Referat la filozofie despre Platon

PLATON (i.e.n.)

Convingerea sa,care l-a insotit toata viata, a fost aceea ca actiunea politica, respectiv deciziile politice drepte, pot fi bazate numai pe o cunoastere profunda, adica pe filosofia autentica. Din aceasta perspectiva trebuie interpretata maxima sa politica:

Ori filosofii ar trebui sa fie regi, ori regii sa devina filosofi.

Filosofia politica ocupa un loc foarte important in creatia lui Platon. Una din trasaturile caracteristice principale ale conceptiei social - politice a marelui ginditor este legatura lui strinsa cu invatatura sa etica.

Statul este pentru el asemeni omului, iar omul asemeni statului. De aceea omul pote fi perfect din punct de vedere moral doar intr-un stat bine organizat. Si invers numai niste cetateni cu adevarat culti, bine educati si virtuosi se pot asocia, formind un stat, in care domneste ordinea si legea. Scopul statului este de a crea conditii pentru realizarea dreptatii.

Platon porneste de la ideea ca statul este un individ de proportii mari, "un om mare". De aceea actiunile adaugatoare ale cetatenilor, indiferent de postul ocupat si rangul social, aduc prejudicii statului si fiecarui cetatean in parte. Virtutiile sociale si cele individuale se conditioneaza reciproc. Oamenii totdeauna isi merita societatea in care traiesc, fie ea buna sau rea. Statul este intotdeuna asa cum sunt cetatenii lui. er996q

Filosofia politica a lui Platon porneste, deci, de la ideea ca natura morala a omului, dreptatea si virtutea se pot realiza numai in mijlocul unui popor organizat in stat. Acesta il deschide sa descrie cum ar trebui organizat statul, pentru ca sa se realizeze dreptatea perfecta. Teoria statului bine organizat sau a statului ideal trebuie sa tina cont, pe de o parte, alcatuirea sufletului omenesc, iar pe de alta parte, de activitatile de care are absoluta nevoie societatea. Invatatura lui Platon despre stat se bazeaza in mare masura pe teoria sufletului. Dupa cum stim, Platon considera ca sufletul uman se compune din trei parti: ratiunea, pasiunea generala (afectiunea) si dorinta. Lor le corespund cele trei virtuti cardinale: intelepciunea, curajul si cumpatarea. Cea de a patra virtute cardinala - dreptatea.

Organizarea statala trebuie sa corespunda celor trei parti ale sufletului omenesc. Pe de alta parte, societatea are nevoie de trei activitati principale: conducerea statului si elaborarea legilor, apararea lui de dusmani din afara si mentinerea ordinii interne si in cele din urma de asigurarea bunurilor materiale.Fiecare cetatean trebuie sa-si indeplineasca doar datoria ce corespunde pozitiei sale anume. Numai atunci omul va da societatii ceea ce are mai bun de dat. Nu oricine este capabil sa participe la elaborarea legilor si conducerea statului. Si daca cineva care nu are asemenea capacitati, ar incerca sa conduca statul sau sa elaboreze legi, atunci in stat se va instaura haosul, iar oamenii vor fi nefericiti. De aceea filosofia, intelepciunea si puterea politica trebuie sa fie mereu impreuna. Pentru mentinerea ordinii si a unitatii satului, cea mai mare importanta o are infaptuirea dreptatii. Pentru a proceda cu dreptate, oamenii trebuie sa stie ce este dreptatea. Anume de aceea Platon este foarte mult preocupat de problema dreptatii. Dreptatea, spune Platon, consta in aceea ca fiecare isi face datoria spre binele comunitatii. A-si face datoria este sensul dreptatii. Ea consta in aceea ca fiecare sa fie asezat la locul potrivit. Diviziunea muncii trebuie sa corespunda cu inclinatiile oamenilor. Fiecare este bun la locul potrivit si nimeni nu este de prisos. Iata ce insemna dreptatea. Foarte important e ca inainte de a deveni maturi, copiii sa stie despre faptul ca deseori in viata invinge raul si domina nedreptatea. Chiar si operele de arta trebuie scrise in asa fel, ca ele sa indemne sufletul spre virtute si bine. De aceea poetii, chiar cei mai talentati, dar care nu respecta aceste cerinte pedagogice, trebuie idin cetate. O sursa a raului in stat, din cele mai daunatoare, este imparatia cetatenilor lui in partide, care se denumesc intre ele. Membrii partidelor se incadreaza in lupta politica doar pentru a acapara puterea si de a o transforma in sursa de dobindire a averii. Prin aceasta ei se asamana cu tilharii si merita a fi pedepsiti.

Cind in societate nu se atrage atentia la formarea barbatilor superiori, conducatorilor bine pregatiti, ea intra in faza sa de declin. Atunci in mod inevitabil la conducere vine clasa gardienilor, care folosesc forta si curajul pentru acapararea puterii. Aceasta este prima treapta a decaderii. Nu intelepciunea, ci vitejia devine principiul organizator al cetatii. Telul ei devine cinstea, bunul cel mai de pret, la care poate aspira vitejia. Un asemenea tip de stat, in care domina militarii, se numeste timocratie sau timarhie. Elementul gresit al unei astfel de cetati nu este, bineinteles, vitejia, care trebuie sa existe si in cetatea cea adevarata, ci in locul nepotrivit pe care il ocupa ea in cetate, dilocind puterea nous-ului. Cetatenii incep sa se orienteze unilateral catre acte razboinice, devenind setosi de avere.

Atunci se produce cel de al doilea declin, mai rau decit primul. Caci atunci cind si clasa pazitoare va degenera astfel, singurul ei mobil, in locul vietii, va deveni avutia materiala. Atunci in intreaga societate va incepe domnia moralei celei de a treia clase, in care stapinesc interesele particulare si pasiunile.

PROROCU M., XII A

download