LOGICA MODALA - Leibnitz

LOGICA MODALA

La G.W.Liebnitz

Intalnim in Leibnitz un filosof oarecum diferit de Aristotel, un filosof la care logica se impleteste atat cu ontologicul cat mai ales cu teologicul ceea ce el va denumi teodicee si in care primeaza dovedirea existentei lui Dumnezeu prin mijlocirea ratiuni

Cu toate acestea von observa ca raportarile sale la stiinta logici sunt foarte pertinente.In primul rand el va fii primul ganditor care va schimba abordarea logicii modalenutand centrul discutiilor de la problemele ontologice la problemele limbajului.Va defini principiul ratiunii suficiente(orice lucru exista in virtutea une ratiuni suficiente si datorita acesteia este asa si nu altfel).Dar si principiul identitatii redefinit de el ca pricipio indiscenabilae

Problema modalitatii la Leibnitz va avea radacini atat logice cat si filosofice .Din punct de vedere logic cel mai mult va interesa raportarea la categoria de propozitie si anume propozitia in care predicatul este continut in subiect predicatum inest subjecto, propozitii care astazii se vor numi si propozitii de inerenta 5

O propozitie necesara la Leibnitz va fi acea propozitie care poate fii redusa la o propozitie de identitate, si acea propozitie in care negatia ei implica o contradictie.Aceste propozitii necesare se impart in prime si in derivate

Vom observa mai apoi ca nu numai propozitile necesare dar si cele contingente au predicatul continut in subiect dar orice fel de analiz am face nu vom putea reduce propozitia de contingenta la o propozitie de identitate.Aceasta abilitate ii va fii atribuita doar lui Dumnezeu care are ocunoastere infinita asupra lumii si care poate vedea in propozitiile contingente inerenta predicatului la subiect, acest lucru insa nu va fii valabil si pentru om a carui cunoastere este limitata Vom vedea mai departe, pentru a intelege mai bine relatia dintre propozitiile necesare si cele contingente, citatul pe care il da Leibnitz:`Asa cum un numar mai mare contine un numar incomensurabil si oricat s-ar continua rezonu se va ajunge la o masura comuna , tot asa in adevarurile contingente nu se va ajunge la demonstratie oricat s-ar analiza conceptele ei`(…)` din aceasta cauza aflam acun ca propozitiile care tin de existenta lucrurilor sunt diferite. Existentiale sunt cu sigiranta cele care pot fi demonstrate prin analiza termenilor adica cele necesare sau virtual identice , iar opusele lor sunt imposibile sau virtual contradictorii. Acelea sunt adveruri eterne .Ele nu se obtin numai cat lumea exista ,ele s-ar obtine chiar daca Dumnezeu ar fii creat lumea dupa alt plan.Insa fata de acestea , advaruirle existentiale sau contingente difera total. Adevarul lor este apriori inteles doar de intelectul infinit , ele nu pot fi demonstrate prin nici o analiza. Ele sunt de asa natura ca sunt adevarate intr-un anumit timp si nu exprima doar ceea ce tine de posibilitatea lucrurilor ci si de aceea ce exista intrun mod actual sau va exista in mod contingent daca anumite lucruri au fost presupuse`

De aici von deduce identitatea propozitiilor necesare cu propozitiile de esenta , a propozitiilor contingente cu cele de existenta ,inposibilitatea demonstrarii propozitiilor de esenta prin analiza te

ermenilor,nedemonstrabilitatea propozitiilor de existenta prin analiza termenilor , identitatea virtuala a a propozitiilor necesare , virtualitatea contradictorie a propozitiilor contingente eternitatea propozitiilor necesare si perisabilitatea celor contingente apriorismul celor necesare si apoateriorisnul celor contingent.Propozitiile de esenta sunt adevarate in orice lume posibila ,propozitiile de existenta sunt apriori doar pentru intelectul infinit ,ele tin de actualitatea lucrurilor sunt adevarate doar in aceasta lume si nu in orice lume posibila pn527q4

Intalnim aici ideea de lume posibila care apare la autor in doua feluri: `o propozitie este necesar adevarata daca este adeverata in orice lume posibila` si lumea noastra este cea mai buna dintre toate lumile posibile`.Una va fii deci de natura logica (prima) iar cea de adopua de natura filosofica .Carnap va elabora descrierile de stare pe care le va asocia cu lumile posibile .Interesant esteeste si asocierea `starilor posibile de lucruri` a lui Wittgenstein:exista o descriere de stare si numai una care descrie starea reala a universului; ea contine toate propozitiile atomare adevarate precum si negatiile aceloracare sunt false;ca urmare, noivom nimi descriere adevarata de stere o propozitie de forma oarecare este adevarata daca si numai daca ea are loc in descrierea adevarata de stare`

Din punct de vedere filosofic problema lumilor posibile are implicatii mai adanci si anume justificarea raului in lume dar si emonstrarea existentei lui Dumnezeu

Dar sa vedem cuvintele lui Leibnitz .Autorul lumii care este Dunmezeu, iar oameni si lucrurile isi joaca rolurile .In Teodicee Dumnezeu este monada suprema,el poseda in sine toate calitatile celorlalte monade si toate calitatile la care aspira acestea el este inzestrat cu ratiune pentru ca a intrevazut multimea lumilor posibile, cu vointa fiindca a ales una dintre ele , si cu putere intrucat vointa sa a devenit act .V ointa insa nu este identica cu bunul plac , iar lumea existenta nu este una oarecare , fiindca puterea duce la fiinta , intelectul,la adevar , iar vointa duce la bine .Din desavarsirea lui Dumnezeu rezulta perfectiunea lumii existente , fiindca Dumnezeu a vroito si , prin urmare , ea nu poate fii decat cea mai buna dintre toate lumile posibile .Daca lumea aceasta nu ar fi astfel Dumnezue n-ar fi creat-o

download