SINDROMUL METABOLIC

Ce reprezinta sindromul metabolic?

Sindromul metabolic este cunoscut si sub numele de sindromul rezistentei la insulina, sindromul X, sindromul catecolaminei excesive sau sindromul hipertensiunii.

Sindromul metabolic acopera o serie de simptome care sunt legate de o hiperactivitate a sistemului simpatic. Hipertensiunea este cea mai importanta din aceste tulburari, dar se intalnesc si obezitatea, rezistenta la insulina, intoleranta la glucoza si anomaliile la nivelul lipidelor din sange. Conceptul de "sindrom metabolic" reprezinta o tentativa de integrare a acestor observatii experimentale intr-un cadru fiziologic coerent. Sindromul metabolic nu reflecta un singur proces de boala, deoarece suferinzii nu prezinta intotdeauna toate simptomele.

Intrepatrunderea dintre NIDDM, obezitate si hipertensiune. Patratele sunt aprproportionale cu incidenta estimata a celor trei stari, la o populatie de varsta mijlocie dintr-o societate occidentalizata. Datele provin de la Poulter N. a., Bolile cardiovasculare: Aspecte practice de prevenire, Pub, Whitfield, 1996.

Implicatia consta in faptul ca prin constientizarea si tratarea hiperactivitatii simpatice de baza la acesti pacienti se pot aduce beneficii suplimentare comparativ cu un alt tratament care numai reduce presiunea sanguina ridicata (spre deosebire de Physiotens®, majoritatea antihipertensivelor nu pot reduce sursa hiperactivitatii simpatice).

Sindromul metabolic este numele dat unei serii de simptome care sunt adesea depistate ca apar impreuna. Acestea sunt: obezitatea, niveluri anormale de zahar si insulina, anomalii de grasime sn sange. Actuala teorie stiintifica este ca poate exista o cauza comuna a acestor simptome, cauza care poate fi gasita in sistemul simpatic (responsabil de reactiile de "lupta si avant"). De aceea, poate ca are mai mult sens sa se trateze cauza de baza, nu fiecare din aceste simptome in mod individual.

Care este cauza sindromului metabolic?

Cauza de baza nu este pe deplin inteleasa.

Care sunt riscurile sindromului metabolic?

S-a stabilit ca hiperactivitatea simpatica mareste riscul complicatiilor ischemice la pacientii hipertensivi [3]. Exista in special date ca un sistem nervos simpatic hiperactiv poate cauza rezistenta la insulina si aparitia unui profil lipoproteic aterogen [4, 5] si, invers, ridicarea nivelurilor de insulina periferica poate creste activitatea nervoasa simpatica si produce hipertensiune. Toti acesti factori contribuie la afectiunile cardiace (crize cardiace congestive, afectiuni cardiace coronariene), atac cerebral si criza renala.

Sindromul metabolic poate duce la afectiuni cardiace, atac cerebral si crize renale.

Activarea receptorului imidazolinei duce la reducerea fluxului simpatic. Sindromul metabolic este o denumire inventata pentru un grup de simptome legate de o crestere a activitatii simpatice. Cum anume sunt ele inrudite intre ele si care este rolul receptorului imidazolinei constituie obiect de cercetare si noi descoperiri se fac de la o zi la alta.

Receptorul imidazolinei, care se gaseste in creier, este responsabil de activitatea sistemului simpatic (reactiile de "lupta si avant"). S-a stabilit ca toate simptomele care fac parte din sindromul metabolic sunt legate de sistemul simpatic. Nu este inca suficient de clar care este rolul receptorului imidazolinei.

Trebuie tratat sindromul metabolic?

Este important sa se recunoasca faptul ca riscurile asociate cu hipertensiunea (afectiunile cardiace, atacul cerebral, criza renala) se pot datora alterarilor fluxului simpatic, nu numai hipertensiunii. S-a stabilit ca terapia hipertensiunii nu a reusit sa reduca mortalitatea cauzata de afectiunile cardiace coronariene [6, 7]. Acest lucru se poate datora faptului ca medicamentele utilizate la testele respective au redus presiunea sanguina in mod satisfacator, dar nu au avut efecte avantajoase asupra celorlalti factori afectati de hiperactivitatea sistemului nervos simpatic [6]. De aceea, reducerea activitatii nervoase simpatice reprezinta o abordare polivalenta a tinerii sub control a "sindromului metabolic".

Centrii de control cardiovascular amplasati in maduva ventrolaterala rostrala reprezinta punctele optime de actionare pentru o astfel de interventie, deoarece modularea activitatii simpatice in acest loc exploateaza caile fiziologice de realizare a obiectivului sau [8].

Este posibil ca simptomele sindromului metabolic sa fie atat de bine interconectate incat sa nu fie suficient daca se trateaza numai unul dintre ele, de exemplu hipertensiunea. Testele au demonstrat ca doar tratarea hipertensiunii nu reduce uneori decesele cauzate de afectiuni cardiace.

Acest lucru poate indica faptul ca exista alti factori puternici de risc implicati, care ar trebui si ei tratati. Sistemul simpatic pare a se afla la baza simptomelor sindromului metabolic. Ceea ce inseamna ca medicamentele care actioneaza in special asupra acestui sistem pot constitui o cale de a trata si alte afectiuni in afara hipertensiunii.

Cum este diagnosticat sindromul metabolic?

Este important de retinut ca sindromul metabolic nu este un fenomen foarte clar de diagnosticat. El consta dintr-o serie de simptome care s-a descoperit ca apar adesea impreuna. Obezitatea, rezistenta la insulina sau NIDDM si anomaliile la nivelul lipidelor din sange pot fi semne ca o persoana sufera de sindromul metabolic.

Pentru a se stabili daca o persoana sufera de sindromul metabolic, medicul va masura greutatea corporala si va face teste de sange si de urina.

download