Aspecte psihologice intalnite in practicile de marketing politic

ASPECTE PSIHOLOGICE ÎNTÂLNITE ÎN PRACTICILE DE MARKETING POLITIC

În practicile de marketing politic, un rol deosebit de important îl re controlul total asupra individului.
Controlul total asupra individului înseamna controlul total asupra modului sau de gândire, asupra comportamentului sau si asupra sentimentelor sale. Esenta controlului total asupra individului este reprezentata de anihilarea sentimentului de independenta a cestuia, sentiment ce l-ar putea determina sa gândeasca si sa ia decizii de unul singur.
Pentru a pune sub control total mintea oamenilor, trebuie ca ei sa fie cufundati în anonimatul maselor de manevra, sa fie permanent dependenti de sistemul de gândire a grupului din care fac parte si sa se supuna neconditionat, instinctiv, autoritatilor.
În urma studierii mecanismelor de manipulare atât la nivelul individual cât si la nivelul unor largi grupuri ale oamenilor, rezultatele au aratat ca procesul de influentare are trei componente principale : modificarea comportamentului, integrarea în grup si inducerea sentimentului de supunere neconditionata fata de autoritati.
Identitatea unui individ este alcatuita din împletirea armonioasa a gândirii sentimentelor si actiunilor sale.
Individul poate suporta numai discrepantele minore între cele trei componente ale identitatii lui. Atunci când apare o discrepanta majora, omul are o senzatie foarte puternica de disconfort, care reprezinta disonanta cognitiva. Daca unei persoane îi este indusa schimbarea uneia dintre cele trei componente ale identitatii sale (gândire, comportament, sentimente) el îsi va modiofica instinctiv pe celelalte doua, pentru a nu mai avea sezatia de disconfort psihic.
În procesul de influentare rapida artizanii manipularii provoaca în mod deliberat disonante cognitive. Pentru a stapâni (a întelege) fundamentul de disonanta sa facem o analiza a celor trei piloni pe care se bazeaza controlul total asupra individului : controlul comportamentului, controlul gândirii si controlul emotiilor.

Controlul comportamentului este determinat de controlul realitatii fizice în care traieste individul. În aceasta idee artizanii manipularii au în vedere tipul de ocuinta a individului, alimentatia, feul în care acesta se îmbraca, felul muncii pe care o presteaza, ritualurile si obisnuintele menite sa asigure coeziunea grupului, sa cufunde individul în anonimat si sa-l faca sa se supuna din reflex autoritatilor si regulilor acestora. Conducatorii stiu ca nu pot comanda gândurile ascunse ale indivizilor. Însa ei stiu foarte bine cum sa le comande comportamentul pentru ca gândirea si emotiile sa se conformeze de la sine acestuia.

Controlul gândirii presupune îndoctrinarea indivizilor atât de profund, încât ei sa accepte neconditionat ideologia grupului, sa adopte în mod firesc noul limbaj si sa îsi formeze « gândul perturbator ». Pentru a deveni un « bun » membru al respectivului grup social, individul ajunge sa îsi manipuleze singur propria sa gândire.
Controlând limbajul se poate controla gândirea. Majoritatea situatiilor ce ar necesita analize complexe pentru a fi întelese în esenta ale omenirii obisnuiti sunt condensate, etichetate si reduse la simple clisee verbale, ce atrag dupa ele formarea unor clisee de gândire. 
O alta componenta importanta a controlului gândirii este formarea reflexelor mentale ale individului de a respinge orice gând ce ar putea conveni ideologiei.
Crearea reflexelor mentale are ca scop aducerea indivizilor în situatia de a respinge din start orice idee vine în contradictie cu doctrina sistemului, orice critica la adresa conducatorilor sau a grupului.

Controlul sentimentelor consta în manipularea emotiilor individului si în restrângerea cât mai multe posibila a aspectului sau sentimental vinovatia si frica sunt doua instrumente absolut necesare pentru a tine oamenii sub control.
Manipularea sentimentului de vinovatie da cele mai bune rezultate pentru integarea individului în societate, pentru cufundarea lui în anonimat, dar si pentru inducerea supunerii neconditionate fata de autoritati.
Vina istorica este cea prin care se creeaza culpabilizarea generala. Vina istorica se bazeaza pe inducerea unui sentiment de complicitate între autoritatile si cetatenii obisnuiti.

Vina incapacitatii de afirmare a propriei identitati exprimata prin sentimentul de insatisfactie al individului ca nu traieste la nivelul valorii sale.

Vina pentru actiuni comise în trecut este intens utilizata de cei care manipuleaza prin santajarea individului.

Vina sociala consta în culpabilizarea generala a indivizilor pentru tarele existente în societate. Individul este determinat sa-si minimalizeze propriile sale probleme, sa nu mai dea atentie îndoielilor la adresa celor care îl conduc.

Frica este un alt sentiment utilizat pe scara larga pentru manipularea indivizilor, mai ales în sentimentul mentinerii coeziunii grupului social din care fac parte. Sentimentul de frica este indus si amplificat în doua directii principale, fiecare având la baza o amenintare specifica. Astfel, în primul rând indivizii sunt avertizati permanent asupra pericolului reprezentat de fortele ostile din exterior, care actioneaza continuu pentru a demembra si a distruge grupul.
Având în vedere cele de mai sus, iese în evidenta cea de-a doua cale de utilizare a terorii în scopul controlarii totale a individului. Acestuia îi este indusa, permanent, teama de anu fi descoperit si pedepsit de autoritati, indiferent daca vina lui este reala sau pur si simplu inventata.
Redefinirea sentimentelor este folosita pentru a controla eficient emotiile indivizilor: ceea ce era motiv de tristete trebuie sa devina prilej de bucurie, ceea ce reprezinta o rusine trebuie sa devina o mândrie etc.
Alte doua sentimente utilizate intens de artizanii manipularii sunt loialitatea si devotamentul.
Pentru încurajarea sentimentului de cufundare în anonimat, ce atrage dupa sine obedienta neconditionata fata de autoritati, indivizii trebuie sa ne mai preocupe de ei însisi, ci de ceea ce este “bun” si “corect” pentru întregul grup.
Se amplifica, în sentimentul comunist, principiul: “De la fiecare dupa capacitati, fiecaruia dupa nevoi”. Fiecare individ trebuia sa depuna eforturi tot mai mari pentru “binele colecti”.
O importanta deosebita pentru controlul total asupra structurii emotionale a individului o are manipularea relatiilor interpersionale ale acestuia. Dar cea mai puternica tehnica utilizata în obtinerea unui control total asupra sentimentelor individului este inocularea spaimei fata de parasirea grupului. Individul este obisnuit cu o totala dependenta fata de comunitatea din acre face parte. El trebuie sa se simta în siguranta numai în cadrul grupului.
Însa oricum s-ar actiona pentru obtinerea controlului asupra emotiilor unui individ, trebuie retinut faptul ca odata dobândit acest control, comportamentul si gândirea individului se vor conforma noii structuri emotionale/
În concluzie, modificându-se una dintre componentele identitatii individuale (fie gândire, fie comportament, fie structura afectiva), ca urmare a fenomenului de disonanta cognitiva, celelalte doua se vor adapta corespunzator.
În cele mai multe cazuri însa, artizanii manipularii actioneaza în paralel asupra tuturor celor componente, astfel încât fiecare modificare a uneia dintre ele sa vina imediat în întâmpinarea modificarilor celorlalte doua. Astfel eficienta în obtinerea unui control total asupra individului este maxima.
Pentru ca schimbarile si obtinerea unui control total asupra individului sa fie durabile, este nevoie de succesiunea a trei etape: dezghetarea, schimbarea si reînghetarea.

Dezghetarea are ca scop distrugerea totala a vechiului element de identitate a individului (act de comportament, mod de gândire, sentiment).

Schimbarea este reprezentata de inocularea noului element de identitate. Reînghetarea consta în fixarea noii personalitati a individului, pentru ca ea sa reziste în timp.
Dezghetarea este cea mai importanta etapa a procesului, de eficienta ei depinzând reusita aplicarii întregului model. Pentru a pregati un individ în vederea unei schimbari radicale, identitatea acestuia trebuie distrusa. El trebuie sa fie complet dezorientat.
Sistemul sau propriu de valori, standardele conform carora se raporta la lumea exterioara si se întelege pe sine însusi sunt anihilate pentru a pregati terenul schimbarii ce va urma.
Dezghetarea poate fi aplicata pe diverse cai. Prima ar fi detasarea individului din mediul sau social si anihilarea deprinderilor sale zilnice. Lipsa contactelor interumane obisnuite îl va priva d posibilitatea unor confirmari exterioare ale manifestarilor sale, sporindu-i deruta.
O varianta mai dura a caii de dezghetare este modificarea eului. Ea se întâlneste în special în unele secte religioase sau în lagare. Individului I se iau definitive toate bunurile personale, este privat, de multe ori, chiar si de multe semen distinctive ale persoanei sale prin obligativitatea tunsului la piele si a râsului, primeste un numar în locul numelui, este supus unor munci sau ritualului exterminante, personalitatea îi este complet anihilata. Devine un “nimeni” cufundat în anonimatul celor multi. Vechea identitate este complet distrusa.
Distrugerea identitatii individului prin privarea acstuia de somn –este o alta metoda. Se poate veni si cu noua dieta precum si noi ore de masa ce sporesc dezorientarea persoanei. În unele grupuri se foloseste regimul alimentar sarac în proteine si bogat în glucide.

Dezghetarea este realizata cu maximum de eficienta în izolare – când indivizii nu au posibilitatea întretinerii unor legaturi cu exteriorul.

Hipnoza este o metoda foarte puternica pentru desfasurarea procesului de dezghetare. Foarte eficiente sunt tehnicile hipnotice bazate pe utilizarea deliberata a confuziei pentru inducerea starii de transa. Confuzia rezulta atunci când individul este supus unui flux de informatii contradictorii, comunicate în acelasi timp. Individul nu mai are încredere în sine, el se adapteaza din instinct comportamentului de grup.

Schimbarea consta în a impune individului un nou mod de a se comporta, de a simti si de a gândi. Astfel se umple vidul creat de stergerea vechii sale identitati si i se creaza o noua identitate. Multe dintre tehnicile folosite în perioada dezghetarii, sunt utilizate, în continuare, si în aceasta a doua etapa.
În sectele extremiste schimbarea are loc în cadrul unor ritualuri extenuante, monotone, repetate la nesfârsit, în grup. Mesajul este întotdeauna aceleasi: lumea exterioara este rea si unica speranta este respectarea întocmai a învataturilor liderului. De multe ori, sedintele de îndoctrinare pot deveni obsedante, confuze, dar tocmai asta se doreste.
O alta tehnica de schimbare este “experienta spirituala”. Secretele lui care au fost colectate treptat pot fi transmise liderului si folosite mai târziu în revelarea unei asa zise “experiente spirituale”. Pentru reusita schimbarii o importanta aparte o are mediul în care se akla recrutul. Izolarea este absolut necesara între granitele tarii, distruge atât ce aminteste de trecut, reinventarea istoriei, deposedarea de tot ce i-a oferit un anume grad de intimitate si cufundare lui în anonimatul unei mase de manevra uniforma etc.

Reînghetarea este cea de-a treia si ultima etapa procesului de creare a unei noi identitati. Dupa ce i-a fost distrusa vechea personalitate si afost supus îndoctrinarii, individului i se cimenteaza noua identitate, pentru a nu mai putea reveni la vechile obiceiuri, sentimente sau mod de gândire, odata iesit de sub presiunea celor ce-l manipuleaza.
Pentru ca procesul de creare a noii identitati sa nu se termine cu esec, perioada de reinghetare este foarte bine urmarita. Individului i se impune sa-si blameze trecutul, sa-si faca autocritica, sa se confeseze îndrumatorilor sau partenerilor sai. El trebuie sa se simta permanent vinovat de faptele, gândurile si sentimentele pe care le-a încercat înaintea schimbarii.
O alta metoda eficienta de reinghetare este transformarea adeptului în propovauitor. Repetând mereu aceleasi idei, în efortul de a cuceri noi adepti individul ajunge sa creada în ele. În acest fel victima va deveni la rândul sau manipulator, iar sistemul distructiv se va perpetua la nesfârsit.
Prin programul neurolingvistic se poate patrunde în mintea oricarei persoane si se poate influenta modul de gândire si actiune. Un bun exemplu poate fi folosirea reclamelor la televiziune.
Cu toate astea în statele cu democratie avansata, domeniul audio vizualului este supus unor legi stricte în timpul campaniilor electorale, legi menite sa limiteze la maximum utilizarea unor astfel de tehnici de manipulare subtila a electoratului...

 

BIBLIOGRAFIE:

Bogdan FICEAC: “Tehnici e manipulare”.
Edituta NEMIRA 1996

download