Ambalarea

Ambalarea

1. DEFINIREA NOTIUNII DE AMBALARE SI PREAMBALARE

Istoria cartonului ondulat se întinde pe o perioada de peste 100 de ani, iar aparitia acestui material a fost impulsionata de nevoia unui nou tip de ambalaj superior celor existente pâna atunci.
Hârtia ondulata mecanic, între doua valturi canelate, a fost obtinuta prima data în Anglia, în anul 1856 si a fost utilizata în premiera ca ambalaj de catre un american, în 1871. Cartonul ondulat propriu-zis a aparut în 1874, în America, când s-a adaugat, prin lipire, un strat neted de hârtie peste hârtia ondulata.
La începutul secolului XX, apar primele masini de carton ondulat, iar acest produs se impune în industria ambalajelor din America si Europa. În timp, productia de carton ondulat si ambalaje se dezvolta în ritm alert, largindu-se gama sortimentala si îmbunatatindu-se calitatea acestui produs.
În tara noastra, cartonul ondulat s-a produs prima oara în anul 1957, în fabrica existenta la Ghimbav, localitate aflatã la 10 km de municipiul Brasov. În anii urmatori, acest sector a cunoscut o dezvoltare importantã, cererea acestui produs pe piata fiind în continua crestere.
Odata cu dezvoltarea si diversificarea productiei de bunuri concomitent cu dezvoltarea comertului, are loc si diversificarea si dezvoltarea activitatilor de ambalare si implicit a productiei de ambalaje. La nivelul întregii planete, se considera ca aproximativ 99% din productia de marfuri se tranzactioneaza în stare ambalata.
Ambalajul este un sistem fizico-chimic complex, cu functii multiple, care asigura mentinerea sau, în unele cazuri, ameliorarea calitatii produsului caruia îi este destinat. Ambalajul favorizeazã identificarea produsului, înlesnind atragerea de cumparatori potentiali, pe care îi învata cum sa foloseasca, sa pastreze produsul si cum sa apere mediul înconjurator de poluarea produsa de ambalajele uzate sau de componentii de descompunere ai acestora.
Din punct de vedere comercial, ambalajul permite asigurarea în cele mai bune conditii a manevrarii, conservarii, depozitarii si transportului produselor. În” Petit Robert” (1989), ambalajul este un “învelis din materiale si forme diferite în care se ambaleaza un produs pentru transport sau vânzare”.
Institutul Francez al Ambalajului si Ambalarii propune urmatoarele definitii în “Petit glossaire de l’emballage”:
ambalajul este obiectul destinat sa înveleasca sau sa contina temporar un produs sau un ansamblu de produse pe parcursul manevrarii, transportului, depozitarii sau prezentarii, în vederea protejarii acestora sau facilitarii acestor operatii;
ambalarea reprezinta oparatia de obtinere a “primului învelis aflat în contact direct cu produsul”.
Institutul din Marea Britanie furnizeaza trei directii în definirea ambalarii (Fratila R., 2001):
sistem coordonat de pregatire a marfurilor pentru transport, distributie, vânzare cu amanuntul si consum;
cale de asigurare a distributiei la consumatorul final, în conditii optime si cu costuri minime;
functie tehnico-economica, care urmareste minimizarea costurilor la livrare.
În România, conform STAS 5845/1-1986, ambalajul reprezinta un “mijloc” (sau ansamblu de mijloace) destinat sa înveleasca un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protectia temporara, din punct de vedere fizic, chimic, mecanic si biologic în scopul mentinerii calitatii si integritatii acestora, în decursul manipularii, transportului, depozitarii si desfacerii pâna la consumator sau pâna la expirarea termenului de garantie.
Tot în conformitate cu standardul amintit, ambalarea este definita ca fiind “operatie, procedeu sau metoda, prin care se asigura cu ajutorul ambalajului, protectie temporara a produsului”.
În contextul ambalarii se folosesc o serie de termeni, dintre care amintim materialul de ambalare, materialul de ambalaj, mediu de ambalare, produs de ambalat, preambalare, accesorii, materiale si operatii auxiliare ambalarii etc.
Semnificatia si corelatiile terminologiei privind ambalarea marfurilor, precum si succesiunea fazelor premergatoare ambalarii unui produs, sunt redate schematic în Figura ÎI.1. Reprezentând fazele ambalarii si terminologia folosita.

Preambalarea este operatia de ambalare a unui produs individual, în absenta cumparatorului, iar cantitatea de produs introdusa în ambalaj este prestabilita si nu poate fi shimbata decât prin deschiderea sau modificarea ambalajului.
Exista instructiuni de metodologie legala referitoare la prembalarea unor produse în functie de masa sau volum. Produsele care îndeplinesc conditiile prevazute de lege vor fi insciptionate cu litera e, de înaltimea a cel putin 3 mm, plasata în acelasi loc cu masa si volumul nominal. Este interzisa tiparirea pe ambalaj a erorilor tolerate.
Valorile cantitatilor nominale sunt impuse prin lege, publicate în Monitorul Oficial al României pentru fiecare categorie de produse.
Este interzisa, prin lege, producerea, importarea si comercializarea de ambalaje înselatoare.
Preambalajul înselator este preambalatul care creaza impresia ca are o cantitate mai mare decât cantitatea nominala. Se considera preambalat înselator daca peste 30% din volumul ambalajului nu este ocupat cu produs sau în cazul în care în pachet exista produs cu mai putin de 15% decât cantitatile prevazute de lege.
Toate preambalatele fabricate conform instructiunilor trebuie sa poarte urmatoarele inscriptii lizibile, care sa nu poata fi sterse:
cantitatea nominala;
o marca sau o inscriptie care sa permita identificarea ambalatorului sau a importatorului de preambalare;
marca e, de cel putin 3mm, situata în acelati câmp vizual cu cantitatea nominala. Aplicarea acestei marci garanteaza ca preambalatul îndeplineste cerintele prevazute de instructiuni.
verificarea preambalatelor se face prin esantionare în doua etape:
verificarea continutului real al fiecarui preambalat din esantion;
verificarea mediei continutului real al preambalatului din fiecare esantion.
pentru fiecare din aceste verificari exista doua planuri de esantionare;
un plan pentru verificarea nedestructiva, care nu implica deschiderea ambalajului;
alt plan pentru verificarea distructiva, care implica deschiderea ambalajului.
Din motive economice, verificarea distuctiva este limitata la minimum necesar.
Un lot este constituit din preambalate cu aceeasi cantitate nominala, aceeasi sarja de productie, ambalat în acelasi loc.

2. CLASIFICAREA AMBALAJELOR

În ultimele decenii ambalajele s-au diversificat mult, atât din punct de vedere al materialelor din care acestea sunt facute, cât si din punct de vedere functional.
Ambalajele se clasifica în functie de mai multe criterii, care sunt utilizate frecvent în practicã:
- Dupa materialul folosit în confectionarea ambalajelor:
ambalaje din hârtie si carton;
ambalaje din sticla;
ambalaje din metal;
ambalaje din materiale plastice;
ambalaje din lemn, înlocuitori din lemn si împletituri;
ambalaje din materiale textile;
ambalaje din materiale complexe.

- Dupa sistemul de confectionare:
ambalaje fixe;
ambalaje demontabile;
ambalaje pliabile.

- Dupa tip:
plicuri;
pungi;
plase;
lazi;
cutii;
flacoane;
borcane etc.

- Dupa domeniul de utilizare:
ambalaje de transport;
ambalaje de desfacere si prezentare.

- Dupa specificul produsului ambalat:
ambalaje pentru produse alimentare;
ambalaje pentru produse nealimentare;
ambalaje pentru produse periculoase;
ambalaje individuale;
ambalaje colective.

- Dupa gradul de rigiditate:
ambalaje rigide;
ambalaje semirigide;
ambalaje suple.

- Dupa modul de circulatie al ambalajului:
ambalaje refolosibile;
ambalaje nerefolosibile – tip pierdut.

- Dupa sistemul de circulatie:
sistem de restituire a ambalajelor;
sistem de vânzare – cumparare a ambalajelor.

- Dupa sistemul de confectionare:
ambalaje fixe;
ambalaje demontabile;
ambalaje pliante.

- Dupa caile de transport:
ambalaje pentru transport terestru;
ambalaje pentru transport fluvial-maritim;
ambalaje pentru transport aerian.

- Dupa destinatie:
ambalaje pentru piata externa;
ambalaje pentru piata interna.

Exista o preocupare chiar si la nivel de foruri internationale, cum ar fi: Organizatia Internationala de Standardizare, Federatia Europeana pentru Ambalare, pentru clasificarea si standardizarea ambalajelor.

3. MATERIALE UTILIZATE PENTRU CONFECTIONAREA AMBALAJULUI

Diversitatea materialelor folosite pentru ambalarea produselor este foarte mare.
Privit din punct de vedere tehnic, ambalajul marfurilor este alcatuit dintr-un ansamblu de materiale destinat protectiei calitatii si integritatii produselor, facilitarii operatiilor de circulatie a marfurilor. De asemenea, calitatea produselor este influentata de calitatea ambalajului prin fapul ca un ambalaj necorespunzator poate atrage dupa sine deprecierea produsului, adica sa contribuie la diminuarea calitatii lui.
Daca privim ambalajul ca un produs finit oarecare, având o destinatie precizata, în el se pot identifica cheltuieli cu materiile prime si cheltuieli de obtinere.
Alegerea materialului folosit pentru ambalaje depinde de mai multi factori dintre care am putea aminti (Sraum G., 1996):
caracteristicile produsului ce urmeaza a fi ambalat;
domeniul de utilizare a ambalajului;
marimea factorilor care pot actiona asupra produsului pe timpul manipularii, transportului si al depozitarii;
tehnica de ambalare utilizata;
destinatia produsului;
nivelul de dezvoltare si puterea economica, etc.

Materialele celulozice
Ambalajele din materialele celulozice detin ponderea principala în totalul ambalajelor. În functie de perioade si de tari, se înregistreaza sensibile fluctuatii. Materialele care pot în viitor sa ia locul ocupat de materialele celulozice sunt materialele plastice.
Dintre materialele celulozice utilizate pentru confectionarea diferitelor tipuri de ambalaje amintim: hârtia, cartonul si mucavaua.
Cartonul pentru ambalaje poate fi:
1. Carton duplex – este format din doua straturi diferite de material fibros, unite în stare umeda prin presare. Cartonul duplex se fabrica în doua tipuri:
tipul E - pentru ambalaje care se imprima prin procedeul ofset. De aceea stratul superior (fata 1) este fabricat din pasta chimica înalbita a carei culoare alba si netezire permit imprimarea ofset;
tipul O (obisnuit) - pentru alte ambalaje, confectii si lucrari poligrafice

2. Cartonul triplex – este format din minim trei straturi diferite de material fibros, unite în stare umeda prin presare. Cartonul triplex are o rezistenta mare la plesnire, utilizat în special pentru ambalaje de transport si grupare si mai putin pentru ambalaje de desfacere – prezentare.

3. Cartonul ondulat – este format din unul pâna la patru straturi netede si unul sau trei straturi ondulate din hârtie inferioara sau superioara de ambalaj, unite între ele printr-un adeziv. Se obtine astfel un obiect de tip sandwich usor si stabil. Elementul de baza este obtinut prin asocierea, prin lipirea, a unui strat plat cu un strat ondulat. Acoperirea unui astfel de element sau a mai multor elemente suprapuse de obicei, marimea ondulelor folosite este diferita cu un strat plat determina obtinerea cartoanelor ondulate cu unul, doua sau trei straturi de ondule. Cartonul ondulat are o rezistenta si o elasticitate buna.

Materialele auxiliare pentru producerea ambalajelor
Numarul acestora este foarte mare: coloranti, pigmenti, cerneluri, adezivi, etc. Aceste materiale influenteaza calitatea ambalajelor, atribuindu-le calitati estetice si functionale.
Un alt material auxiliar utilizat de aceasta data pentru consolidarea, adica cresterea rezistentei ambalajelor sunt benzile de balotare si adezivii.
O alta grupa o constituie materialele pentru amortizare si protectie împotriva socurilor. Aceste materiale protejeaza împotriva socurilor, a frecarilor si în unele cazuri chiar pentru rigidizarea ambalajelor. Dintre materialele noi de amortizare putem aminti: cartonul ondulat, lâna minerala, materialele expandate si cele cu bule de aer.
O ultima grupa de materialele auxiliare o constituie lacurile si vopselele. Acestea, pe lânga contributia care o au la cresterea rezistentei ambalajelor la actiunea factorilor atmosferici, mãresc rezistenta la coroziune, la razele solare, la schimbarile de temperatura etc.
4. FACTORII CARE DETERMINA ALEGEREA AMBALAJULUI

Ambalajul este o componenta esentiala a activitatii comerciale, fiind subordonat marfii si deservind consumatorul. Sortimentele de produse nou aparute pe piata, modernizarea conceptiei si a tehnicilor comerciale aduc în discutie diversificarea ambalajelor în paralel cu cresterea exigentelor fata de acesta.
Pentru ca ambalajul sa îndeplineasca functiile sale, la alegerea lui trebuie sa se tina cont de urmãtoarele aspecte:
- Proprietatile produsului care trebuie ambalat:
natura, dimensiunea, masa, forma produsului, numarul de unitati de produs dintr-un ambalaj;
interactiunile de ordin fizic si chimic ce pot apare între produs si ambalaj (respectiv incompatibilitatile);
fragilitatea produsului, sensibilitatea la factori mecanici si de mediu (prin miros, agenti chimici, umiditate);
importanta si valoarea produsului, care determina masuri de siguranta în plus împotriva unor posibile furturi sau deteriorari intentionate.

- Conditii de transport, manipulare si depozitare:

download