Activitatea-de-marketing-specifica-unei-societati-comerciale

Activitatea de marketing
specifică unei societăţi comerciale

 

Capitolul I
Introducere în activitatea de marketing
specifică unei societăţi comerciale

Firmele sunt tot mai mult obligate să-şi restructureze radical obiectivele şi strategiile de piaţă. De unde anterior ele operau în condiţiile unei concurenţe şi  clientele stabile, cunoscute, în prezent firmele activează în condiţiile unui adevărat război, în care au loc schimbări rapide ale concurenţei, progrese tehnologice, apariţii de noi legi şi politici comerciale şi o scădere continuă a fidelităţii clientelei.

În zilele de glorie ale “afacerilor normale“, firmele puteau rezista concurenţei prin aplicarea unei politici agresive de vânzări şi reclamă a produselor. Este ceea ce s-a numit “marketing”. Această viziune a omului obişnuit asupra conceptului de marketing rămâne valabil şi astăzi. Din nefericire, există însă şi destui directori de firme care cred că “marketing” înseamnă sâ-şi “prelucreze” agenţii de vânzări şi apoi să le facă vânt în stradă ca să vândă produse; aceasta este cea mai bună “reţetă“ pentru dezastru.

Trebuie avut în vedere faptul că, astăzi, cumpărătorii sunt puşi în faţa unei game uriaşe de produse de tot felul. Nu trebuie, de asemenea, uitat că ei au reacţii şi cerinţe diferite faţă de preţul unui produs sau de raportul produs/servicii oferite. Nu în ultimul rând, cerinţele lor în ceea ce priveşte calitatea sunt în continuă creştere. Având posibilităţi nelimitate de a alege, ei se vor orienta către acele oferte care corespund cel mai bine aşteptărilor şi nevoilor lor; decizia de a cumpăra se va baza pe capacitatea de percepţie a valorii.

Aşadar nu este de mirare că firmele cele mai prospere sunt cele care reuşesc să ofere clienţilor satisfacţia scontată, înţelegând marketingul nu ca pe o funcţie separată, ci ca pe o filosofie de însuşiri la nivelul întregii organizaţii. Ceea ce se cere compartimentului de marketing este identificarea categoriilor de consumatori şi a nevoilor pe care le satisface în mod profitabil, precum şi a modalităţilor prin care acest obiectiv poate fi atins cu o eficienţă sporită în comparaţie cu alţi concurenţi. Acest tip de firme îşi canalizează eforturile în direcţia satisfacerii la maximum a cerinţelor pieţei-ţintă. Intenţia lor nu este de a ocupa poziţia a treia sau a patra pe piaţă; dacă nu reuşesc să aducă ceva special pe piaţa-ţintă, ele nu vor rezista prea mult. Acestea sunt genul de firme orientate în principal către piaţă şi client şi nu către produs sau costuri. Ele acordă o atenţie deosebită calităţii şi serviciilor, înfruntă concurenţa şi ştiu cum să coopereze cu partenerii strategici din cadrul reţelelor de aprovizionare şi distribuţie. Ţelul lor este eficienţa activităţii, dar fără a acţiona în detrimentul flexibilităţii.

Oare cum se desfăşoară activitatea de marketing în acest tip de firme? În primul rând, marketingul înseamnă mult mai mult decât un simplu compartiment. Persoanele cu atribuţii în acest domeniu participă la procesul decizional înainte chiar de proiectarea unui produs, iar munca lor continuă mult timp după ce produsul a fost pus în vânzare. Ele  identifică acele nevoi ale clientelei care pot fi cele mai profitabile pentru firmă, participă la proiectarea produsului şi elaborarea gamei de servicii, au o influenţă decisivă asupra ofertelor de preţ, îşi concentrează eforturile în direcţia promovării produselor, serviciilor şi imaginii firmei, analizează gradul  de satisfacere a clientului şi pe baza reacţiei pieţei, încearcă să contribuie la îmbunătăţirea ofertei şi a performanţelor.

Firma de succes de astăzi nu se mai consideră ca un ansamblu de compartimente, ci ca un sistem menit să asigure derularea proceselor interne ale afacerii. Firmele sunt obligate să stăpânească procese de bază, precum şi elaborarea de noi produse, obţinerea şi executarea unor comenzi. Fiecare proces presupune parcurgerea mai multor etape şi necesită o analiză din partea mai multor subdiviziuni ale firmei. Deseori se apelează la echipe interdepartamentale pentru parcurgerea nestingherită a fiecărui proces, fără sincope, personalul de marketing intrând în legătură cu cel din compartimentele de cercetare, aprovizionare, producţie, desfacere şi financiar.

Firmele de succes crează o cultură în care toţi membrii organizaţiei au “conştiinţa pieţei şi a produsului”. Fiecare angajat este în măsură să influenţeze pozitiv sau negativ percepţiile şi preferinţele clientului.

Conceptul de marketing trece în prezent printr-un proces de reevaluare în raport cu noile cerinţe globale, tehnologice, economice şi sociale cu care se confruntă firmele. Marile pieţe sunt înlocuite de micropieţe; apar reţelele de distribuţie multiple; clienţii cumpără prin intermediul cataloagelor, telefonului şi ofertelor TV; frenezia şi activitatea promovării produselor şi reducerilor de preţ erodează treptat fidelitatea clienţilor faţă de o anume marcă; modalităţile conveţionale de reclamă sunt din ce în ce mai ineficiente şi costă din ce în ce mai mult. Toate acestea la un loc, împreună cu alte “seisme” cauzate de evoluţia pieţelor, conduc la o singură concluzie, aceea că firmele trebuie să-şi revizuiască conceptele fundamentale şi să răstoarne premizele care au stat înainte la baza succesului lor în afaceri.

Ca disciplină, marketingul îşi revizuieşte premizele, conceptele, metodologia şi sistemele, în scopul luării celor mai potrivite decizii în sfera afacerilor. Cei care lucrează în acest domeniu trebuie să ştie când să opteze pentru o piaţă mare şi când pentru un segment al acesteia, când să lanseze sortimente noi sau doar să extindă gama celor existente, când să încurajeze şi când să oprească distribuirea unui produs, când să protejeze piaţa internă şi când să pătrundă agresiv pe cea externă, când să diversifice avantajele ofertei şi când să reducă preţul, când să mărească şi când să reducă bugetul afectat vânzărilor, publicităţii, altor elemente specifice activităţii de marketing.

Probabil că schimbarea majoră de mentalitate în domeniul marketingului a reprezentat-o trecerea de la încheierea unei tranzacţii, la câştigarea unui client. În trecut, marketingul era orientat în principal către finalizarea unei tranzacţii; acum accentul cade mai mult pe partea relativă a acestuia. Pe lângă aspectele legate de “închiderea unei tranzacţii”, se insistă din ce în ce mai mult asupra tehnicilor optime de atragere şi menţinere a clientelei.

Clienţii buni reprezintă un element-cheie: atunci când sunt bine serviţi şi trataţi, ei devin o sursă de profit pe termen lung pentru firmă. În condiţiile unei concurenţe din ce în ce mai acerbe, primul obiectiv al unei firme trebuie să fie acela de a câştiga fidelitatea clientului şi de a-i satisface acestuia cerinţele la un nivel superior.

Marketingul de relaţie nu reprezintă însă numai încercarea unei firme de a stabili relaţii mai bune cu cumpărătorii. Firmele de succes au în vedere şi stabilirea unor relaţii reciproc avantajoase cu furnizorii şi distribuitorii lor. O firmă care reduce marja de profit a furnizorului sau distribuitorului, care câştigă în timp ce partenerii săi pierd, nu va rezista pe piaţă. Cei inteligenţi fac echipă cu furnizorii, în dorinţa de a oferi servicii mai bune utilizatorului final.

În esenţă marketingul înseamnă mult mai mult decât a veni în întâmpinarea cerinţelor clienţilor. Firmele bune răspund cerinţelor clienţilor lor; firmele cu adevărat mari crează pieţe. Rolul de lider pe o anumită piaţă se câştigă prin descoperirea şi crearea unor noi produse, servicii, stiluri de viaţă şi modalităţi de a ridica standardul de viaţă al consumatorilor. Este o diferenţă imensă între firmele care concurează oferind produse similare şi cele care oferă noi întrebuinţări ale produselor şi serviciilor, fiind un pas înaintea cerinţelor pieţei. În ultimă instanţă, marketingul înseamnă ofertă de valoare şi ridicarea standardului de viaţă.

La nivelul pieţelor de consum şi al celor de afaceri, au avut loc şi alte schimburi semnificative. Pieţele de consum se caracterizează în prezent prin îmbătrânirea populaţiei, creşterea numărului de femei angajate, căsătorii târzii, creşterea numărului de divorţuri, familii mai mici, apariţia unor grupuri etnice de consumatori cu necesităţi distincte, precum şi prin diversificarea stilurilor de viaţă. Pieţele de afaceri se află de asemenea în plină evoluţie. Firmele solicită furnizorilor produse mai bune din punct de vedere calitativ, livrarea mai rapidă, servicii mai bune şi preţuri mai mici. Ele sunt obligate să micşoreze durata de creare a noilor produse, datorită reducerii ciclului de viaţă al acestora. În plus, firmele trebuie să identifice modalităţi mai bune de distribuire şi promovare a produselor, cu costuri mai scăzute.

Ultimii ani au reprezentat o lecţie amară pentru societăţile din întreaga ţară. Firmele autohtone nu-şi mai pot permite să ignore existenţa concurenţilor străini (cei din Ungaria şi Turcia, în domeniul alimentar) a pieţelor externe de aprovizionare. De asemenea, costurile materiale şi salariale trebuie aliniate la nivelul celor de pe plan mondial. În plus firmele trebuie să ţină cont de apariţia unor noi tehnologii materiale şi echipamente, precum şi de noile tehnici de organizare şi comercializare.

În următorul deceniu, probabil că firmele vor fi în sfârşit pregătite să-şi însuşească conceptul de “orientare către client”. Exista încă multe firme care realizează produse fără a şti ce vor consumatorii, pentru a descoperi ulterior că piaţa le respinge. Şi nu puţine sunt firmele care îşi uită clienţii după ce aceştia le-au cumpărat produsele; o asemenea neglijenţă este suficientă ca să alunge consumatorii în braţele concurenţei. Ca o concluzie, putem spune că asistăm la impunera unei noi viziuni asupra firmei de succes a anilor ′90, bazată în mare măsură pe imaginea succesului din punct de vedere al pieţei. Definiţia noii viziuni a marketingului spune că prin marketing se înţelege “crearea şi oferirea unui standard de viaţă”.

Marketingul reprezintă (conform Asociaţiei Americane de Marketing) procesul de planificare şi punere în practică a concepţiei, stabilirii preţului, promovarea şi distribuirea unor bunuri, servicii şi idei destinate schimburilor cu anumite grupuri, care să satisfacă clientela şi obiectivele organizaţiei. Managementul activităţii de marketing implică analiză, planificare, implementare şi control că acesta acoperă sfera bunurilor, serviciilor şi ideilor, care se bazează pe noţiunea de schimb şi, în sfârşit, că scopul urmărit este satisfacţia părţilor implicate.

Activitatea de marketing pe piaţa consumatorilor se realizează de către directorii comerciali, personalul de vânzări, directorii de pubilicitate, cercetătorii, directorii de servicii, directorii de produs şi de marcă, directori de piaţă şi de ramură şi de vicepreşedintele de marketing. Fiecare din funcţile enumerate implică atribuţii şi răspunderi binedefinite. Ele presupun gestionarea unor resurse de marketing specifice, cum ar fi publicitatea, personalul de vânzare sau studiul pieţei. Pe de altă parte, directorii de produs şi de piaţă, precum şi vicepreşedintele de marketing coordonează execuţia unor programe. Sarcina lor este să analizeze, să întocmească şi să implementeze programe care să conducă la încheirea tranzacţiilor dorite pe pieţele ţintă.
Managementul marketingului are ca scop influenţarea nivelului, a perioadei de manifestare şi a structurii cererii într-un mod care să permită organizaţiei să-şi atingă obiectivele propuse. În ultimă instanţă, managementul marketingului înseamnă managementul cererii de piaţă.
Activitatea de marketing trebuie să aibă la bază o filosofie bine întemeiată pe principii de eficienţă, operativitate şi responsabilitate. Există cinci concepte în funcţie de care organizaţiile îşi desfăşoară activitatea de marketing.
1. Conceptul de producţie susţine că vor fi preferate de consumatori produsele caracterizate prin disponibilitate şi preţ scăzut. Directorii organizaţiilor axate pe producţie îşi concentrează eforturile în direcţia obţinerii unei eficienţe ridicate a producţiei şi asigurării unei distribuiri pe scară largă.
Ipoteza că o clientelă este interesată în primul rînd de disponibilitatea produsului şi de preţul scăzut, se dovedeşte corectă în cel puţin două situaţii. Prima este aceea în care cererea pentru un anumit produs depăşeşte oferta. În acest caz, consumatorii sunt mult mai interesaţi de obţinerea produsului decât de calitatea acestuia, iar furnizorii vor căuta în principal modalităţi de creştere a producţiei. În acest caz se include şi România, deoarece consumatorii, nu mai sunt interesaţi de calităţile produsului (din domeniul morăritului şi panificaţiei ci de preţul cât mai scăzut al produsului). Datorită acestei situaţii au apărut în ultimii ani în România o serie de societăţi la nivel foarte mic în domeniul panificaţiei care comercializează produse de panificaţie cu un preţ scăzut dar fără calitate: covrigi, gogoşi, merdenele.
A doua situaţie caracterizează produsele cu costuri mari, costuri care trebuie reduse prin creşterea productivităţii în vederea extinderii pieţei.
2. Conceptul de produs susţine că vor fi preferate de consumatori acele produse care oferă cea mai bună calitate, cele mai bine performanţe sau care au caracteristici noi. Directorii organizaţiilor axate pe produs îşi concentrează eforturile în vederea obţinerii unor produse superioare şi a îmbunătăţirii lor în timp.
Aceşti directori pornesc de la presupunerea că un client preţuieşte produsele bine realizate şi ştie să aprecieze calitatea şi performanţele produsului. Deseori, ei se îndrăgostesc pur şi simplu de propriul lor produs şi sunt atât de orbiţi de acestea, încât scapă din vedere faptul că este posibil ca piaţa să fie mai puţin “încărcată” de el.
Deseori, firmele de acest gen, îşi proiectează produsele fără a şti suficient de bine, sau chiar deloc, ceea ce vor proprii lor clienţi. Ele se bazează pe faptul că inginerii lor vor şti cum să proiecteze produsul sau cum să-l îmbunătăţească. De multe ori, nici măcar nu se obosesc să examineze produsele concurenţei, pe motiv că “nu au fost făcute de noi”.
Conceptul de produs duce la aşa-numita “miopie de marketing”, adică la o concentrare asupra produsului în detrimentul nevoilor cumpărătorului.
3. Conceptul de vânzare susţine că, în cazul în care sunt lăsaţi să decidă singuri, consumatorii nu vor cumpăra niciodată de la organizaţie o cantitate suficientă de produse. De aceea, ea trebuie să ducă o politică agresivă de vânzare şi de promovare a produselor.
Conceptul se bazează pe ideea că, în general, consumatorii manifestă intenţie sau rezistenţă la cumpărare şi ca urmare ei trebuie să fie convinşi să cumpere. Pentru a-şi stimula vânzările firma aruncă în luptă un întreg arsenal de tehnici de vânzare şi de mijloace de promovare. Firmele în cauză au pus la punct diverse tehnici de vânzare, cu scopul de a identifica potenţialii clienţi şi a-i determina să cumpere, prezentându-le avantajele produsului.
Numeroase firme apelează la acest concept atunci când se confruntă cu supracapacitate de producţie. Obiectul lor este să vândă ceea ce produc, şi să nu producă ceea ce doreşte piaţa. În condiţiile actuale, în care industria este principala ramură a economiei, capacitatea de producţie a crescut într-o măsură atât de mare încât majoritatea pieţelor au devenit pieţe de consumatori (în care cumpărătorii ocupă o poziţiei dominantă) iar vânzărorii trebuie să lupte pentru atragerea acestora. Clientela potenţială este bombardă cu reclame la televizor, ziare, prin poştă şi la tefefon. La orice pas, cineva încearcă să vândă ceva. Rezultatul este că publicul consumator identifică marketingul cu efortul de vînzare şi cu publicitatea.
Iată motivul pentru care oamenii sunt uimiţi când li se spune vânzarea nu este componenta cea mai importantă a marketingului, ci doar vîrful aisbergului numit marketing.
Pentru a fi eficientă, vânzarea trebuie să fie precedată de o serie de activităţi specifice de marketing, cum ar fi: identificarea nevoilor consumatorilor, studiul pieţei, crearea produsului, stabilirea preţului şi distribuţia.
Marketingul bazat pe efortul de vânzare implică asumarea unor riscuri mari. El porneşte de la ipoteza că unui client îl va plăcea produsul pe care a fost convins să-l cumpere –iar dacă nu-l va plăcea, pe faptul că el nu se va plânge prietenilor sau organizaţiilor de protecţie a consumatorilor. Rezultatele unui studiu au arătat că un client nemulţumit se poate plânge de un produs la cel puţin zece cunoscuţi de-ai săi, ceea ce confirmă ideea că veştile rele circulă repede.
4) Conceptul de marketing susţine că soluţia atingerii de către o organizaţie a obiectivelor proprii constă în determinarea nevoilor şi dorinţelor consumatorilor vizaţi şi în furnizarea satisfacţiei aşteptate într-un mod mai eficient şi mai operativ decât concurenţa.
Conceptul de marketing se bazează pe patru elemente importante: piaţa-ţintă, nevoile consumatorilor, marketingul coordonator şi rentabilitatea.
Conceptul de vănzare are la bază o perspectivă dinspre interior către exterior: pornind de la fabrică, el se concetrează asupra produselor firmei şi apelează la activitatea de vânzare şi promovare pentru obţinerea profitului. La polul opus, conceptul de marketing propune un mod de abordare dinspre exterior către interior. Pornind de la o piaţă bine definită, el se concentrează asupra nevoilor consumatorului, coordonează toate activităţile care vor avea o influenţă asupra acestuia şi urmăreşte obţinerea unui profit prin satisfacţia oferită cumpărătorilor.
5) Conceptul de marketing social
În ultimul timp, specialiştii şi-au pus întrbarea dacă marketingul este un concept adecvat unei epoci marcate de deteriorare a mediului înconjurător, epuizarea resurselor naturale, creşterea explozivă a populaţiei, sărăcie şi foamete şi de neglijarea serviciilor sociale. Oare firmele care satisfac cerinţele individuale ale consumatorului activează într-adevăr în conformitate cu interesele pe termen lung ale consumatorilor şi societăţii? Conceptul de marketing evită conflictele potenţiale dintre cerinţele consumatorilor, interesele acestora şi prosperitatea socială pe termen lung.
Unităţi de alimentaţie oferă clientelei alimente gustoase, dar necorespunzătoare din punct de vedere nutritiv.
Pateurile, merdenelele, gogoşile au conţinut ridicat în grăsimi şi amidon.
Produsele de panificaţie sunt ambalate corespunzător, dar acest lucru duce la o risipă de material pentru ambalare.
Conceptul de marketing social susţine că sarcina unei organizaţii este să determine nevoile, cerinţele şi interesele pieţelor-ţintă şi să ofere satisfacţia aşteptată într-un mod mai eficient decât concurenţii săi, în aşa fel încât să sporească bunăstarea consumatorilor şi a societăţii.
Acest concept îi obligă pe marketeri ca, în care elaborează o politică de piaţă, să aibă în vedere trei considerente:
1. Profiturile firmei          2. Satisfacţia consumatorilor         3. Interesul public
În trecut, deciziile de marketing vizau maximizarea profitului firmei pe termen scurt. Ulterior, firmele au început să înţeleagă câtă importanţă are pe termen lung satisfacerea consumatorilor şi, astfel, a apărut conceptul de marketing. În prezent, în procesul de luare a deciziilor începe să se ţină seama şi de interesele societăţii. Firmele care au adoptat conceptul de marketing social au obţinut realizări notabile în ceea ce priveşe volumul vânzărilor şi profitul.


Capitolul II
Diagnoza activităţii societăţii comerciale
“Spicul” S.A. Piteşti
Scurt istoric al S.C. Spicul S.A.

Societatea comercială “SPICUL-ARGEŞ” S.A. Piteşti sub actuala denumire s-a înfiinţat în anul 1991 sub nr. J.03/29/23.01.1991 în baza Hotărârii Guvernamentale nr.1353/27.12.1990.
Conform statutului, obiectul de activitate al societăţii este măcinarea cerealelor, fabricarea şi comercializarea produselor de morărit, panificaţie, produsele făinoase şi a altor produse alimentare din intern şi import de orice fel, prestări servicii, operaţiuni de import-export din activitatea proprie, precum şi transportul materiilor prime şi produselor de panificaţie-morărit.
În Muncipiul Piteşti prima unitate de panificaţie cu cuptoare Dampf apare în anul 1909 cu o capacitate de 12t/24ore. Pâna în acest an au existat câteva brutării înzestrate cu cuptoare de cărămidă însumând  o capacitate de 12,5t/24 ore.
Noua unitate dotată cu cuptoare Dampf şi cu frământătoare mecanice din import era condusă de o societate pe acţiuni sub denumirea de BRUTĂRIA POPULARĂ.
În anul 1922 această societate preia şi moara PROGRESUL Piteşti cu o capacitate de 70t/24 ore funcţionând sub această denumire.
În anul 1940 se desparte de moară şi pâna la actul naţionalizării de la 11 iunie 1948 functionează sub vechea denumire.
Dotarea tehnică a unităţilor de panificaţie era ca şi inexistentă, procesul de poducţie desfăşurându-se în totalitate manual cu excepţia unităţii înfiinţate în anul 1909, unde frământarea aluatului se făcea mecanizat (cu ajutorul malaxoarelor).
În anul 1948 capacitatea unităţilor de panificaţie din Piteşti era de 28t/24 ore. Până în 1950 s-au reconstruit o parte din cuptoare şi s-au preluat noi unităţi.
Din 1950 până 1955 funcţionează sub denumirea de Trustul de Panificaţie, depinde de Consiliul Popular Regional, după care trece la Ministerul Industriei Alimentare.
În anul 1950 când s-au preluat şi unităţi de cooperaţie funcţionează sub denumirea de Intreprindere Internaţională de Panificaţie.
În perioada 1948-1960 capacitatea de producţie creşte la 72t/24 ore, atât prin dezvoltarea unităţilor existente cât şi prin preluarea altor unităţi.
Structura unităţii se prezintă sub următoarea formă:

  1. Sectorul de panificaţie şi produse zaharoase cuprinde următoarele ateliere şi unităţi de producţie;
  2. atelierul nr.1 Piteşti, care este dotat cu 4 cuptoare Dampf cu câte 3 vetre fiecare şi o capacitate totală de 42t/24 ore, cât şi o unitate cu un cuptor Dampf cu 2 vetre, de capacitate de 7t/24 ore pentru produse zaharoase;
  3. atelierul nr.2 Piteşti cu unităţi de producţie de 30t/24 ore pentru fabricarea produselor de panificaţie şi zaharoase şi o unitate de covrigi cu 2 cuptoare de 5t/24 ore respectiv 10t/24 ore;
  4. atelierul nr.3 Piteşti cuprinde 4 linii mecanizate cu cuptoare tip Tunel şi o capacitate totală de 80t/24 ore pentru produse de panificaţie şi produse zaharoase;
  5. unitatea Colibaşi cu o capacitate de 20t/24 ore dotată cu 2 cuptoare Tunel şi profilată pe produse de panificaţie şi produse zaharoase;
  6. unitatea Costeşti, Vedea cu capacităţi de producţie de 7t/24 ore fiecare, dotate cu un cuptor Dampf şi profilate pentru producţia de produse de panificaţie şi asigurarea necesarului de consum din localităţile respective;
  7. unitatea Merişani cu 2 cuptoare Dampf şi o capacitate de 12t/24 ore, un cuptor fiind în rezervă, folosindu-se la acoperirea deficitului de capacitate în perioadele de revizie a unor unităţi din Piteşti sau Costeşti.

Sectorul de morărit cuprinde următoarele ateliere şi unităţi de producţie;

  1. atelierul de morărit Republica Piteşti de o capacitate de 130t/24 ore,

măciniş grâu;

  1. atelierul de morărit Ştefan cel Mare de o capacitate de 80t/24 ore, măciniş grâu;
  2. atelierul moara grâu Piteşti de o capacitate de 55t/24 ore măciniş porumb.

Pe lânga aceste activităţi societatea Comercială SPICUL Argeş SA Piteşti, cuprinde un atelier de paste făinoase în Municipiul Piteşti de capacitate 12t/24 ore, o unitate de expandare din porumb-pufuleţi şi o unitate (atelier) de biscuiţi şi sticksuri cu 2 cuptoare de 3t/24 ore.
Conform statutului, obiectul de activitate al societăţii este măcinarea cerealelor, fabricarea şi comercializarea produselor de morărit, panificaţie zaharoase şi produselor făinoase, prestări servicii, operaţiuni de import-export în activitatea proprie.
La data de 31.01.1992 s-a făcut modificarea la Camera de Comerţ şi Industrie a obiectivului de activitate astfel:
-obiectivul de activitate al societăţii este măcinarea cerealelor, fabricarea şi comercializarea produselor de morărit, panificaţie, produselor făinoase şi a altor produse alimentare din intern şi import de orice fel, prestări servicii, operaţiuni de import-export în activitatea proprie, precum şi transportul materiilor prime şi produsele de panificaţie-morărit.
La data de 24.03.1992 s-a făcut la Camera de Comerţ şi Industrie completarea obiectivului de activitate al societăţii astfel:

  1. societatea poate vinde orce material, piese de schimb aflate în stoc atât curent cât şi disponibil oricărui agent economic care plăteşte un CEC sau numerar, cu plata cheltuielilor de aprovizionare aferente perioadei în care face vânzarea.

Societatea comercială “Spicul” SA Piteşti va comercializa produse şi servicii din producţia proprie sau de la terţi, din ţară sau străinătate la preţuri stabilite conform legilor în vigoare. (La data de 28.07.1993).
Comercializarea se face prin magazine proprii cu vânzarea en gros sau cu amănuntul, în lei la sediu, ateliere, secţii de producţie, pieţe, târguri şi oboare, stradal, ambulant, în locuri special amenajate.
La data de 9.09.1993 s-a făcut la Camera de Comerţ şi Industrie Argeş ultima completare după cum urmează:
1. Producţia şi achiziţionarea, în vederea industrializării, semiindustrializării, pentru comercializarea la intern  sau export a produselor finite rezultate din următoarele activităţi agrozootehnice industriale:

  1. cultivarea de cereale, seminţe pe terenuri proprii, închiriate sau concesionate;
  2. produse de panificaţie, morărit, cofetărie, patiserie, precum şi produse apicole şi horticole;
  3. concentrate alimentare pentru supe şi mâncăruri folosind materia primă sau achiziţionată de la intern sau export.

2. Operaţiuni de import-export cu produse proprii sau achiziţionarea de la terţi din ţară sau străinătate în vederea prelucrării sau comercializării la intern sau extern a următoarelor produse şi servicii:

  1. carne şi produse din carne;
  2. băuturi alcoolice şi răcoritoare;
  3. cereale, legume şi fructe;
  4. concentrate alimentare;
  5. zahăr şi produse zaharoase;

3. Servicii:

  1. alimentaţie publică;
  2. parcuri auto;
  3. publicitate-intermediere;
  4. transport de mărfuri;
  5. măciniş cereale, copt produse de panificaţie;
  6. lucrări agricole.

Societatea îşi propune ca pe parcursul desfăşurării activităţii şi pe măsura câştigării de experienţă să deschidă filiale sau sucursale şi în alte localităţi din ţară sau străinătate precum şi comercializare cu alte firme de profil din ţară sau străinătate.


Analiza diagnostică a organizării structurale

În cadrul S.C. Spicul S.A. se practică un management strategic care porneşte de la evaluarea judicioasă a pieţei prezente şi a potenţialului societăţii. Se poate vorbi de o conducere stabilă, o echipă unită, adecvată la particularităţile societăţii ceea ce conduce la o bună circulaţie a deciziilor şi transmitere a acestora. Echipa managerială este activă, reuşind să menţină societatea la un nivel bun faţă de societăţile cu profil similar.
În cadrul S.C. Spicul S.A. Piteşti, organul suprem de conducere este Adunarea Generală a Acţionarilor care decide asupra activităţii acesteia şi asigură politica economică şi comercială. Adunările Generale a Acţionarilor sunt ordinare şi extraordinare şi au următoarele atribuţii:
- aprobă structura organizatorică a societăţii şi numărul de posturi precum şi normativul de constituire şi compartimentele funcţionale şi de producţie;
- alege membrii Consiliului de Administraţie şi al Comisiei de Cenzori inclusiv cenzorii supleanţi, le stabileşte remuneraţia, îi descarcă de activităţi şi îi revocă;
- stabileşte bugetul de venituri şi cheltuieli şi după caz programul de activitate al exerciţiului următor;
- examinează, aprobă sau verifică bilanţul şi contul de profit şi pierdere după analiza rapoartelor Consiliului de Administraţie şi al Comisiei de Cenzori, aprobă repartizarea profitului;
-hotărăşte cu privire la contractarea de împrumuturi bancare pe termen lung inclusiv al celor externe, aprobă orice fel de credite acordate de societate;
- hotărăşte cu privire la înfiinţarea şi/sau desfiinţarea de sucursale, filiale şi agenţii;
- hotărăşte cu privire la mărirea sau reducerea capitalului social, la modificarea numărului de acţiuni sau a valorii nominale a acestora precum şi la cesiunea acestora;
- hotărăşte cu privirea la comasarea, divizarea, dizolvarea şi lichidarea societăţii;
- analizează rapoartele Consiliului de Administraţie privind sediul şi perspectivele societăţii cu referire la profit şi dividende, poziţia pe piaţa internă şi internaţională, nivel tehnic, calitate, forţa de muncă, protecţia mediului, relaţii cu clienţii;
- hotărăşte cu privire la acţionarea în justiţie a membrilor Consiliului de Administraţie iar în lipsa acestuia de către unul din vicepreşedinţi desemnat de preşedinte. Procesul verbal al adunării va fi semnat de persoane care au prezidat şedinţa şi de secretarul care la întocmit.
Consiliul împuterniciţilor statului se întruneşte în prezenţa a trei pătrimi din numărul total şi hotărăşte cu votul a ½ + 1 în probleme de competenţă A.G.A. şi în prezenţa a 4/5 şi votul a trei pătrimi din membri, în probleme de competenţa Adunările Generale a Acţionarilor.
Membrii Consiliului Împuterniciţilor Statului îşi păstrează calitatea de angajat al unităţii sau industriei de la care provin, precum şi toate drepturile şi obligaţiile ce derivă din această calitate.
Membrii Consiliului Împuterniciţilor Statului nu pot face parte din mai mult de două comisii sau participă la societăţi comerciale cu care respectivele societăţi întreţin relaţii de afaceri. Periodic, Consiliului Împuterniciţilor Statului, prezintă Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei un raport asupra activităţii desfăşurate. Nu pot face parte din Consiliul Împuterniciţilor Statului persoanele a căror incompatibilitate este prevăzută în statut.
Consiliul de Administraţie este organul de conducere permanent. Până la transmiterea acţiunilor din proprietatea statului la terţe persoane fizice sau juridice, Consiliul de Administraţiei al societăţii comerciale va fi numit de Consiliului Împuterniciţilor Statului cu Acordul Ministerului Agriculturii.
Consiliul de Administraţiei are în general următoarele atribuţii:

  1. angajează şi concediază personalul şi stabileşte drepturile şi obligaţiile acestuia;
  2. stabileşte îndatoririle şi responsabilităţile personalului societăţii pe compartimente;
  3. aprobă operaţiuni de încasare şi plăţi potrivit competenţelor acordate;
  4. aprobă încheierea de contracte de închiriere (luări sau dări cu chirie);
  5. stabileşte tactica şi strategia de marketing;
  6. supune anual A.G.A., în termen de 60 de zile de la încheierea exerciţiului financiar, raportul cu privire la activitatea societăţii, bilanţul contabil, contul de profit şi pierderi pe anul precedent precum şi proiectul de program de activităţi şi proiectul de buget al societăţii pe anul în curs;
  7. rezolvă orice alte probleme stabilite de Adunarea Generală a Acţionarilor. Preşedintele Consiliului de Administraţiei este obligat să pună la dispoziţia acţionarilor, Comisiei de Cenzori la cererea acestora toate documentele societăţii.

Analiza diagnostic a potenţialului tehnico-productiv

Având în vedere că orice societate comercială urmăreşte obţinerea de rezultate pozitive în activitatea de producţie şi comercializare, şi pornind de la faptul că aceste rezultate sunt depedente direct de patrimoniul de care dispune, este necesar utilizarea completă şi eficientă a patrimoniului care este alcătuit din active imobilizate şi active circulante.
Conform bilanţului activele imobilizate se grupează în:
- imobilizări necorporale;
- imobilizări corporabile (terenuri, mijloace fixe, imobilizări în curs);
- imobilizări financiare.
Activitatea de morărit este axată pe măcinarea grâului cu o capacitate de 275t/24 ore.
Sectorul de morărit cuprinde următoarele unităţi:
- Moara de grâu Piteşti cu o capacitate totală de 145t/24 ore, formată din 2 linii tehnologice de măciniş A+B care au curăţătorie comună.
Moara A funcţionează în forma actuală după reparaţia capitală din 1965
având în dotare utilaje româneşti şi germane. Are o capacitate de 120t/24 ore şi fabrică făină tip 650,480&500.
Moara B a fost pusă în funcţiune în spaţii de depozitare a produselor finite în anul 1990 şi are o capacitate de 25t/24 ore, fabricând făină tip 650.
Datorită uzurii fizice a utilajelor (70-80%) se impune retehnologizarea întregii unităti.
Moara de grâu Găvana cu o capacitate de 50t/24 ore a fost amenajată în moara de măcinat porumb fiind pusă în funcţiune în anul 1991. Utilajele din dotare sunt vechile utilaje ale morii de porumb readaptate, fabricând făina tip 650 şi griş.
Moara de grâu Ştefan cel Mare este formată din 2 linii tehologice distincte şi a fost preluată în 1977de la IJPIPS.
Sectorul de panificaţie şi produse zaharoase cuprinde activitatea din următoarele localităţi:
- Municipiul Piteşti cu o capacitate totală de 200t/24 ore;
- Unităţile de panificaţie din Mioveni cu o capacitate de 20t/24 ore, Costeşti 7t/24 ore, Vedea 7t/24 ore, Merişani 14t/24 ore.
În municipiul Piteşti utilajele folosite sunt structurate astfel:
- Cuptorul Dampf cu o capacitate de 49t/24 ore;
- Cuptor tip tunel de 5,5; 10; 20t/24 ore, însumând o capacitate de 148,5t/24 ore;

  1. Cuptor electric cu o capacitate de 3t/24 ore.

În municipiul Mioveni:
- Două cuptoare tip tunel cu o capacitate totală de 20t/24ore.
În celelalte unităţi se folosesc cuptoare tip Dampf.
Pentru o mai mare diversificare a producţiei s-a achiziţionat la începutul anului 1997 un utilaj pentru realizarea fursecurilor asigurându-se şi o valoarificare mai bună a materiei prime prin obţinerea unor produse superior calitativ.
Din studiul pieţei se constată o creştere a cerinţelor pentru pastele scurte în detrimentul pastelor medii. De aceea se impun retehnologizarea liniilor existente prin procurarea în 1997 a unei linii de paste scurte asigurându-se astfel funcţionarea corespunzătoare a unităţii.
În anul 1997 s-au lansat pe piaţă următoarele produse noi: pâinea Mureş, chifle aperitiv, chifle simple, produse de franzelărie, rulouri 0,3kg.
Accesul la amplasamente se face exclusiv pe căi rutiere.
Alimentarea cu energie electrică a secţiilor de producţie se face prinposturi de transformare proprii. Accesul la apă şi canalizarea se face prin reţeaua orăşnească.
Aprovizionarea cu grâu se face feroviar şi cu mijloace auto. In ideea procesului de prelucrare, începând cu însilozarea, transportul grâului se face cu un sistem eterogen de mijloace:
- transportoare redler;
- elevatoare cu cupe;
- trasee de transport pneumatic.

Capacitatea de producţie şi gradul lor de utilizare
Activitatea de producţie la societatea comercială Spicul S.A. Piteşti este axată în principal pe morărit şi panificaţie.
Pentru desfăşurarea activităţii de morărit societatea achiziţionează grâu pe care îl depoziteazpă în spaţii proprii pentru maxim  10 zile.
Fiecare secţie de morărit dispune de silozuri proprii de depozitare a grâului recepţionat.
Fiecare moară dispune de magazii pentru ambalarea în saci a făinii şi tărâţelor.

Activitatea

1997 %

1998 %

Grâu

67,03

53,20

Porumb

22,80

9,00

Pâine şi specialităţi

81,20

67,70

Paste făinoase

9,70

5,90

Sticksuri

6,90

3,20

Zaharoase

67,50

37,70

Majoritatea preţului de pâine, corelat cu eliminarea subvenţiilor la acest produs a determinat scăderea cererii de consum şi diminuarea implicită  gradului de utilizare a capacităţilor de producţie.
Utilizarea redusă a capacităţii de producţie din sectorul de panificaţie se datorează şi apariţiei unităţilor particulare. Cu toate acestea, pentru intervalul 1997-1998 se evidenţiază o cerere relativ constantă a necesarului cantitativ de pâine determinat de tradiţie, de numărul populaţiei şi de depedenţa ei de aceste produse, fapt ce face ca acest domeniu să fie mereu necesar.
Îmbunătăţirea gradului de utilizare se poate realiza prin extinderea pieţei proprii de desfacere în comunele limitrofe Piteştiului, acolo unde cererea de pâine nu este satisfăcută în mod constant.
În cazul specialităţilor, pentru creşterea gradului de utilizare a capacităţii de producţie, este necesară îmbunătăţirea structurii sortimentale, creşterea substanţială a calităţii produselor, un mod de ambalare atractiv.


download