Aparitia si dezvoltarea filosofiei in Grecia Antica - Etapa preclasica a filosofiei grecesti, Etapa preclasica a filosofiei Grecesti, Etapa clasica a filosofiei grecesti, Etapa elenistica

Aparitia si dezvoltarea filosofiei in Grecia Antica

Etapa preclasica a filosofiei grecesti

Parerea celor mai multi cercetatori este ca in Grecia Antica a existat o filosofie riguroasa, originala si nu se confirma opinia dupa care grecii au dat putin si au luat mult.

Filosofia in Grecia Antica a aparut in perioada genezei a aparitiei relatiilor de productie scavagiste, ca o reflectie implicita mai mult sau mai putin in mitologie, dar ea incearca sa se desprinda treptat de mitologie. Asfel in Iliada si Odiseea a lui Homed gasim primele incercari de interpretare filosofica a lumii, primele intrebari si primele raspunsuri cu privire la lume.

In poemul lui Hesiod "Teogonia, muntii si zilele" gasim elemente de filosofie, Hesiod fiind poet.Acesta trece dincolo de originea zeilor si se intreaba cum s-a trecut de la haos la cosmos. Aceasta intrebare este filosofica si este o prezentare a filosofiei de mai tarziu. Trecerea de la poemele hesiodice la filosofia greaca propriu-zisa este considerata un adevarat miracol dar un miracol realizat de oameni pentru ca primii filosofi erau stans legati de indeletnicirile, problemele societatii si au ajuns la filosofie pe cale omeneasca. Ei contemplau cerul, natura, dar nu o contemplatie pura ci pentru a gasi solutii pentru problemele cetatii.

Intervalul de timp in care putem vorbi de filosofia greaca este secolul VI i.h. si secolul V d.h.(529), cand printr-un decret al unui imparat roman este desfiintata scoala de la Atena. Acest interval de timp a fost impartit in mai multe etape:

Etapa preclasica considerata o etapa cosmologica, intre secolul VI si inceputul secolului V i.h.

Etapa clasica considerata o etapa antropologica, intre secolul V si IV i.h.

Etapa elenistica sfarsitul sec.IV si inceputul sec. I i.h.

Etapa romana sec I sec V d.h.

Etapele 3 si 4 sunt considerate eticizante.

Etapa preclasica a filosofiei Grecesti

In aceasta etapa sunt mai multe scoli filosofice cum ar fi :

scoala milesiana de la Milet

scoala Eleata

scoala Heraclit din Efes

In Grecia filosofia a aparut mai tarziu in cetatile periferice (Milet, Efes), acestea se gaseau pe coastele Mediteraneene, in regiunea numita Ionia. In aceste cetati exista populatie multa, navigatori, negustori care calatoreau pe mare si uscat, se intrebau si incercau sa si raspunda.Parintele istoriei, Herodot, a numit Miletul podoaba Ioniei.

1. Scoala din Milet -deschizatoare de drumuri in orizontul filosofiei pentru ca pentru prima data reprezentantii ei i-si puneau probleme filosofice si cautau si raspunsuri la acestea. Ei se intrebau daca nu exista o natura comuna tuturor lucrurilor, daca nu exista un temei. Din acest temei se naste diversitatea si i-si puneau si o alta problema filosofica, daca nu este si o unitate in diversitate. Aceste intrebari sunt problemele mari ale filosofiei din toate timpurile (ce este diversitatea, entitatea lumii, etc.).

Reprezentantii scolii din Milet au fost :

Thales din Milet,

Anaximandru,

Anaximene.

Thales este cel dintai filosof al Greciei si al lumii europene. El a facut parte din toate topurile privindu-i pe cei 7 intelepti ai lumii Antice. Avea cunostinte din toate domeniile (economie, hidrotehnica, militara,etc.), dar el nu a fost primul filosof pentru ca detinea cunostinte din toate domeniile ci pentru ca si-a pus problemele filosofiei. Identifica temeiul tuturor lucrurilor. Principiul lui este apa.Dupa el toate se nasc din apa si se intorc la apa.

Apa vorbind din punct de vedere antologic este inceputul, natura comuna a tuturor lucrulilor, de aici si posibilitatea transformarii lucrurilor. Apa este inceputul, natura comuna, principiul.

Thales este primul filosof ce ajunge la natura principiului, pune la baza lumii un element concret, dar interpretat acest element concret prin prisma filosofica are rezonanta filosofica si anume este cauza tuturor lucrurilor.

Anaximandru este un urmas al lui Thales. Va face un pas inainte in calea abstractizarii. Pentru el temeiul (principiul) este o sinteza a mai multor elemente originare si anume : apa, aer, foc, pamant. Aceasta sinteza o numeste apeiron care in traducere ar insemna nelimitatul, indefinitul, sau chiar infinotul. La el gasim folosit si termenul de principiu.

Anaximene pune la baza existentei aerul. S-ar parea ca s-a intors la Thales. In realitate este un pas inainte chiar fata de Anaximandru. Se mentine la inatimea abstractiilor pentru ca el vorbeste de noutatea principiului. Aerul se afla in miscare ce presupune comprimare si rarefiere astfel anticipandul pe Heraclit din Efes cu ideea dedublarii viitorului.

2. Scoala intemeitorul ei a fost filosoful si matematicianul Aceasta se mai numeste si scoala italica. s-a nascut in Insula Sames in largul Coastelor Ioniei. La varsta de 40 de ani s-a mutat in Italia in localitatea Crotona unde va fi intemeiata o scoala filosofica. La batranete este nevoit sa se refugieze si de aici si va muri la 90 de ani in Metapont.Biografia contine inexitati chiar din cauza acestuia pentru ca el se credea de origine divina, fiul lui Hermes. A calatorit mult ajungand in Caldeea, Egipt, Persia.

Scoal filosofica intemeiata de este apreciata ca un moment de seama al filosofiei, dar nu era numai o scoala filosofica , stiintifica, ci si o secta relogioasa si grupare politica de orientare filo-aristocratica. A avut o evolutie sinuoasa si contradictorie.

Cu aceasta scoala avem de a face cu prima forma de invatamant organizat. Era organizata dupa principiile unei organizatii religioase. Aici se faceau practici complete de intruniri, existau interdictii severe, disciplina mistica. O marturie antica ne spune ca tinerii ce veneau la aceasta scoala erau mai intai cercetati la fizionomie, deducandu-le caracterul si temperamentul. Cei ce erau admisi li se fixa un timp de tacere. In aceasta perioada se numeau auditori. In aceasta etapa lucrurile cele mai grele erau tacerea si ascultarea. Dupa aceea vorbeau punand intrebari si spunandu-si parerea si se numeau matematici (geometrie, muzica si alte discipline superioare). Cei care i-si insuseau aceste discipline ale stiintei treceau mai departe la cercetarea universului si principiului naturii, numindu-se fizicieni. Din cele aratate mai sus reiese ca nui vorba numai de o initiere mistica ci de principii pedagogice in ordinea invatarii si educatiei, apoi spunem de tacere si ascultare deci reflectie. Era si o educatie a vorbirii pentru a se putea exprima filosofico-stiintific.

Initierea in invatatura secreta a scolii nu era numai religioasa ci stiintifica si filosofica. Pastrarea secretului era o cerinta categorica.

In plan filosofic avea o adevarata admiratie si pretuire pentru filosofie. De altfel el a pus in circulatie termenul de filosof si filosofie. Intr-un text pastrat si care se crede cai apartine, el spune "Viata este asemeni jocurilor olimpice unde unii cauta glorie si cununi, altii avantaje, iar a treia categorie adevaratii filosofi sau pretuitori ai intelepciunii vor sa se delecteze cu cel mai minunat spectacol cu imaginea lui"

In filosofia lui se gasesc continute si teze de antologie, cosmologie care contin o serie de elemente miabile. Asa cum remarca Aristotel , au fost primii care sau ocupat de matematica si au cultivato . Ei au scos ideea dupa care principiile matematice ar fi principiul lucrurilor, dar dupa cum in matematica numerele sunt elemente primordiale ei au crezut ca celelalte lucruri sunt modele ale numerelor. Numarul fiind considerat substanta a lucrurilor, rezulta ca numarul este principiul lumii. Asa cum este apa la Thaapeironul la Anaximandru, aerul la Anaximene. Au elaborat o adevarata simbolistica a numerelor. Ei identifica lucrurile cu cate un numar.

Astfel:

- cifra 1 este considerata unitatea primordiala, esenta din care au iesit celelalte numere

- cifra 2 este primul numar par -esenta sufletului

- cifra 3 este primul numa nepereche dar care este perfect pentru ca are inceput, mijloc si sfarsit

- cifra 4 este substanta justitiei

- cifra 5 este substanta casatoriei

- cifra 10 este simbolul intruchiparii perfectiunii supreme. Aceasta cifra va avea adanci rezultate in filosofia Greaca.

cunostea 9 corpuri ceresti. El mai inventeaza un corp ceresc numit antiterra ca sa fie zece (10) .

Din filosofia lui se desprinde ideea valoroasa dupa care lucrurile rezulta din armonia fortelor contrare care s-ar elibera. Universul nu este un haos de fenomene ci o armonie, un cosmos guvernat de legi , de necesitate matematica.

Scoala are o contributie importanta in domeniul filosofiei si retinem:

are meritul de a fi sistematizat cunostintele de matematica aduse din trecut

respinge geocentrismul

3. Scoala Eleata

Numele scolii vine de la orasul Elea la nord de Napoli, si astazi se numeste Velia. Aceasta era o colonie greceasca.

Intemeietorul scolii este considerat XENOFON din COLOPHON, dar alte surse printre care si DIOGENES LAERTIOS care este un invatat grec ce a trait in secolul III d.h. si care a cules texte, date, despre filosofii care au trait in perioada preclasica.

In lucrarea "Vietile si doctrinele filosofilor" arata ca un elev al lui Xenofon pe nume PARMEIDES este adevaratul fondator al scolii.

Parmeides este un filosof care prin gandirea sa uimeste pe cei contemporani lui, sui cei din zilele noastre. Problema pe care si-o pune este cu privire la posibilitatea si modalitatea fiintei noastre de a conceptualiza, de a exprima rolul prin ideal , abstractie. El incepe sa se intrebe de ceea ce este si merge mai departe cu intrebarea : "Ce este ceea ce este? si Ce este?"

Raspunsul pe care i-l da este numai existentul, prin care intelege principiul, ceea ce intemeiaza. Dupa el exista numai existentul, iar non existentrul nu exista. El pune si problema raportului dintre existenta si gandire. Spune ca existenta este si poate fi gandita, non existenta nu este si nu poate fi gandita. Prin raspunsurile pe care le da el adauga noi caracteristici principiale si anume: - principiul este nenascut, nelimitat. De la el s-a pastrat un poem cu un titlu aproximativ " Despre natura " . In prima parte a acestui poem vorbeste despre lucrurile absolut sigure, si anume despre adevar. In a doua parte trateaza aspectele schimbatoare ale lumii. Aspecte ce nu pot oferi decat cunostinte probabile, adica opinii. Dupa el aspecte de transformare , de diversitate, nu reprezinta decat produsul unor pareri inselatoare, subiective, proprii muritorilor de rand ce sunt incapabile sa se ridice prin cunoastere deasupra la ceia ce este sensibil. Dupa el adevarul consta in faptul ca existenta este imuabila, continua nenascuta si perfect unitara.

Ideile sale vor fi continuate si dezvoltate de un elev al sau si anume ZENON din ELEA. Acesta a devenit celebru prin nu mai putinele celebre aporii care se mai numesc si argumente sau chiar paradoxuri.

Aporia = inseamna dificultate -problema grea sau imposibil de rezolvat.

Paradox = enunt contradictoriu si totodata determinabil.

Zenon dei Elea a elaborat 40 de aporii.

I. Prima aporie este impotriva miscarii : "Pentru ca un corp sa ajunga la tinta el trebuie mai intai sa ajunga la jumatatea drumului. Dar pentru aceasta trebuie sa parcurga jumatatea primei jumatati, si asa mai departe pana la infinit" -inseamna ca mobilul sta pe loc.

Aristotel cauta care este greseala rationamentului si anume ca nu admite ca intr-un timp finit se pot stabili puncte spatiale infinite.

II. A doua aporie se intituleaza Ahilesi broasca testoasa : "Zabavnicul nu va fi ajuns nicicand in fuga de altul mai iute de picior, deoarece cel ce urmareste trebuie sa ajunga mai intai in mod obligatoriu acolo de unde a aparut cel ce fuge. Asa ca in mod obligatoriu zabavnicul se va gasi de fiecare data inainte" . Aristotel arata greseala acestui rationament si anume -gasim o fractionare la infinit a spatiului si timpului si sunt vazute numai sub raportul divizarii, discontinuitatii nu si al continuitatii.

Aceste aporii au starnit mare interes la vremea respectiva. Zenon n-a vrut sa demonstreze ca nu este miscare ci el a vrut sa arate cat de greu este sa conceptualizezi miscarea, ca se intampina numeroase greutati.

HERACLIT din EFES -numit si obscurul, datorita faptului ca el traia izolat era melancolic, dar este filosoful ce a trait pentru filosofie. Avea incredere nemarginita in ratiune.

Diogene Laertios -spune ca ar fi scris o carte in mod intentionat neclara ca sa fie citite numai de cei capabili.

Hraclit sub forma metaforica pune in circulatie idei fundamentale pentru dedublarea viitorului. El exprima o intreaga conceptie despre lume si anume "Aceasta lume, aceeasi pentru toti n-a fost creata nici de vreunul dintre zei , nici de vreunul din oameni. Ea a fost intotdeauna, este si va fi un foc vesnic in care dupa masura se aprinde si dupa masura se stinge" . Prin urmare la el focul este principiul intemeietor . Heraclit sustine ideia unitatii principiului. Lumea este aceiasi pentru toti. Stingandu-se focul trece in aer, din aer in apa, din apa in pamant, dar el nu se transforma ca principii ci ramane foc vesnic viu.

Prin urmare apa, aerul, pamantul nu sunt forme de instrainare a focului ci modalitati de manifestare a lui. El se aprinde si se stinge dupa masura. Aceasta masura poarta numele de LOGOS (TAO, DAO) -un concept crerat de Heraclit in care el denumeste contradictia. In acest sens el spune ca din cele mai diferite tonuri rezulta cea mai frumoasa melodie, ca razboiul este comun tuturor lucrurilor, dreptatea este lupta, ca nu te poti scalda de doua ori in apele aceluiasi rau.

Prin logos el intelege ca exista o ordine in natura, intelege ca natura nu se desfasoara haotiuc ci dupa o anumita ordine care-I este proprie, si logosul este tocmai aceasta ordine. Ordinea are caracter universal si necesar. Prin creatia s-a Heraclit a ramas in istoria filisofiei pana in zilele noastre.

Etapa preclasica a filosofiei se incheie cu activitatea si creatia a doi filosofi, si anume: EMPERACLE din AGRICENTE si ANAXAGORA din CLAZANEME, care nu aduc tenme noi in filosofie, ci le redimensioneaza pe cele vechi, filosofia lor fiind un fel de compendiu.

Etapa clasica a filosofiei grecesti

In etapa clasica activeaza mari creatori de culturi conducand la o adevarata inflorire a culturii. Centrul principal il reprezinta Atena.Spre Atena se indreapta spiritele elevate care vor uimi si astazi cultura. In aceasta perioada traiesc filosofii sofisti, Eschil, Sofocle, Euripide.Traiesc si creaza arhitectii si sculptorii Fidias si Polycleitos. Se dezvolta si medicina si matematica.

Secolul V este numit si secolul lui Pericle, care a condus Atena tomp de 15 ani, in care si-a pus in practica conceptia s-a asupra democratiei. El a pus in practica statul democrat Atenian . Tot acum apare si umanismul, acel atribut al conceptiei filosofice care porneste de la om, militeaza pentru demnitatea omului si asa cum spunea Kant "Trateaza pe om ca scop si nu ca mijloc".

Secolul V este considerat un adevarat miracol, culminand cu Platon, nascut in acest secol dar care il face posibil pe Aristotel, nascut in secolul IV.

Etapa elenistica a filosofiei grecesti

Se intinde intre ultimele decenii ale sec. IV si ultimul deceniu al sec. I inainte de Hristos. Termenul de elenistica a fost introdus de Dyogene si prin acest termen se intelege forta de unificare a culturii si civilizatiei grecesti. In aceasta etapa se observa o decadere sub aspect politic a polisului grecesc. Se intra intr-un declin sub aspect politic.

Rolul de productie sclavagista intra intr-un proces de restructurare. Viata politica a societatii dobandeste noi caracteristici. Pana atunci orasele cetatii aveau posibilitati de afirmare in viata culturala, acum se observa un declin.

Spiritul grecesc se caracterizeaza pana atunci prin optimism. Individul se considera cetatean rezultand sentimentul de incredere. El pune pe acest plan cetatea, odata aceasta cetate incepe sa se destrame optimismul, civismul dispare, inclusiv mentalitatile grecilor se schimba. Isi fac loc individualismul, neincrederea, pesimismul; acestea sunt semne ale dezvoltarii atitudinilor si mentalitatii clasice. Cugetarile filosofice continua. Ea se indreapta spre domeniul eticii. Oamenii devin interesati fata de idealurile colective. Se contureaza ideea ca fericirea mult visata s-ar obtine prin dobandirea calmului, o seninatate imposibila. Acestea poarta numele de ataraxie, care devine un ideal. In aceasta etapa exista trei (3) scoli filosofice, dar acestea nu se vor inalta la rangul celor anterioare:

scoala lui Epicur

scoala Sceptica

scoala Stoica

1. Scoala Epicuriana

Intemeiata de filosoful Epicur, originar din Samus; interesat de filosofie vine la Atena unde va deschide propria scoala filosofica: "Gradina lui Epicur". Conceptia filosofica a lui Epicur este exprimata sub forma de scrisori: "Scris catre Herodot", "Scris catre Minicem". Exista si maxime. In centrul filosofiei sale pune problema eticii, in speta fericirea, drumul spre fericire trebuie sa treaca prin intelegerea lumii in care traieste si prin cunostintele naturii. Epicur este al 2-lea filosof atomist grec, el continua atomismul lui Heraclit. Existenta este formata din atomi si vid, lumea este o aglomeratie de atomi ca o simpla miscare in spatiu. Epicur spune ca atomii se misca pentru ca se ciocnesc intre ei datorita greutatii, va spune ca atomii au capacitatea de a devia spontan de la linia dreapta. Aceasta teza contine o idee foarte importanta -teza automiscarii materiei, se explica combinarea atomica. Aceasta teza are o implicare in a da raspuns problemelor arzatoare ale omului. Ideea de deviere spontana a atomului de la linia verticala si da posibilitatea sa sustina ideea spontaneitatii omului. Omul este format din atomi. Aceasta teza degaja incredere, optimism. Daca omul este in stare de libertate, inseamna ca el poate sa si constituie o stare de liniste, el nu este prins intr-o mecanica absurda. Epicur ajunge la concluzia ca omul este posibil la libertate prin conditia sa.

O alta idee este ca omul poate dobandi seninatatea sufletului, ataraxia . Dar ca sa dobandeasca fericirea el trebuie sa inlature cauzele suferintei si sa-si procure bucurii. Ataraxia se intreaba ce il face pe om sa sufere, oamenii sufera datorita faptului ca se tem de actiunea zeilor si frica de moarte. Aceste temeri terorizeaza sufletul omului, ele pot fi inlaturate cu ajutorul convingerilor atomiste, pe termenul psihic eliberat de aceste temeri va trebui sa semene bucurii. El admite un principiu al desfatarii omului ca un ideal al vietii. El indeamna ca in utilizarea satisfactiei sa se practice sobrietatea, masura. Filosofia lui Epicur contine accente de pesimism, ca un tribut al epocii in care traia.

2. Scoala Sceptica

Scepticismul se gaseste intre filosofia lui Epicur prin optimism si scoala stoica care va incerca sa refaca omul si structurile sale. Este o filosofie a evaziunii totale, a unui relativism.

Scepticism -limba greaca -skeptomai -initial avea sensul de a se uita imprejur, apoi pare a fi nehotarata.

Intemeietorul acestei scoli este din Elis (365-277 i.H.). El a fost contemporan cu urmasul lui Aristotel -Teofrast. Scepticismul formuleaza o etica pornind numai de la interpretarea subiectului si ajunge la concluzia care o prezinta ca principiu, ca nu se poate delibera, orice judecata trebuie suspendata. Ei aduceau pentru aceasta 10 argumente. Aceasta filosofie ia in considerare numai constiinta individuala, fara sa tina seama ca adevarul apare la nivelul raportului dintre subiect si obiect. si contemporanii sai pun problema fericirii care nu se poate dobandi pe calea cunoasterii pentru ca nu suntem in situatia sa dobandim vreo certitudine despre bucurii.

download