Proiect - Relatiile Dintre Centre Si Lantul Global De Marfuri

Relatiile dintre centre si lantul global de marfuri. Anumite centre cuprind mai multe verigi ale lantului global de marfuri sau chiar lantul in intregul sau. Exemplul tipic dupa Snyder, G. Teulener si M. Weiler il constituie acordul Rundei Uruguay (actul final al Rundei Uruguay semnat la Marakesh in 15 aprilie 1994). Include GATT, GATRIPS. Se anticipa ca Organizatia mondiala a comertului contine (formal) intreg lantul global de marfuri (cu anumite variatii) date de negocierile cu zonele regiunii integrate si de interferentele cu uzantele si traditiile comerciale promovate de diferiti agenti privati. Ex. :Runda Uruguay a reprezentat un moment esential in negocierea cotelor imporurilor de jucarii din China in UE, precum si in solutionarea proceselor si conflictelor dintre ele in ultimul deceniu al secolului trecut. Din momentul in care China a devenit membra a Org Mond a Comertului au devenit aplicabile dispozitiile art 11 din Acordul GATT cu privire la eliminarea tuturor restrictiilor cantitative atat la export cat si la import intre tarile membre. Anticipand acest moment, dupa 1994 companiile chinezesti si-au modificat radical strategia in vederea deschiderii pietei interne la importul de jucarii si s-au adaptat in primul rand in termen de calitate a produselor, cerintelor pietelor UE si SUA. Analizand mediul afacerilor internationale am evidentia faptul ca retelele ec globale sunt conduse de totalitatea centrelor strategic determinate care intra in rel stabile sau conjuncturale, ce se carcterizeaza prin institutii, norme si procese proprii. Totalitatea acestor centre este guvernata de o noua forma de drept (pluralism juridic global). Seturile diferite de norme, institutii, procese genereaza un regim distinct al guvernarii rtelelor ec globale. Ele reprezinta nu atat o structura caract prin guvernare ierarhica ci mai ales o asoc de practici si reglementari realizate de actorii ec privati (uzante, traditii) sau de actorii statali sau internationali. Aceste noi forme normative ale retelei ec globale explica intre altele dependentele, autonomia, competitia si cooperarea dintre companiile americane, cele din China si din UE in domeniul productiei de jucarii. Consecinte : a)pluralism juridic global=modul de descrie structura centrelor in ansamblul lor. b)centrele pluralism-juridic globale pot fi clasificate dupa modul in care au luat nastere astfel : 1)unele centre sunt generate de piata si sunt prin excelenta efectele actiunii unor actori ec (corporatii transnat). 2)alte centre au luat nastere ca efect al act pol si reprezinta rezultatul unor decizii, procese su strucuturi pol. 3)altele au luat nastere pe baze conventionale ca efect al unor neintelegeri interguvernamentale (actul final al Rundei Uruguay, trat de la Roma, Mastricht). c)centrele difera intre ele in ce priveste struct proceselor de decizie respectiv in ce priveste institutiile si normele caracteristice. d)centrele nu sunt supuse in mod egal riscului si pres ec. e)luate ca intreg, diferite centre nu sunt de regula ordonate ierarhic intre ele. Intre ele se stab o varietate de rel de tip simetric sau asimetric de cooperare sau conflict (cazul rel UE-SUA ; UE si Org Mond a Comertului). Ele nu genereaza o ordine juridica in sensul trad ierarhic al termenilor. Forma reala pe care o iau aceste relatii este efectuarea unor negocieri din int unor centre sau dintre centre si este descrisa in drept ca pluralist juridic global. Procesele integrarii ec si juridice la scara reg si globala au generat multiple dileme si provocari la adresa institutiilor ec si juridice. Ele au provocat paradigma constitutionalista, inclusiv monopolul statal asupra legiferarii, det schimbarii profunde in modul in car gandim si practicam dreptul. Pe acset fond unii analisti pledeaza pt nevoia de a reglementa proc de globalizare si de a le pune sub un control democratic. Alti autori apreciaza dezv formelor de integrare reg ca noi modalitati de guvernare care incearca sa elaboreze un nou cadru de reglementare capabil sa controleze si sa legitimeze procesele integr ec la nivel global. Ele ar putea fi concepute ca etape intermediare in directia unei pol globale care ar putea lua o forma constitutionala testata la niv regional.

Definitia si caracterizarea gen a contractului de vanzare internat. Comertul international este definit ca vanz-cump de marfuri la nivelul careia este prezent un elem internat. Vanzatorul si cumparatorul sunt in tari diferite iar marfurile trebuie sa fie transportate de la v-c. Astfel pe langa contractul propriu zis de v-c trebuie incheiat si un contract de transport, asigurare si stabilita modaliattea de plata a contractului. Practica arbitrala internat a stabilit ca un contract tipic de vanz internat se carct prin 5 elem : a)eunui contract de vanz-cump care descrie marfurile, modalit de livrare si locul unde sunt disponibile marfurile respective. b)acest contract de v-c trebuie completat de un contract de transport incheiat fie de catre cump fie de catre vanz in functie de obligatiile stabilite in contractul de v-c. c) deoarece transp marfurilor pe apa, cai ferate, cai rutiere, calea aeruli implica riscuri referitoare la pierderea sau degradarea mf resp, vanz internat in forma tipica presupune si incheierea contractului de asigurare. Carei parti ii revine obligatia de a incheia contractul de asig depinde de intelegerea partilor, dar si tipul de contract pe care partile le0au incheiat. d) eanumite cond impuse de autorit de export si import care trebuie indeplinite de vanz si cump. e)contractul trebuie sa prevada modalit si termenul de plata.

Incoterms 2000. aplicarea incotrems fiind faultativa este dependenta de vointa partilor. Adoptarea de catre ele a cond de livrare reglementatte prin aceste uzante nu comporta alte formalitati decat precizarea numelui clauzei alese, urmata de denumirea prescurtata a regulii si a anului. Adoptarea cond de livrare intr-un anumit contract de vanz comerciala presupune luarea in considerare de catre parti a mai multor elem : nat marfurilor, distanta, calea de transport folosita, mijlocul de transport folosit. Regulile Incoterms stab nu numai obligatiile partilor in contactul de v-c privind suportarea chelt de livrare a mf ci si activit pe care trebuie sa le esf in scopul transferarii efective a mf de la vanz la cump.

Ex.W(ex-works)-Locul de plecare : vanzatorul isi indeplineste obligatia de livrare de cand marfa este disponibila la locul mentionat in contract. Vanz nu raspunde de incarcarea mf in mijlocul de transport furnizat de cumparator si nici pt realizarea operatiunii de export. Cumparatorul suporta toate costurile precum si riscul transportului mf de la locul de livrare la destinatie.

FCA(Free-Career)-Locul de plecare : Vanz isi indeplineste obligatia de livrare atunci cand a transferat si incarcat mf la transportator si in locul indicat de cump. Daca acesta nu a indicat nici un loc, vanz poate sa aleaga unul dintre locurile unde cump isi incarca de regule marfa.

FAS(Free-AlongSide SHIP)-Portul de incarcare : Vanz isi indeplineste obigatia de livrare a marfii atunci cand ele eu fost depuse pe chei, labga vas, in portulprecizat in contract. Conform acestei uzante, cump trebuie sa suporte riscul cu privire la degradarea disparitia marfurilor din acest moment.

FOB(Free on Board)-Portul de incarcare : Vanz isi indeplineste obligatia de livrare atunci cand mf au fost incarcate la bordul vasului in portul de incarcare mentionat in contract. Conform acestei uzante cump trebuie sa suporte riscul disparitiei sau degradarii mf din acest moment. In term contractului FOB, vanz este obligat sa perfecteze toate formalitatile de export pe cheltuiala sa.

CFR(Cost and FREIGHT)-Numele portului de destinatie : vanz trebuie sa plateascacosturile si taxele necesare aducerii mf in portul de destinatie, dar riscul pierderii sau degradarii mf , precum si costurile suplimentare datorate unor evenimente survenite dupa momentul incarcarii lor la bordul vasului sa trensfera de la vanz la cump dupa ce au fost incarcate pe vasul portului de incarcare. Vanz trebuie sa perfecteze formalit de export.

CIF(Cost Insurrance and FREIGHT)-Port de destinatie : vanz are aceleasi obligatii ca si in cazul uzantei CFR la care se adauga si obligatia de a incheia asigurarea maritima pt cump privitoare la riscul degradarii sau disparitiei mf pe perioada transportului. El mai realiz formalitatile de export.

CPT(Carriage Payed To)-Locul de destinatie : Vanz platetoate chelt necesare transportului mf la destinatie.

CIP(Carriage and Insurrance Payed To)-Numele locului de destinatie: Vanz are aceleasi obligatii ca si in cazul CPT dar se adauga si obligatia de a incheia asigurarea incarcaturii pt a proteja cumparat de riscul pierderii si degradarii mf.

DAF(Delivered at Frontier)-loc de livrare: vanz isi indeplineste obligatia de livrare atunci cand mf a devenit disponibila cu toate formalitatile de export indeplinite in punctul de frontiera specificat in contract.

DES(Delivered Ex Ship)-Port de destinatie : Vanz isi indeplineste oblig de a livra mf atunci cand ele sunt disponibile la bordul vasului care va efectua transportul in portul de destinatie specificat. El suporta riscul si toate costurile legate de aducerea mf in portul de destinatie convenit.

CURS 5+6

Alte institutii si forme de asociere a comerciatilor internatinali

-

Camera internationala de Comert din Paris;

-

Curtea internationala de Arbitraj din Lodra;

-

Asociatia Americana de Arbitraj cu sdiul la New York;

-

Centrul de arbiraj din Viena.

Vanzarea internationala

-

Definirea si caracterizarea contratului de vanzare international;

-

Reguli internat pt. interpretarea uzantelor de comert(INCOTERMS 2000);

-

CIF

-

FOB.

1).Def. si caracteriz.contractului de vanzare.

Comertul international e definit ca fiind vanzarea-cumpararea de marfuri la nivelul careia e prezent un element international. Vanzatorul si cumparatorul sunt in tari diferite, iar marfurile trebuiesc transportate de la vanz.la cumparator, ceea ce inseamna ca, pe langa contractul de vanz-cumparare, trebuie incheiat si un contract de transport si altul de asigurare. De asemeni, trebuie stabilita modalitatea de plata a contractului.

Practica arbitrala a stabilit ca un contract tipic de vanzare-cumparare se caracterizeaza prin 5 elemente:

-elem.1: eunui contract de vanz-cumparare ce descrie marfurile, modalitatile de livrare si locul unde sunt dispnibile marfurile respective;

-elem.2: contractul de vanz-cumparare trebuie completat cu un contract de transport incheiat fie de cumparator, fie de vanzator;

-elem.3: deoarece transportul marfurilor (pe apa, pe cai rutiere, aeriene, feroviare) implica riscuri referitoare la pierderea sau degradarea marfurilor respective, vanzarea internationala in forma tipica presupune si incheierea contractului de asigurare, care se face in functie de intelegerea patilor, precum si in functie de tipul de contract pe care partile l-au incheiat;

-elem.4: econditii impuse de activitatea de import si export, indepliite fie de cumparator, fie de vanzator;

-elem.5: contractul trebuie sa prevada modalitatea si termenul perioadei de plata.

Epractici, uzante, pe baza carora comerciantii incheie si deruleaza intre ei contractele. Cele mai utilizate uzante contractuale ce indica locurile unde sunt disponibile marfurile, precum si intinderea drepturilor si obligatiilor partilor sunt elaborate de Camera Internatioala de Comet(Paris 1936). Aceste drepturi si obligatuni au fost revizuite in: 1953, 1967, 1980, 1990, 2000.

2)Reguli internationale pt interpretarea uzantelor de comert.

In preambulul regulilor se subliniaza ca prevederile lor nu sunt obligatorii pt. parti, ele avand libertatea sa se insereze in contract si alte clauze. Partile se pot referi la INCOTERM ca baza a contractului lor, dar pot prevedea anumite modificari sau completari in functie de natura contractului. Aplicarea INCOTERMS fiind facultativa, aceasta de dependenta de dorinta partilor. In cazul in care contractantii doresc sa inlocuiasca anumite prevederi din clauza aleasa, ori sa completeze prevederile acestei clauze, vor adauga, in continuare, formularile curente. Adoptarea conditie de livrare intr-un anumit contract de vanzare comerciala presupune luarea in considerare intre parti a mai multor elemente: natura marfurilor, distanta, calea de transport folosita, mijlocul de transport folosit. Regulile INCOTERMS stabilesc nu numai obligatiile ce revin partilor din contract privind suportarea cheltuielilor de livrare a marfii ci si activitatile pe care acestia(vanzatorul si cumparat) trebuie sa le desfasoare in scopul transfomarii efective a marfii de la vanzator spre cumparator.

Nr.crt. Abrevierea Numele intreg Mentiunea locului

1 EXW Ex Work Locul de plecare

2 FCA Free Carrier - de plecare

3 FAS Free a long Side Saip Portul de incarcare

4 FOB Free-on Boards - de incarcare

5 CFR Cost and Freight Portul de destinatie

6 CIF Cost Inssurance and Freight - de destinatie

7 CPT Carriage Paited To Locul de destinatie

8 CIP Carriage Inssurance Paited To - de destinatie

9 DAF Delivered at Frontied Locul de livrare

10 DES Delivered Exship Port de destinatie

11 DEQ Delivered Exquay Port de destinatie

12 DDU Delvered Duty Unpaied Loc de destinatie

13 DDP Delivered Duty Paied Loc de destinatie

-

EXW: Vanzatorul isi indeplineste obligatia de livrare atunci cand marfa e diponibila la locul mentionat in contract. Vanzatorul nu raspunde de incarcarea marfurilor in mijlocul de transport furnizat de cumparator si nici pt realizarea operatiunii de export. Cumparatorul suporta toate costurile precum si riscurile transportului marfii la locul de livrare la cel de destinatie.

-

FCA: Vanzatorul isi indeplineste obligatia de livrare atunci cand a transferat si incarcat mijlocit de transporator in locul indicat de cumparator. Daca acesta nu a indicat nici un loc, vanzatorul trebuie sa aleaga unul dintre locurile unde acesta isi incarca marfa.

-

FAS: Vanzatorul isi indeplineste obligatia de livrare a marfii cand aceasta a fost depusa pe chei, langa vas, in portul precizat in cotract. Cumparatorul trebuie sa suporte riscul cu privire la degradarea sau pierderea marfii.

-

FOB: Vanzatorul isi indeplineste obligatia de livrare atunci cand marfurile au fost incarcate la bordul vasului in portul de incarcare mentionat in contract. Conform acestei uzante, cumparatorul trebuie sa suporte riscul pierderii sau degradarii marfurilor, din acest moment. In termenii contractului FOB, vanzatorul e obligat sa perfecteze toate formalitatile pe cheltuiala cumparatorului.

-

CFR: Vanzatorul trebuie sa plateasca costurile si taxele necesare aducerii marfurilor in porturile de destinatie, dar riscul pierderii sau degradarii marfurilor precum si costurile suplimentare datorate unor evenimente survenite din momentul incarcarii lor la bord se transfera de la vanzator la cumparator. Vanzatorul perfecteaza formalitatile de export.

-

CIF: Vanzatorul are aceleasi obligatii ca si in cazul uzantei CFR, la care se adauga obligatia de a incheia asigurarea maritima pt cumparator privitoare la riscul pierderii/degradarii marfii pe durata transportului.

-

CPT: Vanzatorul plateste toate cheltuielile necesare transportului marfii de la locul de destinatie.

-

CIP: Vanzatorul are aceleasi obligatii ca in cazul CPT, +obligatia de a incheia asigurarea incarcaturii pt a proteja cumparatorul de riscul pierderii/degradarii marfii.

-

DAF: Vanzatorul isi indeplineste obligatia de livrare atunci cand marfa a devenit disponibila in formalitatile de export indeplinite in punctul de frontiera din contract.

-

DES: Vanzatorul indeplineste obligatia de livrare a marfii cand aceasta este disponibila la bordul vasului care face transportul. Vanzatorul suporta costurile, riscul pierderii/degradarii marfii.

-

DEQ: Vanzatorul isi indeplineste obligatia de a livra marfa atunci cand marfurile sunt disponibile pt cumparator pe cheiul portului de destinatie pregatit pt import. Vanzatorul suporta riscul, costurile, taxele, precum si orice alte cheltuieli necesare livrarii marfurilor in locul convenit. Aceasta uzanta nu poate fi folosita daca vanzatorul nu poate sa obtina licenta de import. Daca partile se inteleg ca cumparatorul sa realizeze toate foralitatile necesare importului si sa suporte aferente, in loc de sintagma "duty paied" va fi folosita cea de "duty unpaied".

-

DDU: Vanzatorul isi indeplineste obigatiile de livrare atunci cand marfurile sunt disponibile la locul specificat in contract, in tara in care se face importul. Vanzatorul are obligatia de a suporta costurile si riscurile implicate de aducerea marfurilor la locul convenit. Daca partile se inteleg ca vanzatorul sa indeplineasca formalitatile vamale si sa suporte cheltuielile precum si riscurile aferente acestei operatiuni, ele trebuie sa mentioneze expres aceasta clauza. Daca partile se inteleg sa includa intre obligatiile vanzatorului si unele costuri aplicabile importului (TVA), aceasta clauza trebuie inserata in mod expres prin adaugarea sintagmei "Duty unpaied".

-

DDP: Vanzatorul isi indeplineste obligatia de a livra atunci cand marfa a devenit disponibila pt cumparator la locul convenit in tara unde se importa bunurile. Vanzatorul isi asuma riscurile si costurile, inclusiv taxele vamale si cheltuielile pt formalitatile de import. Aceasta uzanta nu poate fi folosita daca vanzatorul nu poate sa obtina licenta de import. Daca "Ex Work" reprezenta un minimum de obligatie, pt vanzator DDP reprz. Maobligatiilor pt acesta.

CIF (port de destinatie)

1.Definitie si caracter

2.CIF – vanzare de documente

3.Transferul proprietatii si al riscului contractului

4.Obligatiile vanzatorului

5.Obligaiile cumparatorului

1.Acest tip de contract poate fi utilizat numai in transporul pe apa al marfii, pe mare sau pe apele interioare.

Cand marfurile sunt cumparate in baza unui contract CIF, obligatia vanzatorului este de a:

-

realiza transportul marfurilor respective in portul de destinatie specificat in contract pe propriile sale cheltuieli;

-

asigura marfurile pe baza unui contract de asigurare de transport pe mare specific marfurilor transportate

in cadrul acestei uzante, vanzatorul isi indeplineste obligatiile prevazute prin contract atunci cand a remis cumparatorului ori unui agent autorizat de cumparator toate documentele specificate in contractul de vanzare CIF, si anume:

-

documentele care atesta incarcarea marfurilor care fac obiectul contractului de vanzare-cumparare. Aceste documente cuprind inventarul marfurilor care fac obiectul contractului.

-

factura comerciala care specifica pretul mafurilor care fac obiectul contractului;

-

polita de asigurare, care atesta incheierea contractului de asigurare a transportului marfurilor pe apa;

-

alte documente solicitate de cumparator: certificatul de inspectie, certif.de calitate, eliberate de autoritatile competente.

Fiind o clauza facultativa, aceste documente trebuie sa fie specifcate in mod expres in contract.

Aceasta abreviere (CIF) reprezinta ele 3 tipuri decontracte implicate: contr.de vanzare, contr.de asigurare, contr.de transport.

2. Practica comertului international a stabilit ca in cadrul contractului CIF, vanzatorul nu garanteaza ajungerea marfurlor la destinatie. Prin intermediul CIF, vanzatorul are doar obligatia de a remite cumparatorului documentele care-i atesta calitatea de proprietar al marfurilor.

Pe baza documentelor primite, cumparatorul poate formula direct diferite pretentii fata de transportator cu privire la neindeplinirea unor clauze prevazute in contractul de transport si asigurare.

Din momentul in care vanzatorul a pus la dispozitia cumparatorului sau a agentului sau autorizat documentelor prevazute in contractul CIF, acesta din urma este obligat la plata contractului chiar daca marfurile respective s-au pierdut..

Documentele joaca rolul central in cazul contractului CIF. De aceea, chiar daca partile contractante afirma ca s-au inteles in termenii acestei uzante, adevarata natura a contractului nu poate fi stabilita decat dupa examinarea tuturor cauzelor.

In acord cu practica arbitrala ein materie comerciala, contractul CIF poate fi caracterizat ca o vanzare de marfuri reale prin remiterea docmentelor catre vanzator.

Vanzatorul are obligatia de a face demersurile necesare in scopul remiterii cat mai rapide dupa incarcarea marfii la bordul vasului, a documentelor implicate in acest ti de contract.

In cadrul contractului CIF, documentele joaca un rol central, iar marfurlie unul secundar. Vanzatorul nu garanteaza ca marfurile ajung la destinatie, ci faptul ca, cumparatorul va intra in posesia documentelor. Documentele confera cumparatorului urmatoarele drepturi:

-

dreptul de a intra imediat in posesia marfurilor de indata ce transportatorul le-a adus in portul de destinatie;

-

posibilitatea formularii unor pretentii imporiva transportatorului daca nu au fost repectate clauzele contractuale;

In consecinta, sub raportul naturi juridice contratul CIF este un contract de vinzare de documente. Practica arbitrala internationala a stabilit ca acest tip de contract este unul de vanzare de documente, marfa detinand doar o pozitie periferica.

Princialul argument este ca atunci cand marfa s-a pierdut pe mare documentele ramin valabile , vanzatorul fiind indreptatit sa ceara plata contractului.

2.1. Dreptul cumparatorului de a refuza documentele sau marfa pentru neconformitate.

Practica internationala comerciala a stabilit ca incazul vanzarii de documente cumparatorul are dreptul de a refuza pentru neconformitate, documentele, marfa sau amindoua.

Conform deciziei arbirtale(1954) eun drept de a refuza documentele si un drept de a refuza marfa. Un contract CIF atribuie un numar de obligatii vinzatorului atit in legatura cu marfa cit si cu documentele. In ce priveste marfa vinzatorul trebuie sa o aduca in portul de incarcare la bordul vasului in vederea transportului in portul de destinatie. El trebuie sa remita documentele care trebuie sa fie in acord cu clauzele contractuale, incalcarea clauzelor contractuale de catre vanzator poate sa afecteze ambele obligatii.

Dreptul cumparatorului de a refuza este o forma particulara a dreptului de a rezilia, care implica fie refuzul de a primi marfa, fie refuzul de a primi documentele.In cazul nerespectarii clauzelor contractuale cumparatorul are insa si o alta posibilitate: sa accepte documentele si marfa insa cu plata unor daune aferente nerespectarii obligatiilor contractului. Valoarea daunelor se stabileste ca diferenta intre pretul initial al marfurilor stabilite in momentul incheierii contractului si valoarea lor la data livrarii.

2.2.Notificarea Incalcarii

Nu este parte a documentatiei de vanzare. Ea reprezinta comunicarea care se realizeaza intre vanzator si cumparator prin telefon fax sau e-mail si are ca scop informarea cumparatorului ca marfurile au fost incarcate. Ea este o comunicare preliminara, reala sau realizata inaintea primirii celorlate documente care precizeaza: numele vasului pe care a fost incarcata marfa, cantitatea, data.

Pe aceasta baza, cumparatorul poate incheia deja contracte care au ca obiect marfurile care urmeaza sa fie livrate. Aceasta comunicare nu face parte din documentele standard ale CIF-ului clasic. In forma moderna care sa impus in ultimii 20 de ani, ea a devenit o practica curenta intre partile contractante.

3. Regula generala este aceea conform careia transferul porpiu are loc in acord cu vointa partilor.

Prezumtia in cadrul CIF-ului este ca propietatea este de drept transferata odata cu expedierea si acceptarea documentelor de vinzare.

In ce priveste riscul, prezumtia in cadrul contractelor CIF este ca riscul trece de la vinzator la cumparator , din momentul trecerii marfuirlor peste puntea vasului de incarcare. Riscul va trece de regula la cumparator inanintea proprietatii asupra marfurilor.

4.Obligatiile vinzatorului

-

sa puna la dispozitia cumparatorului documentele implicate de aceasta uzanta

-

sa obtina pe cheltuiala lui licenta de export

-

sa incheie contractul de trasport pe cheltuiala lui

-

sa incheie contractul de asigurare pe cheltuiala lui, marfurile sunt asigurate la valoarea minima, dar trebuie sa acopere pretul prevazut in contract + 10% in moneda in care sa prevazut in contract.

-

Sa transfere marfa in portul de incarcare la bordul vasului la data sau perioada prevazuta in contract;

-

Riscul pierderii sau degradrii marfurilor ai revine pina in momentul in care acestea au trecut de puntea vasului de incarcare.

-

Sa realizeze platat formalitatilor vamale

-

Sa asigure pe cheltuiala lui toate operatiunile necesare verificarii calitatii si cantitati marfurilor

-

Sa notifice cumparatorului toate operatiunile realizate pentru ca acesta sa poata lua toate masurile preluarii marfurilor

-

Obligatiile cumparatorului

-

sa plateasca contractul

-

sa obtina pe cheltuiala lui licenta de import si sa perfecteze toate formalitatile necesare realizarii importului

-

sa accepte documentele si marfa atunci cind livrarea sa facut in acord cu termenii contractului

-

sa-si asume riscul pierderii sau degradarii marfurilor dupa ce acestea au trecut de puntea vasului de incarcare.

FOB (Free On Board)

Este cea de-a 2-a uzanta mai frecventa folosita in relatiile dintre comandanti..

Termenul FOB urmat de regula de numele portului de incarcare se refera in primul rand la modalitatea de plata, desi este deseori legat si de obligatiile de livrare stabilite intre parti.

-

Contractul FOB cunoaste mai multe variante (care impartasesc in comun modalitatile de plata, transferul riscului si al proprietatii)

Practica comertului international a stabilit ca e3 forme de FOB:

-

FOB-ul clasic

-

FOB-ul extins

-

FOB-ul strict

FOB-ul clasic

In cadrul acestei uzante vanzatorul e acela care incarca marfa la bordul vasului nominalizat de cumparator. In cadrul acestui tip de FOB, vanzatorul este cel care incheie contractul de transport pe numele cumparatorului. De regula, vanzatorul actioneaza ca agent al cumparatorului, deci incheie contractul de transport in numele si pentru cumparator.

Intre vanzator si cumparator se incheie un contract de AGENCY pentru aceasta o persoana numita agent se obliga sa actioneze in numele altei persoane numita patron. Agentul incheie acte juridice pe seama patronului, in interesului acestuia pe baza unei imputerniciri speciale. Agentul are indatorirea sa actioneze numai in interesul patronului si sa respecte toate instructiunile primite de la acesta. Patronul are obligatia sa furnizeze agentului toate informatiile necesare si sa plateasca suma stabilita pentru prestatiile realizate.

FOB-ul extins

In cadrul acestei uzante, vanzatorul indeplineste toate formalitatile necesare incarcarii marfii la bordul vasului.

Ceea ce este specific acestui tip de Fob, apropriindu-ul de uzanta CIF este obligatia vanzatorului de a incheie contractul de transport in numele sau devenind astfel parte principala in acest contract de transport.

Specifica si faptul ca vanzatorul e acela care nominalizeaza vasul de incarcare.

Extinderea obligatiilor vanzatorului poate implica si incheiere contractului de asigurare. Spre deosebire de contractul CIF care include in pret costul asigurarii, in cadrul FOB-ului extins pretul asigurarii este suportat de cel al contractului de vanzare-cumparare. Si el va trebui solicitat separat de pretul vanzarii.

FOB-ul strict

Este acela in cadrul caruia vanzatorul isi indeplineste:

-

Obligatiile din momentul in care a realizat incarcarea pe vas

-

In cadrul acestei uzante vanzatorului nu-I revine nici o obligatie dea incheie contractul de transportnici in numele cumparatorului, nici ca parte directa in acest contract

In cadrul acestui tip de FOB, cumparatorul este acela care nominalizeaza vasul.

Transportul proprietatii in cadrul FOB-ului. In privinta transferului proprietatii , practica comertului international a stabilit faptul ca expresia FOB determina modul de livrare a informatiilor, cheltuielile pe care trebuie sa le efectueze vanzatorul si momentul in care risctul pieirii/degradarii marfurilor trece de la vanzator lal cumparator. Momentul efectiv al transferului proprietatii depinde de vointa partilor. El trebuie precizat expres in cadrul contractului incheiat intre parti.

In ceea ce priveste riscul contractului riscul pieirii/degradarii marfurilor trece de la vanzator la cumparator din momemntul in care operatiunile de incarcare si depozitare sunt efectuate integral.

Regulile INCOTERMS prevad de asemenea si obligatiii reciproce ale partilor. In ceea ce priveste obligatia vanzatorului in cadrul FOB-ului, ele sunt urmatoarele:

-

obligatia de a livra marfurile si factura comerciala in conformitate cu prevederile contractuale;

-

obligatia de a obtine pe cheltuiala sa licenta de export si alte acte necesare perfectarii transportului

-

contractul de transport => regula generala nu stabileste ca incheierea acestuia este obligatorie vanzatorului;

-

contractul de asigurare =>regula generala prevede ca incheierea contractului de asigurare nu face parte din obligatiile standard ale vanzatorului in cadrul FOB-ului;

-

sa livreze marfurile la bordul vasului specificat de cumparator la data sau perioada la care partile s-au inteles in contract.

-

Sa-si asume riscul pieirii sau degradarii marfurilor pana in momentul in care acestea trec de puntea vasului de incarcare si sunt depozitate pe acesta;

-

Sa plateasca toate formalitatile vamale;

-

Sa realizeze si sa plateasca toate operatiunile necesare verificarii calitatii si cantitatii a marfurilor;

-

Sa notifice cumparatorului toate informatiile necesare pentru a intra in posesia marfurilor rspective (data incarcarii, numele vasului, verificarea calitatii si cantitatii, etc)

Obligatiile cumparatorului (standard) sunt:

-

sa plateasca pretul contractului in conditiile prevazute in contract;

-

sa obtina pe cheltuiala sa licenta de import si sa perfecteze toate formalitatile necesare realizarii importurilor;

-

sa incheie pe cheltuiala sa contractul de transport al marfurilor din portul de incarcare in cel de destinatie;

-

sa incheie contractul de asigurare a merfurilor

-

sa-si asume riscul pieirii/degradarii marfurilor sin momentul in care acestea au trecut de puntea vasului de incarcare si au fost depozitate pe acesta.

Transportul marfurilor pe apa (mare si apele interioare)

A: Contractele de transport al marfurilor pe apa (contractul de navlosire charterparty; contractul navlosire sub conosament)

B: Raspunderea transportorului: reguli de la Haga – Visby si Regulile de la Hamburg

A: Contractul de navlosire.

Este un contract international de transport al marfurilor pe apa in temeiul caruia o parte (armatorul) numita navlosant se obliga sa puna la dispozitia celeilalte parti numita navlasitor in schimbul unei chirii(navlu), nava ori o anumita capacitate de incarcare a acesteia pentru efectuarea unui transport de marfuri pe apa din portul de incarcare in cel de destinatie.

Contractul de navlotire se poate incheia sub 2 forme:

a)contract de navlotire charterparty;

b) conosamentul.

Contractul de navlotire charterparty

Se realizeaza de regula cu vase care efectueaza transportul neregulat de marfuri de masa (cereale, cherestea, minereuri, etc)

Conosamentul

Se realizeaza cu vase care efectueaza in mod regulat transport de marfuri pe apa si care are ca obiect marfuri ambalate in colite sa in containere.

Contractul de navlasire charterparty

Acest tip de contract de transport al marfurilor pa apa cunoaste mai multe forme:

-

Voyage charter;

-

Time charter;

-

Deise charter.

Contractul voyage charter

download