Comunicarea In Cadrul Grupului, Profilul Psihosocial Al Grupului

Student:Jianu mihail

REFERAT

Comunicarea in cadrul grupului

METODE SI TEHNICI DE CUNOASTERE A GRUPURILOR

Metoda "Profilul psihosocial al grupului"

Oamenii traiesc organizati in grupuri deoarece sunt fiinte sociale. Un grup social reprezinta un ansamblu de indivizi intre care exista relatii bine definite si in care fiecare individ are constiinta apartenentei la grup.

Membrii unui grup au o anumita structura , functioneaza dupa unele reguli prestabilite, au interese comune si urmaresc realizarea unor scopuri specifice, bine delimitate.

Metodele de investigatie a grupului sunt putine, iar acestea care exista sunt, cele mai multe dintre ele, adaptari ale metodelor folosite in studierea personalitatii individului. Psihologia de grup este diferita de suma psihologiilor fiecarui individ ce ii apartine, de aceea se simte nevoia unor modalitati noi, specializate, proprii cunoasterii grupurilor.

Pedagogia este o munca ce necesita o activitate de grup. In acest caz grupul are o dimensiune restransa (de la 2-3 persoane, la maxim 30 persoane), si este cunoscut in literatura de specialitate ca fiind un grup mic. Intr-un astfel de grup oamenii simt nevoia unor atitudini de receptivitate si prietenie.

Pentru ca un grup scolar sa ajunga la atingerea scopurilor, este necesar ca organizatorul si conducatorul acestuia sa aiba informatii despre caracteristicile grupului, sa cunoasca deci psihologia sa.

"Intelectul nu realizeaza nimic prin sine insusi", spunea Aristotel, iar psihologia moderna n-a facut decat sa confirme aceasta lege. Inteligenta este un lucru ciudat. Unii oameni despre care se crede ca ar fi inteligenti au rezultate groaznice la testele standardizate. Oamenii care salveaza vieti nu sunt intotdeauna inteligenti si unii oameni autisti pot citi , aduna, sau scrie mai repede sau mai bine decat oamenii cu un coeficient de inteligenta inalt. Realizand ca sunt multe tipuri distincte de inteligenta putem intelege inteligenta mult mai bine.

Caracterizarea omului ca reprezentand fiinta inteligenta este valabila in aceasta forma generala, cat si in oricare din concretizarile sale, tocmai in virtutea existentei mai multor tipuri de inteligenta.

Profesionalizarea indivizilor in diferite domenii de activitate duce la formarea si dezvoltarea unor tipuri particulare de inteligenta, care reprezinta fie aplicarea si amplificarea inteligentei generale, fie valorificarea inteligentei fluide, fie rezultatul invatarii si educatiei intr-un domeniu determinat de activitate.

Putem mentiona, din acest punct de vedere, inteligenta matematica , inteligenta generala , inteligenta tehnica.

Dintr-un punct de vedere asemanator, care evidentiaza dimensiunile multiple ale inteligentei, unii autori vorbesc despre inteligenta multipla.

Astfel, Howard Gardner stabileste, in acest cadru conceptual, mai multe tipuri de inteligenta despre care el a spus ca pot fi diferentiate dupa un numar de observatii. De exemplu, daca cineva a suferit o rana pe creier, dar abilitatea sa a ramas intacta, atunci aceasta inseamna ca acea abilitate este o forma de inteligenta.

O alta observatie apare atunci cand o persoana este extrem de talentata intr-un domeniu dar este oarecum medie in toate celelalte.

Cele initial sapte tipuri de inteligenta sunt : lingvistica, logico-matematica, spatiala, muzicala, kinestezica, intrapersonala si interpersonala, carora le-a mai adaugat inteligenta naturalista.

Aceste tipuri de inteligenta, impreuna cu abilitatile si ocupatiile cel mai des intalnite ale persoanelor respective au fost grupate in urmatorul tabel:

Tipul de inteligentaAbilitatiOcupatiiLingvisticalegate de limbacititulscrisulscriitorioratoriprofesorilogico-matematicamatematicelogiceanaliticeoameni de stiintafilozofimatematicieniSpatialaintelegerea simanipularealegaturilor spatialeartistiingineriarhitectiMuzicalacompunerea siinterpretarea depiese muzicalemuzicienicompozitoriKinestezicaatleticeatleti individuali sauin echipaIntrapersonalaintelegerea sicunoasterea sineluiInterpersonalaintelegerea sicunoastera celorlalticonsultantiterapeuti

Comunicare reprezinta instiintare, stire, veste, raport, relatie, legatura. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de catre dictionarul explicativ pentru comunicare. Desi pare simplu intelesul comunicarii este mult mai complex si plin de substrat.

Comunicarea are o multime de intelesuri, o multime de scopuri si cam tot atatea metode de exprimare si manifestare. Nu exista o definitie concreta a comunicarii insa se poate spune cel putin ca, comunicarea inseamna transmiterea intentionata a datelor, a informatiei.

Ce se intelege prin comunicare:

o provocare constanta pentru psihologia sociala;

o activitate;

satisfacerea nevoile personale;

legatura intre oameni, etc.

Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in comun aceste lucruri.

Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aiba in comun scopuri , convingeri aspiratii, cunostinte - o intelegere comuna - "acelasi spirit" cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la asteptari si cerinte.

Lucrarea "Cunoasterea si activitatea grupurilor scolare", elaborata de Mielu si Camelia ofera si ea o serie de metode si tehnici de cercetare a grupurilor sociale, produse in psihologia de specialitate sau imprumutate si adaptate de la stiintele invecinate.

Printre aceste metode se numara:

Tehnica sociometrica,

Autobiografia grupurilor,

Observatia sistemica a grupurilor pe baza categoriilor informationale,

Determinarea personalitatii interpersonale,

Profilul psihologic al grupurilor;

Exista multe situatii in viata sociala in care este foarte utila aplicarea metodelor de cunoastere a grupurilor, ca de exemplu:

Inceperea activitatii cu un grup necesita detinerea unor informatii despre el. Intr-o astfel de situatie, daca un profesor cere detalii elevilor referitoare la performantele sau la aspiratiile lor, el va obtine caracteristici psihoindividuale, nu unele psihosociale. De aceea este foarte necesara utilizarea metodelor "autobiografiei" si "profilului psihologic" al grupului.

Aprecierea gradului de participare al fiecarui elev individual sau a intregului grup la activitatea de seminar necesita utilizarea metodei " observatiei sistemice pe baza categoriilor interactionale" elaborate de Bales.

Astfel se poate aprecia continutul si calitatea celor discutate, numarul participantilor la discutii si felul in care s-au implicat ei in rezolvarea problemelor ridicate.

Aprecierea eficientei grupului in functie de relatiile dintre membrii acestuia, de atmosfera creata in grup , se poate face utilizand "tehnica sociometrica". Aceasta metoda analizeaza relatiile afectiv-simpatice, deci relatiile de simpatie sau antipatie manifestate de membrii grupului.

In situatiile de selectie sau promovare a oamenilor si in cele de formare sau reconstituire a grupurilor sociale, este necesara luarea in considerare a criteriilor de ordin psihologic si psihosocial , a trasaturilor de personalitate, relatiilor din cadrul grupurilor si atmosfera de grup. Stabilirea tipului de "personalitate interpersonala" al grupului poate fi de mare folos in atingerea acestor obiective.

Rolul aplicarii metodelor de cunoastere a grupurilor sociale este acela de a-l ajuta pe cercetatorul, organizatorul sau conducatorul unui astfel de grup de a culege cat mai multe informatii referitoare la grupul in cauza, de a intelege functionarea sa si a comportamentelor de grup. Daca acesta reuseste sa atinga scopurile prezentate, va fi capabil sa anticipeze cu usurinta evolutia viitoare a grupului.

Comunicarea se realizeaza pe trei niveluri:

1. Logic

2. Para verbal

3. Non verbal

Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel para verbal (ton, volum, viteza de rostire...) si 55% la nivelul non verbal (expresia faciala, pozitia, miscarea, imbracamintea etc.).

Daca intre aceste niveluri nu sunt contradictii, comunicarea poate fi eficace.

Daca insa intre niveluri exista contradictii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat.

Tipuri de comunicare:

Comunicarea intra personala. Este comunicarea in si catre sine.

Comunicarea inter personala. Este comunicarea intre oameni.

Comunicarea de grup. Este comunicarea intre membrii grupurilor si comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alti oamenii.

Comunicarea de masa. Este comunicarea primita de sau folosita de un numar mare de oameni.

Scopul comunicarii:

· sa informam pe altii.

· sa atentionam pe altii.

· sa explicam ceva.

· sa distram.

· sa descriem.

· sa convingem, etc.

Pentru a descrie numeroasele intelesuri ale comunicarii pe care o folosim si o traim zilnic, folosim urmatorii trei termeni:

Forma comunicarii

Este un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea, scrierea sau desenul.

Aceste forme sunt distincte si separate una de alta asa de mult, incat au sistemul lor propriu pentru transmiterea mesajelor. Astfel, cand semnele sunt facute pe foaia de hartie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale gramaticii si ortografiei), atunci noi cream cuvinte si "forma" scrierii.

b. Mediul comunicarii

Este un mijloc al comunicarii care combina mai multe forme.

Un mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este dincolo de controlul nostru. Spre exemplu, o carte este un mediu care foloseste forme ale comunicarii precum sunt cuvintele, imaginile si desenele.

c. Media

Sunt acele mijloace de comunicare in masa care s-au constituit intr-un grup propriu.

Exemple binecunoscute sunt radioul, televiziunea, cinematograful, ziarele si revistele. Toate acestea sunt distincte si prin modul prin care pot include un numar de forme de comunicare. Spre exemplu, televiziunea ofera cuvinte, imagini si muzica. Adesea termenul mass-media identifica acele mijloace ale comunicarii bazate pe tehnologie care fac o punte intre cel care comunica si cel care recepteaza.

Limbajul este codul cu care este transmisa informatia, reprezinta unealta comunicarii.

In prima categorie intra limbajul. Limbajul reprezinta codul comunicarii, este liantul intre cel ce transmite informatia , emitator , si cel ce primeste informatia, receptor. Limbajul determina forma comunicarii. El este de trei feluri:

Limbaj verbal.

Limbaj non verbal.

Limbaj scris.

Judecata, sinele si societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de interactiune personala si interpersonala. Interactiunea simbolica subliniaza importanta limbajului, ca mecanism fundamental in devenirea sinelui si judecatii.

Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane si o distinge ca individualitate; felul propriu de a fi al cuiva.

Comunicarea are o foarte mare influenta asupra personalitatii deoarece in ziua de azi individul se defineste in functie de ceilalti iar comportamentul reprezinta o constructie a persoanei in interactiunea cu ceilalti. Interactiune atrage concomitent comunicare.

In felul acesta, definirea unei situatii nu este niciodata strict individuala, desi apare astfel; in acelasi timp, nici individul nu este doar o oglinda a celorlalti, ci introduce note personale in orice evaluare si raspuns. Cu cat se comunica mai mult cu atat cresc sansele de a se crea personalitati puternice. Comunicarea este cheia individului spre societate si integrarea in aceasta.

Lipsa comunicarii atrage o indepartare iminenta fata de grup, echipa, societate, etc.

Daca luam in discutie termenul de grup observam caci, chiar societatea din care facem parte este un grup. Grupul inseamna reguli, reputatie, tel, munca in echipa, etc . Sensuri determinate de interactiune deci de comunicare. Atata timp cat exista o buna comunicare exista si un randament maxim, insa daca aceasta lipseste se poate ajunge la disensiuni sau, chiar mai rau.

Functionarea unui grup mai mare se bazeaza pe reteaua care conecteaza diferite parti ale sale si-i asigura coerenta. Nuanta pe care o introduce Blumer ar putea chiar surprinde: "O retea sau o institutie nu functioneaza in mod automat datorita unei dinamici interioare sau unui sistem de cerinte: ea functioneaza pentru ca persoanele aflate in diferite puncte fac ceva, iar ceea ce fac este rezultatul modului cum definesc situatia in care sunt chemate sa actioneze"

Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care noi ne nastem. Noi invatam sa comunicam. De aceea trebuie sa studiem ce invatam ca sa putem folosi cunostintele noastre mai eficient.

Orice comunicare implica creatie si schimb de intelesuri. Aceste intelesuri sunt reprezentate prin "semne" si "coduri". Se pare ca oamenii au o adevarata nevoie sa "citeasca" intelesul tuturor actiunilor umane. Observarea si intelegerea acestui proces poate sa ne faca sa fim mai constienti referitor la ce se intampla cand comunicam.

Este o alta lectura a comunicarii si semnificatiei sale legata de data

aceasta de procese sociale de adancime, cum ar fi conservarea identitatii si coeziunii, exercitarea functiei vitale de integrare sociala, de mentinere si consolidare a unui humus psihologic comun. In nici una dintre ipostazele sale majore, societatea (comunitatea umana) nu poate exista fara comunicare: nici in cea de dobandire a unei experiente comune (care presupune dialog), nici in cea de transmitere a zestrei culturale, nici in construirea acordului asupra unor probleme si de

PROFILUL PSIHOSOCIAL AL GRUPULUI

Este o metoda de reprezentare grafica a rezultatelor unor masuratori facute prin utilizarea diferitelor probe, fie pe un individ in parte, fie pe un esantion de subiecti.

Cu ajutorul unor teste sau a altor modalitati, se determina nivelul de dezvoltate al diferirelor capacitati psihice globale ale individului si a elementelor componente ale acestora, ca de exemplu:

Gandirea – rapiditatea, ritmul, flexibilitatea, creativitatea,

Atentia – stabilitatea, concentrarea, volumul, distributia, mobilitatea,

Memoria – rapiditatea intiparirii, trainicia pastrarii, exactitatea, promptitudinea si completitudinea reactualizarii datelor memorate,

Alte capacitati precum: imaginatia, afectivitatea, aptitudinile, motricitatea, temperamentul, caracterul.

Fiecare caracteristica are in final o anumita valore. Daca se aseaza toate aceste valori pe verticala, iar apoi sunt unite printr-o linie, se obtine o figura asemanatoare siluetei umane. Din acest motiv metoda este numita "profil psihologic".

Aceasta metoda are menirea de a vizualiza performantele obtinute de un individ, sau a unui grup la o serie de probe, avand si posibilitatea compararii rezultatelor obtinute de o persoana in diferite perioade de timp, sau a rezultatelor obtinute de diferiti indivizi la acelasi moment.

Se pot remarca doua puncte in profilul unui individ:

a) Puncte slabe – care necesita interventii educative, remedieri sau ameliorari.

Puncte forte – elementele de sprijin in vederea desfasurarii unor comportamente eficiente.

Pentru ca aceste trasaturi ale indivizilor sa fie convertibile la trasaturi psihice ale unui grup, trebuie sa se tina cont de cateva aspecte ale grupului:

Stabilirea unor particularitati ale grupului care urmeaza sa fie masurate iar apoi vizualizate sub forma profilului. Alegerea acestor particularitati se face in functie de scopul urmarit (daca se doreste aflarea multor informatii, se vor utiliza majoritatea proprietatilor grupurilor mici; daca se doreste caracterizarea grupului dupa proprietatile esentiale, se face apel doar la o parte a lor).

Cele mai utilizate proprietati sunt:

Consensul (existenta atitudinilor asemanatoare in grup),

Conformismul ( respectarea normelor de grup),

Autoorganizarea (capacitatea grupului de a se organiza singur),

Coeziunea (unitatea grupului),

Eficienta (indeplinirea obiectivelor),

Autonomia (independenta),

Controlul (grupul ca mijloc de control a actiunii membrilor sai),

Stratificarea (ierarhizarea statutelor),

Permeabilitatea (acceptarea altor membri),

Flexibilitatea (de manifestare a comportamentelor variate),

Omogenitatea (similaritate psihologica si sociala a membrilor),

Tonul hedonic (placerea apartenentei la grup),

Intimitatea (apropierea psihologica intre oameni),

Forta (taria grupului),

Participarea (actionarea pentru grup),

Stabilitatea (persistenta in timp a grupului).

Alcatuirea unui chestionar care sa se adreseze grupului si care sa contina proprietatile anterioare, dar transformate in intrebari. Se recomanda ca aceste intrebari sa fie clare, concise, sa contina cuvinte uzuale, pe intelesul tuturor, astfel incat sa permita elaborarea unor raspunsuri care sa concorde cu realitatea. Cea mai des intalnita formulare a intrebarilor este: "In ce masura…?

Este foarte necesara stabilirea unitatilor de masura a proprietatilor respective. Cea mai utilizata este scara de atitudini de tip Lickert (cu cinci intervale), care da posibilitatea evaluarii gradului in care o anumita proprietate caracterizeaza grupul. Valorile scarii se pot interpreta astfel:

un punct – caracteristica apare intr-o masura foarte mica,

doua puncte – caracteristica e prezenta in mica masura,

trei puncte – caracteristica exista intr-o oarecare masura,

patru puncte – caracteristica e prezenta in mare masura,

cinci puncte – caracteristica apare intr-o masura foarte mare .

In realizarea profilului psihologic de grup este necesara urmarea etapelor:

a) Pregatirea grupului in vederealicarii chestionarului, care poate fi:

- o pregatire de continut – in care se explica termenii dificili.

- o pregatire tehnica (organizatorica) – in care se repartizeaza foile de raspuns fiecarui individ chestionat si instruirea grupului subiectilor de a raspunde la fiecare intrebare, notand in dreptul fiecareia numarul de puncte acprdat.

b) Aplicarea chestionarului - poate fi lucru individual sau dictarea fiecarei intrebari de catre cercetator si notarea raspunsului de catre subiecti.

c) Construirea profilului psihosocial al grupului – pe verticala sunt notate proprietatile, iar pe orizontala cele cinci unitati. In dreptul fiecarei proprietati se trec mediile rezultate de la toti membrii grupului. Unind punctele, vom obtine profilul psihosocial al grupului.

Realizarea acestui profil poate oferi informatii despre grup, precum:

- indica orientarea generala (pozitiva su negativa) a proprietatilor grupului social. Daca proprietatile sunt prezente in mare si foarte mare masura, grupul este bine organizat si structurat; daca proprietatile apar intr-o mica sau foarte mica masura, grupul este dezorganizat si conflictual.

- arata masura si gradul in care fiecare proprietate este dezvoltata in grup, indicand ce caracteristica trebuie imbunatatita.

- arata cauzele probabile ale unei situatii de grup si unele efecte ce s-ar putea obtine.

Profilul psihosocial al grupului este modalitatea prin care se poate realiza o buna cunoastere a grupului, a caracteristicilor lui generale si particulare. Cu ajutorul lui se pot lua decizii de ameliorare a unor probleme aparute intre membrii grupului, rezolvarea acestora ducand la o crestere a eficientei si o mai usoara atingere a obiectivelor comune. Este inlesnita de asemenea si anticiparea functionalitatii viitoare a grupului.

Reflectii si maxime:

"Pana de scris este mai puternica de cat sabia"

Shakespeare

"E in zadar sa vorbesti celui care nu vrea sa te asculte."

M. Eminescu

"Cuvantul este sunet si culoare, e mesagerul gandului uman."

T. Vianu

"Cat de puternice sunt cuvintele drepte. "

Biblia

"Cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire."

Rudyard Kipling

"Ca sa pregatesti o buna cuvantare spontana iti trebuie mai mult de trei saptamani. "

Mark Twain

"Scrierea la persoana a treia deseori ne permite sa ne ascundem in spatele organizatiei. "

H. Schwartz

"Precizarea intelesului termenilor este cea dintai precautie care se ia in orice discutie."

P. P. Negulescu

"O cuvantare fara scop specificat este ca o calatorie fara destinatie."

Ralph C. Emedley

Bibliografie:

ANDREI COSMOVICI

Psihologie generala

(Editura Polirom –Iasi 1996)

M. C. si activitatea grupurilor scolare"

( Editura Politica - Bucuresti 1982 )

FRANCOIS PAROT

"Dictionar de psihologie"

( Editura Humanitas - Bucuresti 1999 )

IONESCU C .POPESCU

``Elemente de psihologie si epistemologie genetica``

(Editura stintiifica si enciclopedica-Bucuresti 1981 )

DUMITRU CRISTEA

"Tratat de psihohlogie sociala"

( Editura ProTransilvania-Bucuresti 2000 )

PEDAGOGIE;

download