DOPAJUL IN SPORT

Etimologic se pare ca dopingul vine din flamandul "to doop" asa cum apare in dictionare in secolul al XVIII – lea. Desigur ca incercarile de a stimula puterea, forta, dorinta de a invinge pot fi gasite inca de la romani, care organizau luptele dintre gladiatori si unde invingatorul, care era adult, cauta prin toate mijloacele sa castige. Se pare ca s-au gasit inscrisuri din care reiese ca in intrecerile in trasurici conducatorii absorbeau o licoare (vin + miere), care le dadea o anumita putere, o anumita agresivitate.

Despre doping in acceptiunea de azi se poate vorbi cam din secolul XX. Astfel prin anii 1900 – 1936 in Japonia, sportivii foloseau inainte de competitii cardiotonice si nitriti (vasodilatatori coronarieni); cel de-al II – lea razboi mondial a consfintit efectele anfetaminelor (psihostimulante) asupra sistemului nervos, aviatorii germani, care executau bombardamente de noapte primind aceste substante inainte de plecare in misiune pentru intretinerea starii de vigilenta si agresivitate. De aici si pana la trecerea in sport nu a fost decat un pas. Postbelic, cand viata sportiva si-a reluat cursul a aparut si utilizarea substantelor dopante, aantidepresivele, simpaticomimeticele si analgezicele cardio – respiratorii fiind primele grupe de substante folosite de sportivi din proprie initiativa sau la recomandarea unor cadre sportive (antrenori, medici, masori, etc.).

In vremea aceea regulamentele anti – doping erau inexistente iar lipsa unor laboratoare de specialitate facilita aceasta actiune (dopaj), in mod nestintific si plina de riscuri. Cine nu-si aminteste de ciclistul danez Olsem, care la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960 concurand in proba 100 km sosea echipe, pe o caldura inabusitoare de 33° C isi pierde viata iar la necropsie se evidentiaza urme de anfetamine in corpul sau. O prima actiune concentrate la nivel european o reprezinta colocviul de la Ouriage – les – Bains din Franta cu care ocazie se da o prima definitie dopajului (folosirea unor substante straine organismului, care pot adduce prejudiciu starii de sanatate si eticii sportive) si se stabileste o prima lista de substante dopante, care in principal cuprind: amphetamine si derivate antidepresive, analeptice cardio – respiratorii, alcaloizi excitanti ai sistemului nervos (exemplu: stricina, etc.). Dar dorinta celor interesati sa-si creasca performantele sportive pe cai artificiale apeleaza la alte droguri. Prin anii 1960 apare o noua clasa, steroizii anabolizanti (derivati de testosteron) a carei prima utilizare s-ar parea sa fi avut loc in SUA cu punct de plecare culturistii. La inceput tehnologiile de depistare erau ineficiente (gazcromatografia, cromatografia in faza lichida, etc.). Abia dupa aparitia primelor laboratoare dotate cu sistemul gazocromatografe – spectrometru de masa (Koln – Prof. M. Donicke si Londra – Prof. A. Beckett) si reactia Federatiilor Internationale Sportive, se introduce controlul antidoping obligatoriu la marile competitii si adauga listei de mai sus si steroizi anabolizanti.

Pe plan olimpic primele controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Munchen din 1972 pentru asa-zisele substante conventionale; pentru steroizii anabolizanti primele controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976 cand mai multi sportivi isi pierd medaliile de aur (halterofili in principal) la circa o luna dupa incheierea Jocurilor Olimpice, ceea ce va crea numeroase discutii, care in final vor duce la o hotarare CIO ce prevede ca rezultatele controalelor doping sa fie facute publice in interiorul competitiei, cu exceptia probelor din ultimele doua zile.

Este inceputul unei campanii deschise, care incepe din anii 1976 – 1980 pe de o parte cei ce cauta si gasesc binenteles (avand mari resurse materiale) noi substante, care nu sunt inca pe lista anti – doping si cei de bartea cealalta a baricadei, organismele oficiale, care dup ace afla de aceste noi substante le creceteaza si apoi le introduce pe lista anti-doping. Este clar ca intre aceste operatii este o diferenta de timp de 4 - 6 de ani (vezi cazul testosteronului, diureticelor, gonadotrofinei chorionice placentare, etc.) care este in favoarea celor interesati sa triseze. Introducerea controalelor doping inafara competitiei va reprezenta un nou moment in campania anti – doping (1989). In cele ce urmeaza vom face cateva aprecieri asupra principalelor clase de substante si metode doping.

STIMULANTE. Cresc starea de alerta, vigilenta, agresivitatea organismului, reduce senzatia de perceptie a oboselii, induc scaderea autocontrolului si judecatii putand conduce la accidente. Dintre acestea aau reputatia cea mai rea, putand duce chiar la decese, mai ales in conditii de hipertermie, eforturi epuizante (cazul ciclistului danez la Jocurile Olimpice de la Roma, al ciclistului englez Sympson in "Tour de France" 1987 etc.).

Aminele simpatomimetice de tip efedrina si derivati (in doze mari) produc o stimulare mentala, cresc fluxul sanguin si TA, produc cefalee, tahicardie, atremor. Atentie la folosirea unor produse locale (instalatii nazale) sau generale in stari gripale, care contin efedrina, cathina, fenilpropanolamina etc. ß-2 adrenergice Salbutamol, Salmeterol, Terbutalina, bronhodilatatoare folosite current in astmul bronsic sunt admise cu notificare scrisa si certificate medical (pentru Salbutamol exista o limita cantitativa de 100 ng/ml urina). Atentie la consumul unor produse naturiste (ex. Ginseng) care pot contine efedrina, cafeina etc.

NARCOTICE. (heroina, morfina) si opioidele (metadona, pentazocina, petidina si compusi inruditi) scad pragul perceptiei algice, produc euforie si dependenta psihica, deprima functia respiratory, produc narcomania.

AGENTII ANABOLIZANTI. – derivati de testosteron de tipul dihidro-clor-methil testosterone, metandienona, nandrolon, stanozol, DHEA etc. sunt folositi inca pentru cresterea masei musculare, a fortei musculare, a puterii, a psihoagresivitatii. Principalele reactii adverse constau in: oprirea cresterii la copii si amenoree primara la fete daca sunt administrate inaintea pubertatii, modificari psihologice, cardiace, hepatice (icter colestatic,tumori hepatice), prostatice la barbati (cancer), reducerea functiei testiculare, modificari la fete (hipotrofia sanilor, amenoree secundara, hipotrofia organelor genitale, pilozitate crescuta pe fata si pe corp, modificari ale vocii, suprimarea functiei ovariene etc.). Atentie la nutrientii care contin agenti anabolizanti care nu sunt inscriptionati pe cutie sau la consumul de carne de vita hranita cu anabolizante.

DIURETICE. – provoaca o pierdere rapida de lichide si unele minerale (K, Na) din corp, fiind utilizate mai ales in sporturile cu categorii de greutate. Prin dilutia urinei poate ingreuna detectia agentilor anabolizanti in urina dar tehnicile moderne de detectie a dopingului surmonteaza aceasta dificultate.

HORMONI PEPTIDICI, MIMETICI SI ANALOGI. Hormonul de crestere hipofizar (somatotropina) este cel mai puternic hormon anabolizant din corpul omenesc. Administrat inainte de pubertate poate induce gigantismul iar dupa pubertate acromegalie, reactii alergice, HTA craniana, diabet, tulburari endocrine si de comportament; inainte cand produsul se prepara din hipofize de cadavre a putut induce sindromul Krentzfield – Jacob, insa azi se prepara pe cale genetica.

? Gonadotropfina corionica (exemplu: Pregnyl) – hormon secretat de placenta, care stimuleaza productia de androgeni in organism (celule Leydig din testicule la barbati si corticosuprarenale la fete). Se controleaza numai la barbati.

? Corticotrofinele (exemplu: ACTH) – sunt hormoni secretati de hipofiza, care stimuleaza secretia de cortizon de catre corticosuprarenale. In ceea ce priveste cortizonul: administrarea prin injectii, tablete sau supozitoare este interzisa; administrarea prin solutii oculare, auriculare, sau creme – unguente dermatologice etc. este permisa; administrarea prin spray-uri antiastmatice sau local in infiltratii este supusa notificarii insotita de certificate medical.

? Hormoni hipofizari si sintetici (exemplu: LH) – cresc productia de androgeni in corpul uman. O ultima subclasa este cea a inhibitorilor de aromataza (exemplu: Femara, Novartis) care cresc indirect androgenii secretati de corticosuprarenale, in special la femei blocand transformarea acestora in estrogeni. Se considera pozitiv numai la barbati.

? Insuline like factori (exemplu: IGF 1) – sunt factori hormonali secretati la nivel hipotalamo – diencefalic si care induc o crestere a insulinei. Sunt folosite pentru efectele anabolizante.

? Eritropoetina – hormon peptidic secretat la nivelul rinichiului stimuleaza vaduva osoasa pentru a produce mai multe hematii, care vor asigura prin O2Hb un transit crescut de O2 la muschi. Pana in momentul de fata CIO nu a validat metoda franceza pe urina iar unele federatii internationale accepta controlul dublu: sange si urina si declara un caz pozitiv numai atunci cand ambele probe sunt positive; UCI si FIS (Federatia Internationala de Schi) determina hematocritul si daca acesta este peste 50% (normal = 42-44% ) considera cazul pozitiv interzicand participarea la competitie. Reactii adverse severe: tromboza, reactii alergice, etc.

? Insulina – hormonal pancreatic antidiabetic este folosit pentru efectele anabolizante: este admis numai in cazul in care sportivul prezinta un certificat ca este diabetic insulinodependent.

? Dopingul cu sange si derivate de sange (auto- sau hetero-) – asigura un surplus de hematii, asadar de Hb, favorizand un aport crescut de O2 la muschi; reactii adverse: soc de incompatibilitate, transmiterea unor boli grave cum ar fi SIDA, hepatita virala B si C, etc.

? Transportori de oxigen (exemplu: RSR – 13, hemoglobina reticulate, etc) si inlocuitori de plasma (plasma expanders) induc aceleasi efecte ca mai sus.

? Manipulari fizice (manipularea urinei: sondaj vezical, adaos de apa sau alte lichide, schimbari de flacoane, etc.),chimice (manipulari de pH: acidificari – alcalinizari) si farmacologice ("agenti mascatori": Probenecid, Bromantan, Epitestosteron mai mare de 200 ng/ml urina, etc.).

? Alcool – numai la cererea unei organizatii sportive competente (exemplu: CIO, Federatii internationale sportive) – exemplu: tir, pentathlon modern si biatlon pentru tir etc.

? Canabinoide (exemplu: marijuana, hasis) – au efecte halucinogene. Se controleaza numai la cererea unei organizatii sportive competente (CIO, Federatia Internationala de Schi etc.).

? Anestezice locale – cu exceptia cocainei sunt admise chiar impreuna cu 1% adrenalina. Controlul doping se efectueaza numai la cererea unei organizatii sportive competente (exemplu: Federatia Internationala de Box, Federatia internationala de Pentatlon modern). Un certificat medical si notificarea scrisa inainte de control pentru infiltratiile locale sunt necesare numai pentru aceste doua federatii internationale (numele, proba, diagnosticul, substanta si cantitatea infiltrata, locul anatomic si data, ziua, ora).

? Corticosteroizi in infiltratii (exemplu: Diprofos, Solumedrol) – sunt admisi cu obligatia notificarii scrise inainte de control.

? Beta-blocante (exemplu: propanol) – sunt substante care scad tonusul simpatic (starea de teama si tensiunea psihica) fiind folosite de unii sportivi pentru aceste efecte inafara utilizarii in patologie: hipertensiunea arteriala, migrene, tulburari de ritm cardiac, angina pectorala, etc. Controlul doping are loc numai la cererea unor organizatii sportive competente: auto – moto, tir, tir cu arcul, pentatlon, biatlon, inot sincron, sarituri in apa, sarituri cu schiurile,etc. Ca reactii adverse mentionam: bradicardia sinusala cu tulburari secundare de irigare cardiaca, cerebrala, hipertensiune arteriala, alergii in special cutanate,etc.

Un moment de referinta il reprezinta "Conferinta mondiala asupra dopajulu", Lausanne, 2-4 februarie 1999 cand pentru prima data in istoria sportului se intalnesc la aceasi masa: CIO, federatiile sportive internationale, Comitetele Olimpice Nationale, organe guvernamentale si neguvernamentale, mass – media care prin hotararea finala (Declaratia de la Lausanne) dau o noua turnura campaniei antidoping. Printre principalele hotarari semnalam: infintarea agentiei internationale antidoping (WADA, AMA) ca singur organism neguvernamental, independent de conducere a politice in lume; armonizarea sanctiunilor in caz de doping: doi ani pentru agenti anabolizanti desi la permisiunea FIFA (Federatia Internationala a Fotbalului Amator) si UCI (Uniunea Ciclista Internationala) se admite ca in urma unor anchete amanuntite se acorda si sanctiuni mai mici de 2 ani; accentul trebuie pus pe activitatea de educatie – informare. Astfel la Jocurile Olimpice de la Sydney (2000) pentru prima oara in istoria olimpica se iau probe de sange inaintea competitiei (304 teste pentru eritropoetina) si se executa circa 700 de teste "out of competition" chiar la Sydney inainte, in timpul si dupa Jocurile Olimpice.

Incepand cu anul 2001 WADA isi intra in drepturi iar din august 2001 are un nou sediu la Montreal.

Campania antidoping a luat proportii in special pe plan economic: sute de milioane de dolari se cheltuiesc anual pe glob pentru aceasta actiune. Merita, nu merita, este greu de raspuns in conditiile societatii contemporane (milioane de oameni, inclusive copii mor zilnic prin inanitie, boli, etc.). As reda ca semnificativ raspunsul printului Alexandre de Merode, presedintele Comisiei Medicale CIO cu ocazia unui interviu privind dopajul. Sunt intrutotul de acord cu aceasta campanie mondiala impotriva dopajului in sport dar nu cred in eradicarea dopajului ci numai in atenuarea acestui flage si am trei argumente:

? sportul olimpic (de inalta performanta in general) a ajuns o afacere, un spectacol pentru care spectatorii sunt dispusi sa plateasca iar sportivii sunt dispusi sa-si assume orice riscuri privind propria sanatate pentru a satisface exigentele publicului si a castiga din punct de vedere material;

? stiinta (anumite laboratoare private bine echipate si sustinute financiar) este implicate in aceasta actiune si este greu de presupus ca organismele sportive ii pot face fata;

? nu in ultimul rand exprim o parere personala si anume ca trisajul face parte din fiinta umana.

In tara noastra fiinteaza Comisia Nationala Anti-doping, infiintata in 1966 si reorganizata in 2001 de Ministerul Tineretului si Sportului, care isi desfasoara activitatea in cooperare cu Laboratorul national de control doping, ce apartine Ministerului Tineretului si Sportului. Activitatea se desfasoara in conformitate cu prevederile Consiliului Europei (Grupul de monitorizare a Conventiei anti-doping).

Directiile de activitate sunt urmatoarele: - activitate informativ – educativa privind dopajul; controale doping preventive la marile competitii si in afara competitiilor; cercetari in privinta agentilor dopanti.

DOPINGUL CU GENE. Gene artificiale produse in laboratoarele de biologie moleculara, care "forteaza" organismul de a produce o anumita substanta sau hormon, care vor induce efectele dorite.

Practic acest doping se poate realize pe trei cai:

? Prin injectie – fibrele musculare pot absorbi direct ADN. Injectand in muschi gene artificiale, care contin ADN artificial muscular, fibrele musculare vor accepta acest ADN si "noul ADN" va modula caracteristicile fibrelor musculare (albe, rosii, intermediare,etc.)

? Transplante prin virusi – virusul poate fi manipulat cu, de exemplu, gene EPO; injectand virusul in muschi noile gene vor forta muschiul sa produca EPO. Acest lucru a fost deja realizat pe animale si pare a fi eficient 1-2 ani.

? Introducerea in organism de celule cu gene modificate – practic se pot extrage celule din corp,care in laborator se moduleaza cu gene artificiale si apoi se reintroduce in organism. Este metoda cea mai laborioasa dar realizabila si controlata in laboratoarele de biologie moleculara.

O alta metoda este aceea de a creste "factorii de transcriere". In acest mod tipul de fibre musculare poate fi modificat (alterat) insa crescand volumul muscular.

BIBLIOGRAFIE:

em655j1155dmmm 11655jen55dmm1q

em655j1155dmmm 11655jen55dmm1q

em655j1155dmmm 11655jen55dmm1q

em655j1155dmmm 11655jen55dmm1q

em655j1155dmmm 11655jen55dmm1q

em655j1155dmmm 11655jen55dmm1q

Ioan Dragan ? Medicina Sportiva

Editura Medicala, Bucuresti, 2002

download