Tendinte in activitatea bancara din Romania - Cadrul legal si institutional, Activitatea bancara comerciala

TENDINTE IN ACTIVITATEA BANCARA DIN ROMANIA

Domeniul: Bancar

Tendinte si experiente semnificative pe plan mondial si European

Instabilitatea financiaraa pietelor emergente (America Latina, Asia, Rusia si Europa de Est). Tendinta de agregare a intereselor economice prin formarea de blocuri comerciale, caracterizate prin: - libera circulatie a marfurilor, serviciilor si capitalului, - inlaturarea barierelor fiscale si vamale. Uniunea Economicasi Monetarain cadrul UE. Tendinta de globalizare a economiei mondiale, inclusiv in domeniul bancar manifestataprin fuziuni, achizitii si acorduri de cooperare, tendintacare demonstreazaRomaniei canu poate ramane izolatafatade sistemul bancar international. Concentrarea capitalului si consolidarea noilor entitati. Deplasarea centrului de greutate a activitatii bancare catre Investment Banking. Crearea de banci universale (universal banking) -conform modelului Uniunii Europene. Introducerea si dezvoltarea unor noi produse bancare, de inaltatehnicitate, Electronic Banking si Internet Banking, care contribuie la inlocuirea celor traditionale. 58495lrg58nuu5m

Starea actualaa domeniului in Romania

Inainte de 1990 Realizari: -

Disfunctii: Structura sistemului bancar romanesc inainte de 1990 era in mare masurasimilaracu cea a celorlalte economii din Europa Centrala si de Est, totusi, in anumite privinte era mai rigida si a avut un rol pasiv in economie. Sistemul bancar romanesc dinainte de reformaconsta din Banca Nationalaa Romaniei, care juca rolul atat de BancaCentralacat si comercialasi din Bancile specializate pentru investitii, comert exterior, agriculturasi economii.

Perioada 1990-1999 Realizari: Sistemul bancar este considerat ca fiind cel mai fragil mecanism al unei economii, in sensul caresimte cel mai puternic socurile induse in economie; sistemul bancar romanesc de dupa1990, desi afectat de falimentul catorva banci private, s-a dovedit a avea cea mai bunaevolutie, prestatia Bancii Nationale influentand hotarator atat bancile comerciale cat si evolutia economiei in ansamblu. Reforma sistemului bancar romanesc a inceput in 1991 prin crearea unui sistem pe douanivele, in care Banca Nationalaisi pierde caracterul de bancacomerciala(prin desprinderea din BNR a BCR) si, domeniul se deschide noilor operatori bancari. In perioada scursadin 1990, in pofida unor sincope ale catorva banci, receptate negativ de catre populatie, sistemul bancar romanesc este vizibil mai stabil si mai bine reglementat decat restul economiei in ansamblu. Prezenta in sistemul bancar romanesc a unor banci straine alaturi de bancile cu capital mixt roman-strain. Reglementari cheie in domeniul bancar, adoptate in aceastaperioada: cerinte de capital minim stabilit de BNR; crearea Bursei de Valori. reglementari prudentiale, cum ar fi: maximul imprumutului pe un singur client, imprumuturile totale interne, plasamentele in societati nebancare, pozitiile open Forex, aprobarea BNR pentru cumpararea pachetelor de actiuni ce depasesc 5% din capital, reguli specifice pentru clasificari de credite, etc. sisteme de plata; asigurarea depozitelor populatiei la banci t(Legea 88/97) cerinte de rezerve minime obligatorii, constituirea fondului de rezervasi a provizioanelor specifice de risc, deductibile fiscal; reglementari in domeniul valutar; infiintarea sistemului de decontari interbancare prin intermediul Casei de Compensatie. Dubiile care au planat asupra modalitatii de acordare a creditelor de catre bancile comerciale au dus la perfectionarea normelor de creditare a societatilor bancare, la scaderea riscului general de creditare in sistemul bancar si la aparitia unor fonduri specializate de garantare a creditelor, in principal orientate spre garantarea facilitatilor bancare acordate intreprinderilor mici si mijlocii si sectorului agricol privat. Ca urmare a socului resimtit de industria bancararomaneascain urma dificultatilor majore intampinate de unele banci, cauzate si de retragerile masive ale depozitelor populatiei, Banca Nationalaa instituit Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare. Mai 1997: aparitia legii 83, privind privatizarea societatilor comerciale bancare la care Statul este actionar. Prin intrarea in vigoare a Legii nr. 58/1998 - Legea bancara sI a Legii nr. 101/1998 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei, cadrul legal privind autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a bancilor a fost largit si imbunatatit. Incepand cu luna ianuarie 1998, realizarea obiectivelor de supraveghere a fost facilitata de introducerea noului plan de conturi pentru sistemul bancar. 1998-1999: privatizarea primelor douabanci cu capital majoritar de stat, prin achizitionarea pachetului majoritar de catre investitori straini. Din iunie 1999 au intrat in aplicare Normele 8 potrivit carora rata adecvarii capitalului a fost majorata la 12%. Crearea AVAB, constituindu-se astfel premisele reducerei substantiale a volumului creditului restant din bilantul bancilor, prin preluarea de catre AVAB a unui volum important de creante neperformante. ru495l8558nuuu

Disfunctii:

Si dupa crearea sistemului pe douanivele, si deschiderea domeniului noilor operatori, bancile specializate ramase nu au fost reconfigurate, iar sectorul bancar romanesc a fost dominat, panain 1999, de cele cinci banci de stat care initial aveau o pozitie de monopol in sectoarele lor respective. Pe fondul reglementarii stricte a activitatii bancilor comerciale din partea Bancii Nationale, printre carentele sistemului financiar bancar romanesc se numarau: restructurarea inadecvataa bancilor comerciale romanesti, lipsa unei culturi adecvate in domeniu, atat in randul populatiei cat si a personalului bancar, conducerea corporatistain formare la nivelul intregii economii, creditele neperformante si legislatia in curs de formare. Datorita faptului camulte sectoare economice erau doar la inceputul restructurarii si legislatia nu a impus o modalitate unitarasi obligatorie in activitatea de creditare a bancilor comerciale, acestea gasindu-se in situatia de a-si crea singure propria metodologie de creditare si monitorizare a creditelor, o parte a creditelor acordate au devenit neperformante, mai ales ca urmare a puseului inflationist din anii 1992-1993. Alte probleme ale acestei perioade: restructurarea inadecvatasi o slabaconducere corporativa, lipsa unei culturi corespunzatoare referitor la credit, slabe aptitudini de creditare, ambiguitati in reglementari si legislatie, slabasupervizare bancara. Procesul de restructurare si privatizare in sectorul industrial incanu este incheiat. Incadin 1991 intreprinderile de stat au fost subventionate prin rata real negativaa dobanzilor, credite bancare garantate guvernamental si preturi determinate administrativ. Subventiile au fost stopate in 1994 dar au reaparut ocazional in 1997. Conducerea corporativa, in unele cazuri, este necorespunzatoare atat in intreprinderile de stat cat si in cele private. Acest lucru are profunde implicatii atat pentru banci cat si pentru pietele de capital, astfel calitatea portofoliilor de credit este inrautatitaiar cresterea pietei de capital este intarziata. Bancile si-au schimbat numai minimal structura portofoliilor de credite si au continuat saruleze credite la clientii traditionali. Chiar dacabilantul bancilor pare sanatos in termeni contabili , aceasta este in parte deoarece bancile au fost retinute in extinderea creditului , alegand sase concentreze mai curand pe venitul din comision decat pe cel din rata dobanzii. Bancile s-au comportat astfel datoritaprabusirii economice, conducand la inrautatirea comportamentului debitorilor privitor la restituirea creditelor primite si la cresterea coruptiei. Mentinerea distorsiunilor in sectorul real, fluctuatiile ratelor dobanzilor, ale cursului de schimb al monedei nationale, precum si ale preturilor de consum si-au pus amprenta asupra sectorului bancar, influentand negativ performantele financiare ale bancilor si indicatorii de prudenta bancara in sensul cresterii ponderii veniturilor nerealizate din dobanzi si din influente de curs valutar in totalul profitului brut. Aparitia falimentelor bancare in contextul recesiunii economice. Evolutia de ansamblu a sistemului bancar nu poate fi detasata de situatia generala a economiei nationale, care s-a confruntat cu disfunctionalitati majore, atat la nivel microeconomic, cat si macroeconomic. Problemele structurale din sectorul real au avut un impact negativ asupra calitatii portofoliului de credite al bancilor, indeosebi al acelora expuse sectorial. Afectarea cotatiilor bancilor active in Romania de catre rating-ul de taraapreciat de agentiile internationale specializate, cu implicatii asupra costului resurselor

2000 Realizari: Continuarea procesului de restructurare si privatizare. Cresterea calitatii serviciilor prestate si educarea populatiei. Stimularea atragerii in sistemul bancar a economiilor agentilor economici si populatiei. Modernizarea sistemului de plati, prin dezvoltarea sistemului electronic de plata. Intensificarea operatiunilor pe piata de capital. Dezvoltarea de institutii financiare specializate pentru activitati de leasing, brokeraj, asigurari, investment banking, fonduri de investitii, fonduri de pensii, etc. Accelerarea procesului de integrare economicaa Romaniei in structurile economice europene. Cresterea accelerataa concurentei in sistemul bancar. Cresterea calitatii si diversificarii produselor si serviciilor bancare. Banca Nationala si-a imbunatatit substantial functia sa de regulator al sistemului bancar. In prezent exista deja o relativa aliniere la indicatorii si standardelor UE si s-a redus influenta politicului in sfera reglementarilor financiare care a fost pana de curand un factor major de destabilizare. Finalizarea procesului de infiintare a Registrului de Garantii.

Disfunctii: Bancilor comerciale le este restransa lichiditatea printr-o serie de masuri administrative, rezerva minima obligatorie fiind una dintre ele; aceasta a condus la mentinerea unor rate active ale dobanzilor ridicate si implicit la reducerea finantarii economiei romanesti. La acestea se adauga majorarea contributiilor la Fondul de Garantare a Depozitelor in sistemul bancar, care a intervenit o data cu nevoia de bani a institutiei, create sa despagubeasca depunatorii din bancile falimentare. Creditarea economiei, desi in crestere, nu constituie inca un plasament atractiv pentru banci. Riscul de neplata a datoriilor catre banci mai persista, atata timp cat economia se afla inca departe de a da semne de dezvoltare. Pe fondul unui mediu economic caracterizat de fluctuatia ratei de schimb si de o rataa inflatiei incaridicata, creditele acordate de banci se fac pe baza unor garantii de valori mari. Nivelul actual de intermediere financiaraeste scazut, cu imprumuturi bancare relativ reduse. Ponderea imprumutului bancar in finantarea investitiilor este de numai 13%. Datorita crizei economice bancile au preferat sa atraga bani de la clienti pe care I-au plasat ulterior in titluri de stat, conducand astfel la finantarea deficitului bugetar.

Obiective specifice

Strategia bancaratine de natura si transformarile majore intervenite in sectorul bancar mondial. In elaborarea strategiei de dezvoltare se va tine seama de situatia actualasi de tendintele viitoare de conjunctura, precum si de anumiti factori considerati durabili si de viitor: Continuarea dezvoltarii unor mecanisme specifice economiei de piata. Perfectionarea cadrului legislativ adecvat acestor mecanisme. Inceperea relansarii cresterii economice. Continuarea si intensificarea procesului de privatizare realacu accent pe latura calitativaa acestuia (investitori strategici). Promovarea unor politici financiare si structurale destinate: reducerii inflatiei; cresterii volumului anual al investitiilor straine directe; diminuarii progresive a deficitului balantei de plati comerciale. Accelerarea procesului de integrare economicain structurile europene. Crearea pietelor si institutiilor ce lipsesc si dezvoltarea pietei de capital, a fondurilor mutuale si de pensii. Accent puternic pe stabilizarea macroeconomica, procesul restructurarii industriale si imbunatatirea conducerii corporative in nou privatizatele intreprinderi, astfel incat safie create mai multe companii de rang 1 (blue chip) care vor safie listate la BVB. CNVM sajoace un rol mai activ in sustinerea unor mai stricte cerinte de transparentapentru firme listate la BVB si eventual RASDAA. Invitarea unor agentii de cotare internationale si case de brokeraj cu experientain evaluarea companiilor saajute la infiintarea unor agentii de cotare in Romania; aceasta ar contribui la diseminarea informatiilor despre firme si ar ajuta aceste firme saobtinacapital pe piata. Infiintarea unei agentii guvernamentale sau cvasi-guvernamentale care sa ajute la dezvoltarea unei piete secundare ipotecare. Accelerarea procesului de restructurare industrialasi a investitiilor de infrastructurapentru crearea de noi oportunitati pentru companii de asigurari. Corectarea dezechilibrului economic dintre regiuni, reducerea si prevenirea decalajelor regionale. Consolidarea relatiilor cu institutiile financiar-bancare internationale si accesul la finantarea externain conditii avantajoase.

Cai de realizare

Consideram caaceste schimbari ar putea fi implementate in trei faze: Faza 1 revizuirea legislatiei bancare si alinierea acesteia la legislatia comunitarasi inlaturarea ambiguitatilor legislative care obstructioneazacapacitatea de supervizare a BNR imbunatatirea conducerii corporative, capitalizarea in sectorul industrial si continuarea accentului pe stabilizarea macroeconomica; privatizarea eficientaa bancilor si structurarea tranzactiilor de privatizare astfel incat sacreascavaloarea de francizaa bancilor pentru investitorii strategici straini; examinarea atentaa sistemului de reglare si sigurantaasociat cu "universal banking"; imbunatatirea supervizarii

directe si pregatirii BNR si legarea frecventei inspectiilor de capitalul bancilor; continuarea dezvoltarii pietei de titluri guvernamentale. intarirea reglementarii si supervizarii pietei de capital, imbunatatirea informatiei despre firmele cotate la BVB si RASDAA, atragerea investitorilor straini inclusiv a investitiilor de portofoliu. Faza 2 BNR trebuie sase concentreze pe reglementari prudentiale bine concepute care furnizeazasigurantasi stimulare, inclusiv un set revizuit de norme de capital, reexaminarea schemei de pret a asigurarii de depozit; inlaturarea gradataa cat mai multor reglementari prudentiale care sunt motivate de agende socio-politice; concentrarea pe reglementari functionale (mai curand decat institutionale) pentru diferite institutii financiare. Faza 3 concentrarea pe dezvoltarea pietei de capital prin invitarea agentiilor internationale de cotare renumite si a caselor de brokeraj saparticipe mai activ pe piatasi prin asigurarea unor cerinte mai stricte de transparenta; introducerea Sistemului Electronic de Compensare pentru eliminarea intarzierilor si costurilor ridicate ale tranzactiilor. infiintarea unei agentii guvernamentale sau auasi-guvernamentale care safaciliteze dezvoltarea unei piete secundare ipotecare; privatizarea companiilor de asigurari si continuarea procesului de elaborare a unor mai clare reglementari de asigurari.

Cadrul legal si institutional

Propuneri de modificari legislative si reglementari noi : Corelarea si explicitarea dispozitiilor art. 37 si 106 din L. 64/1995 republicata, privind reorganizarea judiciara si falimentul, referitor la momentul stoparii calculului dobanzilor si modul de determinare a partii negarantate din creantele garantate. Avand in vedere evolutia si tendintele economiei de piata in domeniul afacerilor, sa se reglementeze instituttia « cesiunii de afaceri », astfel ca printr-un singur act juridic sa se poata face transmiterea tuturor elementelor care compun respectiva afacere. Reglementarea distincta a institutiilor « scrisorii de garantie bancara », « scrisorii de intentie si de confort ». Reglementarea detaliata a ''gajului pe fondul de comert''. In scopul facilitarii recuperarii creantelor si a protejarii sistemului bancar in ansamblu impotriva riscului de neplata a creantelor sa se reglementeze posibilitatea schimbului de informatii intre banci in ce priveste debitorii litigiosi.

TENDINTE IN ACTIVITATEA BANCARA DIN ROMANIA

Sisteme informatice bancare

Sistemul bancar romanesc Sistemul bancar existent in tara noastra este rezultatul unei evolutii rapide pe parcursul celor sapte ani postrevolutionari. De la cateva banci specializate existente in 1989, ulterior transformate in societati pe actiuni, s-a ajuns in prezent la un numar semnificativ de societati bancare, ale caror unitati bancare acopera cea mai mare parte a unitatilor administrativ-teritoriale ale tarii. Activitatea de informatica bancara a cunoscut o evolutie marcata de conditiile noi create de trecerea la sistemul economiei de piata. O schimbare semnificativa a fost renuntarea la sistemul de prelucrare a datelor bancare de catre centrele teritoriale de calcul. Conditiile concurentiale noi, patrunderea masiva pe piata romaneasca a calculatoarelor personale au permis constituirea la nivelul unitatilor bancare a unor compartimente responsabile cu prelucrarea automata a datelor. Caracteristica principala a unui sistem informatic bancar modern este nivelul de conectivitate asigurat intre factorii implicati in activitatea bancara. Din acest punct de vedere evolutia sistemelor informatice bancare presupune implementarea succesiva sau directa a urmatoarelor tipuri de sisteme informatice: - sisteme informatice bancare fara conectivitate: sunt caracterizate prin existenta unor PC-uri independente pe care ruleaza aplicatii specifice anumitor compartimente: contabilitate, creditare etc. Transferul de date intre calculatoare este asigurat de regula prin intermediul suportilor externi (dischete). Acest tip de sisteme informatice este intalnit indeosebi in unitatile bancare de dimensiuni mai mici (agentii, filiale); - sisteme informatice bancare cu conectivitate locala: sunt sisteme informatice bazate pe retele locale de calculatoare; - sisteme informatice bancare cu conectivitate globala: sunt sisteme informatice bazate pe retele de arie intinsa (WAN) care conecteaza retelele locale (LAN) ale unitatilor bancare. Construirea unui sistem informatic pleaca de la intrebarea: ce activitati informatizam? si continua cu raspunsul la intrebarea: cum? In continuare se incearca descrierea celor mai importante activitati bancare si a tipurilor de sisteme informatice existente. In final sunt prezentate pe scurt cateva servicii bancare moderne si posibilitatile de implementare a acestora in sistemul bancar romanesc.

Activitati bancare Un sistem informatic bancar este astfel conceput incat sa automatizeze un set cat mai mare din operatiile curente ale bancii si sa asigure informatiile strategice, tactice si operationale necesare procesului decizional. Principalele activitati desfasurate de catre o banca comerciala sunt: - atragerea de resurse banesti de la populatie si de la agentii economici sub forma de depozite la termen sau la vedere; - acordarea de credite; - operatii de plati si decontari in lei sau in valuta; - operatii valutare: schimb valutar, licitatii valutare. Activitatile desfasurate de banci sunt bazate pe succesiuni de operatii efectuate strict in concordanta cu normele si regulamentele in vigoare. Din punct de vedere al locului in care se realizeaza diversele operatii bancare, acestea se impart in: operatii front office si operatii back office. Front office grupeaza operatiile care reprezinta interactiunea nemijlocita cu clientii bancii: accesul la conturi si furnizarea de informatii despre serviciile oferite de banca. Back office: cuprinde operatiile transparente pentru clientii bancii, dar care asigura functiile vitale ale unei banci. Raportul intre operatiile front office, respectiv back office difera sensibil de la o activitate bancara la alta. Pe de alta parte, pentru buna functionare a bancii exista o serie de activitati de baza care au in mod exclusiv caracter back office: contabilitate interna, administratie, gestiune conturi si calcul dobanzi, impachetarea si depozitarea numerarului etc.

Sisteme informatice bancare bazate pe conectivitate locala Conectivitatea locala este realizata prin existenta unei retele locale de calculatoare si a unor aplicatii care sa exploateze facilitatile puse la dispozitie de aceasta. Calculatoarele sunt distribuite la diversele compartimente functionale ale bancii, fiind conectate la serverul de retea. Ca server se utilizeaza un calculator cu resurse puternice, iar ca statii de lucru se pot utiliza calculatoare personale obisnuite. Pentru cresterea nivelului de securitate, statiile pot fi fara unitati pentru suporti movibili. Aplicatiile partajeaza o baza de date centralizata situata pe server, actualizarile realizandu-se de la statiile distribuite la compartimentele de lucru. Pentru a asigura uniformitatea sistemelor informatice, aplicatiile sunt dezvoltate de regula in compartimentele specializate ale centralelor societatilor bancare. In ce priveste mediile de programare utilizate pentru dezvoltarea aplicatiilor bancare, se constata migrarea de la sistemele de gestiune de tip Fox Pro LAN catre sisteme de gestiune bazate pe tehnologia client/server, de exemplu Oracle. Conectivitatea locala ofera urmatoarele avantaje: - datele sunt preluate de sistemul informatic la locul producerii lor (ghiseele bancii, compartimentele functionale); - informatiile pentru factorii de decizie ai bancii sunt furnizate in regim on-line; - operatiile front office sunt rapide, flexibile si au un aspect modern; - se reduce numarul documentelor interne vehiculate si procesate; - partajarea resurselor scumpe: imprimante laser, suporti de memorare etc. Compartimentele functionale ale bancii beneficiaza in mod direct de conectivitatea locala. Conducere: Directorul bancii are acces in orice moment la informatiile operationale si tactice in mod nemijlocit, procesul decizional este rapid si bine fundamentat. Tot mai frecvent sunt utilizate programele de simulare si asistare a deciziei, care ofera factorului de decizie variante de decizie si consecintele acestora. Serviciul credite: Inspectorii de credite au acces la datele de ultima ora privind starea financiara a solicitantului de credite. Exista programe sofisticate care pe baza datelor despre client calculeaza principalii indicatori si asista decizia de acordare a creditului. Serviciul contabilitate: Balantele, fisele de cont si extrasele de cont se obtin direct pe baza tranzactiilor introduse la ghisee. Serviciul tezaur si casierie. Operatiile de depunere/restituire de numerar au un caracter preponderent front office. Exemplul urmator ilustreaza sugestiv eficienta conectivitatii locale. Sa presupunem ca un client doreste sa depuna o anumita suma in numerar in contul curent deschis la o unitate bancara. Intr-un sistem lipsit de conectivitate, lucrurile se petrec astfel: clientul se prezinta la ghiseul contabilitatii, unde completeaza formularul numit foaie de varsamant (in doua exemplare). Lucratorul de la ghiseu verifica modul de completare a formularelor, inregistreaza tranzactia in jurnalul de casa, semneaza si stampileaza cele doua documente apoi le remite pe cale interna (printr-un lucrator) la casa de incasari. Clientul se prezinta la ghiseul casieriei, casierul incaseaza suma, semneaza si scrie data pe cele doua exemplare, un exemplar il remite clientului. Intr-un sistem bazat pe o retea locala de calculatoare, lucrurile se simplifica. Clientul se prezinta direct la casierie, casierul vizualizeaza pe ecran starea contului clientului, verifica numerarul prezentat de client, inregistreaza tranzactia in calculator, listeaza la imprimanta documentul justificativ in trei exemplare pe care le certifica, iar un exemplar il inmaneaza clientului. Conectivitatea locala este de natura sa imbunatateasca acele operatii care nu implica interactiunea cu sistemul financiar-bancar extern. Majoritatea activitatilor bancare presupun insa aceasta interactiune. De exemplu, un solicitant de credite poate avea societati comerciale sau reprezentante in mai multe judete, poate avea credite la alte societati bancare. In aceste cazuri, informatiile furnizate de sistemul informatic bazat pe conectivitate locala sunt insuficiente. Activitatea bancara care presupune cel mai intens schimb de informatii cu mediul financiar-bancar extern este activitatea de plati si decontari bancare. Pentru a identifica posibilitatile de informatizare a acestei activitati, urmeaza o scurta descriere a sistemului actual de plati si decontari din tara noastra si incercarile de informatizare a acestuia.

Sistemul de plati si decontari Activitatile economice presupun fluxuri financiare intre agentii economici. Aceste fluxuri se realizeaza sub forma de numerar sau prin alte mijloace de plata. Deficientele sistemului de plati si decontari din tara noastra au determinat ca, in ciuda masurilor punitive, fluxurile financiare sub forma de numerar sa aiba inca o pondere insemnata. In prezent, platile in economia romaneasca sunt realizate intr-o pondere covarsitoare prin mijloace de plata pe suport hartie. Este vorba in primul rand de ordine de plata si cecuri si intr-o masura mai redusa de ambii, bilete la ordin si alte mijloace de decontare pe suport hartie. Mijloacele de decontare pe suport hartie au caracteristic faptul ca necesita circulatia fizica a instrumentului de plata intre platitor si beneficiar. Durata decontarii depinde in principal de doi factori: - societatile bancare la care platitorul, respectiv beneficiarul, au deschise conturi; - dispunerea teritoriala a unitatilor bancare la care au deschise conturi (acelasi judet sau judete diferite). Se deosebesc astfel doua tipuri de decontare: - decontare intrabancara: cand atat unitatea bancara a platitorului, cat si unitatea bancara a beneficiarului apartin aceleiasi societati bancare (de exemplu, un client al B.C.R. Cluj plateste o suma unui client al B.C.R. Brasov); - decontare interbancara: cand unitatile bancare implicate in decontare apartin unor societati bancare diferite (de exemplu, un client al B.R.D. Tg-Mures plateste unui client al B.R.C.E. Constanta). Decontarea intrabancara Decontarea intrabancara (intre unitati teritoriale ale aceleiasi societati bancare), este cea mai rapida, putand fi preluata intr-o proportie insemnata de sistemul informatic. Desi decontarea pe suport hartie presupune transferul fizic al documentelor de decontare intre unitatea bancara platitoare si cea beneficiara, cu autorizarea Bancii Nationale a Romaniei (Regulamentul nr. 1/1995 emis de B.N.R.), unitatile bancare isi pot transfera pe cale electronica instrumentele de plata, urmand ca documentele de plata propriu-zise sa urmeze circuitul postal obisnuit, in final fiind anexate ca documente justificative. Transmisia se realizeaza de regula prin fax sau telex. Exista in prezent societati bancare care au renuntat la transmisiile telex/fax si realizeaza transmisia tranzactiilor aferente decontarilor intrabancare direct intre sistemele informatice ale unitatilor teritoriale (prin intermediul centralei societatii bancare). Acest tip de decontare este cunoscuta in limbajul bancar curent sub denumirea de decontare electronica. De obicei, decontarea electronica intrabancara se realizeaza dupa urmatorul algoritm: - unitatile bancare debiteaza conturile clientilor platitori si trimit la centrala societatii bancare fisiere ce contin date privind platile catre clientii celorlalte unitati bancare; - fiecare unitate preia de la centrala tranzactiile care reprezinta platile care ii sunt adresate, apoi crediteaza corespunzator conturile clientilor beneficiari; - instrumentele de plata pe suport hartie urmeaza circuitul postal obisnuit si sunt anexate ca documente justificative. Decontarea electronica permite transferul rapid al fondurilor intre platitor si beneficiar (in aceeasi zi) si automatizeaza integral operatiile back office.

Decontarea interbancara Decontarea interbancara este mai complicata deoarece in decontare sunt implicate societati bancare diferite si, in plus, intervine o terta institutie: Banca Nationala a Romaniei prin sistemul caselor de compensatie (pentru plati ce nu depasesc 500 milioane lei). Exista mai multe circuite pentru documentele de plata, insa pentru simplificare vom considera cazul mai general cand societatea bancara initiatoare dispune de o unitate bancara in judetul de destinatie. Sa presupunem ca un client (platitor) al B.C.R. din judetul A plateste prin ordin de plata o suma unui client (beneficiar) al B.R.D. din judetul B. Procesul de decontare interbancara se desfasoara astfel: - platitorul prezinta ordinul de plata la unitatea B.C.R. din judetul A; - contul clientului este debitat, iar ordinul de plata este remis prin sistemul intrabancar la sucursala B.C.R. din judetul B; - unitatea B.C.R. din judetul B prezinta ordinul de plata agentului de compensare al B.R.D. in cadrul sedintei de compensare care are loc la sucursala Bancii Nationale din judetul B; - pe baza ordinului de plata, unitatea teritoriala a B.R.D. din judetul B realizeaza creditarea contului beneficiarului. Pe baza unor conventii intre societatile bancare si cu aprobarea Bancii Nationale a Romaniei, unitatile bancare pot prezenta la compensare copii ale documentelor de plata, obtinute in urma transmisiilor fax, telex sau prin modem, prin circuitele intrabancare proprii. Se poate observa ca decontarea interbancara are o componenta intrabancara care, dupa cum s-a aratat mai sus, poate fi informatizata. Prin urmare, unele societati bancare ar avea posibilitatea prezentarii la compensare a documentelor de decontare intr-o forma electronica. Acest lucru ar permite realizarea electronica de compensare la sediul sucursalelor B.N.R. Principalele motive pentru care nu s-a adoptat aceasta solutie sunt: - exista inca diferentieri substantiale privind dotarea cu tehnica de calcul si programe a societatilor bancare; - trebuie rezolvate probleme legate de integritate, securitate si interoperabilitate; - platile prin intermediul cecului sunt conditionate de transmiterea fizica a filei de cec intre unitatile bancare implicate, deci acest gen de plati nu se preteaza la o compensare electronica. Posibilitatile de informatizare a platilor pe suport hartie, precum si tendintele actuale de a adopta metode de plata moderne (care vor fi descrise mai jos), ridica in fata factorilor de decizie problema implementarii unor sisteme informatice bancare bazate pe conectivitate globala. Sistemele informatice ale unitatilor bancare bazate pe retele locale (LAN) sunt conectate intr-un sistem informatic integrat al societatii bancare bazat pe o retea de arie larga (WAN). Aplicatiile exploateaza baze de date distribuite accesate prin tehnica client/server. Crearea unor structuri intranet la nivelul sistemului informatic integrat permite transferul electronic al documentelor intre unitatile bancare. Existenta infrastructurii corespunzatoare conectivitatii globale creeaza conditiile implementarii unor metode avansate de transfer al fondurilor.

Mijloace de plata moderne Dezvoltarea tehnicii de calcul din ultimele decenii a influentat direct metodele si tehnicile utilizate in domeniul financiar bancar. In tarile avansate volumul tranzactiilor efectuate utilizand mijloace electronice detine ponderea cea mai mare. In ultimii ani, un numar din ce in ce mai mare de societati bancare romanesti adopta metode de plata moderne. Principalele metode moderne de plata utilizate sunt: - platile cu card; - schimbul electronic de date financiare; - home banking; - internet

. Platile cu card Acest gen de plati cunosc o varietate larga de implementari, de la simpla retragere a unei sume in numerar pana la initierea unor plati de mare valoare. Principiile si regulile de efectuare a transferului de fonduri si decontare prin intermediul card-urilor sunt reglementate in tara noastra de Regulamentul nr. 6/14.11.1995 emis de Banca Nationala a Romaniei. Sistemul de plati pe baza de card are urmatoarele componente: - dentinatorul card-ului; - card-ul; - automatul programabil; - comerciantul; - agentul de decontare. Tipul automatului programabil respectiv al card-ului implicate in initierea si efectuarea platii stabilesc operatii specifice de plata, si anume: Tipuri de automate programabile - distribuitorul automat de numerar (cash dispenser) permite detinatorului card-ului sa retraga disponibil din cont sub forma de

download