Clasicism

Clasicism şi baroc

Johann-Sebastian Bach

Barocul şi clasicismul sunt specifice secolului al XVII-lea, epoca de consolidare a marilor monarhii nationale -Regatul Frantei- şi de ascensiune a primelor puteri maritime, comerciale şi industriale ale lumii: Olanda şi Anglia.

În acelaşi timp asistam şi la procesul de laicizare şi de menţinere a echilibrului în relaţiile dintre ordinele sociale în Occident şi statele europene.

Se dezvoltă arhitectura şi arta ce glorifica infăptuirile "monarhului de drept divin".

Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi până la mijlocul celui de-al XVII-lea barocul este dominantă estetica a artei europene. El a fost pus în serviciul politic al Contrareformei, ampla actiune initiata de papalitate pentru a recastiga terenul pierdut în fata protestantismului la jumătatea secolului al XVI-lea. Barocul işi trage practic seva din Renastere şi , cronologic, primele sale manifestari sunt sesizate la Roma dupa devastarea oraşului de catre mercenarii germani în prima parte a secolului al XVI-lea.

Muzica este dominată de stilul polifonic, de liniile melodice ornamentate până la exces. Acest curent cultural promovează , totuşi , inceputurile operei, concertului, sonatei.

Cea de-a doua jumătate a veacului al XVII-lea este dominată de curentul cultural al clasicismului. Principiile sale estetice au fost fundamentate de Nicholas Boileau: puternica inspiratie din Antichitatea clasica; căutarea naturalului şi a echilibrului; gustul masurii, claritatea stilului, fine├» ea analizelor filozofice şi de morală .

Modelul clasic al omului s-a cristalizat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, intr-o societate cu un puternic atasament fata de principiul de autoritate. în toate doctrinele religioase europene se percepe o cautare a lui Dumnezeu, se pune cu tarie chestiunea "măntuirii prin credinţa", a afirmării "imparatiei, puterii şi gloriei" lui Dumnezeu. Ganditori ai epocii socoteau ca "regii sunt facuti pentru popor şi nu poporul pentru regi".

Între numele emblematice ala clasicismului se inscriu: Corneille, Racine, Lully, Rameau, Rembrandt, Caravaggio, Moliere, Bossuet şi Bach (1685-1750, compozitor german, organist, conducator al orchestrei principelui Leopold de Anhalt).

Operele sale se caracterizeaza prin arhitectura lor perfectă, armonie, inaltă spiritualitate: Cantate, Preludii, Concertele brandemburgice.

Johann-Sebastian Bach, ultimul dintre cei opt frati, s-a nascut la Eisenach în 1685. Tatal sau, Johann Ambrosius, era violonist la orchestra din Eisenach. De fapt, Johann-Sebastian Bach apartine unei familii de ilustrii muzicieni, originara din Thuringe, care a ocupat, în mare parte, posturile de organisti şi dirijori de capela în secolele XVI-XIX.

El a compus în toate genurile epocii (cu exceptia operei), atat în cele religioase ("Patimile dupa Ioan", "Patimile dupa Matei", "Oratoriul de Craciun", "Marea misa în şi minor", "Magnificat"), cat şi în cele laice ("Clavecinul bine temperat", "Arta fugii").

Creaţia sa reprezinta o culme a gandirii componistice în domeniul muzicii absolute, realizand o sinteza a cuceririlor estetice şi tehnice de la Renastere şi până în vremea sa . Încheie stralucita epocă a polifoniei instrumentale. Legile riguroase ale construcţiei (bazate pe contrapunctul imitativ, cantus firmus, simbolica numerelor) servesc cu inalta maiestrie textul poetic şi expresia muzicala în general, caracterizata printr-o emotie profunda, prin patetism. Uitată imediat dupa moartea sa , opera lui Bach a stimulat gandirea clasicilor (Mozart, Beetoven), a starnit admiraţia romanticilor (Mendelssohn, Brahms) şi a constituit un model al resuscitarii polifoniei şi construcţiei pentru neoclasici.

download