinile speciale, in calitate de "vectori" ai actiunii eficiente, reglatori in anumite domenii de activitate; atitudinile (afective, motivationale, caracteriale), in calitate de "vectori" ai actiunii eficiente, autoreglatori in orice domeniu de activitate . Privite din perspectiva functionalitatii lor creative, toate elementele sistemului psihic uman pot evolua ca insusiri generale ale personalitatii creatoare implicate de-a lungul intregului proces creator.

c) Functia pedagogica a creativitatii determina modul de comportare a personalitatii creatoare, angajata in proiectarea unor actiuni educationale -didactice realizabile in conditii de transformare continua a raporturilor subiect-obiect. Definitia conceptului de creativitate pedagogica presupune valorificarea deplina a componentelor structural-functionale, analizate anterior, interpretabile si realizabile in sens prioritar formativ. Structura creativitatii pedagogice evidentiaza anumite caracteristici specifice, dezvoltate la nivelul: produsului creator, procesului creator, personalitatii creatoare.

Fluiditatea -este posibilitatea de a-ti imagina in timp scurt numeroase imagini sau idei, unele fara utilitate, dar printre ele gasindu-se si cele adecvate solutii cautate;

Plasticitatea -este usurinta de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme, cand un procedeu se dovedeste inoperant;

Originalitatea - este expresia noutatii, a inovatiei; cand vrem sa testam aceasta calitate la cineva, ea poate determina prin rapiditatea statistica a unui raspuns. Anume originalitatea garanteaza valoarea rezultatului muncii creatoare (Vigotskii L. S., Psihologia artei).

Disocierea -este capacitatea combinatorie a doua sau mai multe lucruri si fenomene pe care altii nu au avut curiozitatea sau abilitatea de a le asocia. F. Bruner scrie "Orice forma de creativitate, creste dintr-o activitate combinatorie"

Imaginatia creatoare - constituie o aptitudine importanta care are la baza predispozitii ereditare, mai mult sau mai putin dezvoltate. Insa dezvoltarea ei presupune multa munca si exercitiu. Exercitiul realizeaza rolul altei functii in structura creativitatii - al memoriei.

Memoria este numai aparent antagonica imaginatiei, dar ideile noi se sprijina totdeauna pe actiunile acumulate in prealabil.

Factorii aptitudinali include in sine aptitudinile speciale, nivelul gandirii si inteligentei. Inteligenta se explica ca o aptitudine asupra careia au fost formulate variate puncte de vedere. Daca o definim ca o aptitudine generala care contribuie la formarea capacitatilor si adaptarea cognitiva a individului in situatii noi, atunci ne dam seama ca posibilitatile de gandire ocupa locul central in aceasta capacitate complexa, influentate de alte functii psihice. ( Paul Popescu Neveanu, pag. 18; Sorin Cristea, 2000).

Factorii nonintelectuali pot fi explicati prin factori motivationali, aptitudinali, temperamentali si caracteriali.

Motivatia (mobilurile si stimulii) pot fi un imbold de dinamizare a creativitatii.

Efortul de pregatire si investigatie. Fara efort, nici pregatirea si nici creativitatea nu pot ajunge la nivele ridicate de performanta. Mobilurile intrinsece, in deosebi - spiritul de nascocire, pasiunea pentru un domeniu etc. si motivele extrinsece, recompensele dinamizeaza creativitatea. Nu in ultimul plan se plaseaza si factorii aptitudinali fara de care omul nu poate ajunge la nivele ridicate de performanta.

Factorii temperamentali si caracteriali au o influenta deosebita in dezvoltarea creativitatii. Predespozitiile si capacitatile nu sunt suficiente pentru ca cineva sa devina inventator sau creator de arta. Pentru aceasta este nevoie sa existe o motivatie, o dorinta, o aspiratie creatoare. Adevaratii creatori devin animati de sentimente trainice, chiar de veritabile pasiuni care le domina preocuparile, aspiratiile de fiecare zi. Succesele le cauzeaza emotii puternice intensificand obsesiile lor creatoare. Pentru a crea se cere o vointa ferma, perseverenta, depunerea indelungatelor eforturi. Cine se descurajeaza usor si nu e capabil sa dea piept cu greutatile nu poate ajunge la realizari notabile. Nici in arta, nimeni, chiar marile talente, n-au creat nimic remarcabil fara o lupta indarjita pentru imbogatirea mijlocului de expresie, armonia culorilor etc.

Creativitatea ca trasatura general -umana poate sa se manifeste in decursul vietii personalitatii in mod spontan, intamplator. Se are in vedere ca este posibil contactul, "intalnirea" spontana a personalitatii cu obiectul si actiunea social - adecvata ei sau corespunzatoare tipului specific de dispozitie creativa. Insa acest contact poate sau nu poate avea loc.

Factorii dezvoltarii psihice pot fi externi si interni.

Factorii interni pot fi de natura biologica, ereditara si psihosociala.

Factorii externi: mediul si educatia.

Factorii interni sunt: ereditatea, trasaturile psihosociale ale personalitatii (calitati ale proceselor psihice, trebuinte si motive interne ale actiunii), apoi experienta personala nemijlocita si concreta dobandita de fiinta umana in cursul evolutiei sale.

Factorii externi sunt alcatuiti din ansamblul conditiilor ale elementelor si fortelor tuturor influentelor care se exercita din exterior in scopul formarii si dezvoltarii personalitatii. In cercetarile psihologilor si pedagogilor (M. A. Danilov, V. Zicova, N. A. Mencinskaia, T. A. Vlasova, M. S. Pevzner, A. N. Leontiev, A. R. Luria, A. A. Smirnov, L. S. Slavina, Bontas, I. Nicola, Piajet, Comarova, Muhina, Vigotskii, Galperin) gasim ca in procesul dezvoltarii psihice, elementele celor doua grupe de factori se interconditioneaza, creeaza o anumita fuziune, o intrepatrundere care sporeste potentialul existent al individului si determina o permanenta restructurare a formelor de reactie, realizand schimbari continue, imperceptibile, dar care se acumuleaza in intreaga structura a vietii psihice. Pe parcursul activitatii, factorii interni si externi se integreaza in sisteme functionale unitare, dand nastere unor produse si structuri operationali cu calitati noi si cu eficienta sporita.

Deci, ce este creativitatea, cum putem s-o cunoastem si stimula?

Raspuns la aceasta intrebare o gasim in teoriile savantilor (Kubie, Piercon, Bejan, Piajet, Richard, R. Muchielli, Vigotskii).

Mai intii, trebuie sa fim constienti, si sa combatem anumite piedici in calea manifestarii imaginatiei, creativitatii.

Dupa Bontas si Nicola, creativitatea - este o capacitate (proprietate, dimensiune) complexa si fundamentala a personalitatii, care sprijinindu-se pe date sau produse anterioare, in imbinarea cu investigatii si date noi, produce ceva nou, original, de valoare si edificienta stiintifica si social-utila, ca rezultat al influentelor si relatiilor factorilor subiectivi si obiectivi -a posibilitatilor (si calitatilor) persoanei si a conditiilor ambientale ale mediului socio-cultural.

Ea poate fi considerata si ca aptitudine, dispozitie a intelectului de a elabora idei, teorii, modele noi originale. Gandirea este procesul cognitiv cel mai important, fiind apreciat indeosebi prin creativitate. "Gandirea ca o capacitate de prim ordin a personalitatii -exista ca gandire umana numai prin creativitate." (E. Kant)

Elementele esentiale prin care se poate constata existenta creativitatii sunt: flexibilitatea, noutatea si originalitatea, fluenta, senzitivitatea (sensibilitatea senzoriala), ingeniozitatea, expresivitatea.

In afara de faptul ca este o capacitate si aptitudine (dispozitie) a personalitatii, a intelectului, este in acelasi timp, un produs si un proces. Este un produs pentru ca se dobandeste ca realitate de a realiza ceva nou (idee, teorie, model, metoda, tehnologie etc.) prin activitate, prin experienta, necesitand foarte multa munca.

In ce priveste factorii creativitatii, se poate vorbi, mai intai, de aptitudini pentru creatie. Exista anumite structuri cerebrale, pe care nu le cunoastem, care favorizeaza imaginatia, ele creand predispozitii de diferite grade pentru sinteza unor noi imagini, noi idei. Totusi e nevoie de interventia mediului, a experientei pentru ca ele sa dea nastere la ceea ce numim talent.

Edison spunea: ca in creatie este nevoie de 99% transpiratie si 1% inspiratie. Este totodata si un proces, fiindca necesita evolutie in timpul dezvoltarii si, uneori, retrageri a factorilor si elementelor noi, necesita invingerea unor obstacole, etc.

Viata, in toate domeniile ei, necesita ca aproape fiecare individ sa realizeze unele operatii noi, ca urmare a unor combinari si recombinari, asocieri etc., a datelor elementelor existente, care se obiectiveaza in anumite solutii (metode etc.) utile si mai eficiente -de exemplu o inovatie care reprezinta unele elemente de creativitate. Conform opiniei lui Bontas, Piajet, creativitatea propriu -zisa necesita inzestrari si capacitati intelectuale etc., deosebite, care sa se obiectiveze in produse noi, originale, nemaiintalnite pana acum si care determina schimbari calitative (de valoare si eficienta) intr-un domeniu anumit.

Creativitatea se poate manifesta in toate domeniile cunoasterii si vietii sociale: stiintifica, tehnica, economica, artistica, organizatorica (management), pedagogica etc.

Creativitatea poate fi cunoscuta, masurata si stimulata.

Fiecare individ normal poseda o doza de creativitate.

Creativitatea ca rezultat al stimularii si activitatii inseamna acumulari de capacitati, abilitati si posibilitati de realizare a ceva nou, original, in plan ideal -abstract ca si, dupa caz, in plan practic, deci inventivitatea ideatica si practica. Autorii Bontas, Piajet, Nicola, Comarova afirma ca: la nastere copilul poseda doar o anumita potentialitate creativa, evidentiata de o anumita flexibilitate, fluenta si sensitivitate (sensibilitate) a scoartei cerebrale (si a sistemului nervos in general). Ulterior, in procesul educatiei si activitatii, al rezolvarii unor probleme ridicate de viata, sporeste potentialitatea mentionata (flexibilitatea, fluenta, expresivitatea, sensitivitatea) desigur, in functie de dezvoltarea si manifestarea factorilor intelectuali, aptitudinali, caracteriali si de mediu, dezvoltandu-se alte niveluri ale creativitatii -cum sunt originalitatea si inventivitatea.

Pentru a asigura progresul uman si bunastarea materiala si spirituala a oamenilor, este nevoie de multa creativitate, de depistarea, stimularea si de finalizarea ei in inventivitate ideatica si practica, in toate domeniile. Trebuie cunoscut, stimulat si valorificat acest potential.

Au studiat fenomenul H. C. Lehman, A. F. Osborn si altii. Creativitatea se poate manifesta in toate etapele de varsta, pe tot parcusul vietii, insa varsta cea mai productiva in creativitate este intre 25-40 ani.

Factorii creativitatii au asemanari cu cei ai invatarii eficiente. Au fost studiati de numerosi psihologi, printre care mentionam pe (G. N, Allport, SUA, Caterina Cox). Pe langa coeficientul de inteligenta, un rol important in creativitate il au factorii: ereditatea, capacitatile intelectuale, aptitudinile, caracterul, mediul socio-cultural, efortul sustinut de pregatire si investigatie si altele.

Din punct de vedere al produsului creativ, creativitatea poate manifesta urmatoarele tipuri (trepte, niveluri sau paliere):

expresiva -este cea manifestata prin solutii mai eficiente de productie, ca urmare a unor mai multe eficiente de productivitate etc., cu valente de perspicacitate;

productiva -este cea mai manifestata prin solutii mai eficiente de productie, ca urmare a unor combinari si recombinari, asocieri de date si solutii existente, cunoscute;

inovativa -este legata de cea expresiva si productiva, dar aduce o solutie noua care sporeste simturilor productivitatea;

inventiva -consta in depasirea calitatii si performatelor creatiei productive si inovatoare in baza unei gandiri si restructurari noi, produce o idee, solutie, tehnologii noi, originale ce dinamizeaza progresul teoretic sau practic intr-un anumit domeniu tehnico-stiintific etc. Inventiile reprezinta inteligenta creativa de specialitate foarte valoroasa a indivizilor si ale unui popor.

emergenta -reprezinta idei, teorii, solutii, tehnologii, etc. cu caracter de inventii sau descoperiri exceptionale, care revolutioneaza diversele domenii ale cunoasterii sau practicii -chimie, medicina, biologie, matematica, literatura, economie, arta plastica, tehnica, etc., ca de exemplu: teoria relativitatii a lui Albert Einstein.

In desfasurarea procesului creativ sunt remarcate anumite etape interdependente, astfel: preparatia (pregatirea) creativitatea nu porneste de la un loc gol, de la nimic, ea se bazeaza pe un fond ideatic si actional aperceptiv, ea inseamna si invatare (pregatire) noua, prin documentare si experimentare (analize, rationamente, sinteze, calcule, prelucrari, formulare de ipoteze "modele", de date noi etc.), care se restructureaza cu cele aperceptive.

Incubatia (dezvoltarea ,,naturala") asocieri, bisocieri, combinari, recombinari, restructurari de date, structuri, modele etc. In mod inconstient, subconstient, preconstient si constient, care creeaza datele, ideile, structurile, modelele, solutiile noi, etc., cu asigurarea conditiilor interne si externe;

Inspiratia (iluminarea); aparitia brusca a noului, a creatiei, a noilor idei, modele, sisteme, structuri, teorii, tehnologii etc., in mod inconstient, subconstient, preconstient, (in vise) si constient;

Verificarea (controlul) creatia fiind un rezultat al factorilor subiectivi si obiectivi are nevoie de controlul veridicitatii, autenticitatii valorii, aplicabilitatii si eficientei in plan teoretic si aplicativ. Acest control, facut adesea prin experimentari pe statii (clase, esantioane etc.) pilot, inlatura probabilele erori sau neconcordante cu cerintele reale, evitand cheltuielile neeconomice sau esecurile in conditiile generalizarii creatiilor.

Exista interactiune intre creativitate, inteligenta, randament (prescolar, scolar), continutul invatamantului si rezultatele invatarii.

Inteligenta a cunoscut numeroase definitii: capacitatea de adaptare mintala la situatii noi (Claparede si Stern); capacitatea ce exprima nivelul dezvoltarii mentale ca factor de disponibilitate si operativitate, in cadrul unor situatii noi; capacitatea intelectuala.

Sintetica a persoanei la baza careia sta gandirea flexibila, posibilitatea de adaptare la situatii noi etc. Deci, inteligenta este o conditie de creativitate, indeosebi, prin elementele de adaptare la situatiile noi, fapt de altfel remarcat la factorii creativitatii.

Randamentul prescolar reprezinta nivelul, calitatea, valoarea si eficienta teoretico -aplicativa la care a ajuns copilul la un moment dat (indeosebi in momente finale), in procesul invatarii (instruirii). Este o cerinta a creativitatii in situatia in care el este obtinut in conditiile prescolarului ,,subiect al educatiei" atunci cand este bazat pe invatatura euristica.

Desigur si randamentul prescolar depinde de un sistem de conditii care favorizeaza ca atare si creativitatea: dezvoltarea gandirii independente si creative in invatare, evitand gandirea stereotipa; metodologii problematizate: metodologii euristice -descoperiri si redescoperiri; invatarea prin investigare, cercetare, rezolvarea de probleme concrete, legate de practica, si altele.

Cercetarea pedagogica evidentiaza ca nu este intotdeauna concordanta deplina intre randamentul prescolar, inteligenta si creativitate. Unii profesori apreciaza pe cei inteligenti si mai putin pe cei creativi. Se constata ca cei inteligenti nu obtin, in mod obligatoriu si randament maxim la invatatura, mai ales daca nu depun si eforturi de invatare.

Totusi, cercetarea si viata au aratat ca atunci cand inteligenta este imbinata cu eforturile de invatare, de aflare (cautare), creativitatea are un rol foarte important.

download