Procesul Legislativ Ca Factor De Dereglare Si Inefectivitate

Universitatea ,,Spiru Haret" - Facultatea de Drept – Bucuresti - Dobre Adrian, anul 1,zi, seria A , grupa 105.

Procesul legislativ ca factor de dereglare si inefectivitateIn orice societate, eficienta si validitatea legislatiei, concretizata in forta eiobligatorie, include doua aspecte: primul se refera la gradul de legitimitatesi credibilitate al acesteia, concretizata in acceptarea voluntara saufortata a normelor de drept, cel de al doilea include eficienta regulii de dreptsi a legislatiei in raport cu obiectivele si functiile urmarite.Nimeni nu poate contesta faptul ca in perioada de tranzitie de la un regimpolitic la altul si in consens cu cerintele imperioase ale crearii unui stat dedrept, in Romania nu s-au produs transformari si modificari esentiale in sistemul legislativ si in legislatie. Dar, asa cum subliniaza unii juristi sisociologi, daca orice epoca revolutionara semnifica ,,intronarea legii" prinrestabilirea principiilor legalitatii, legitimitatii si justitiei sociale, un asemeneaproces isi are propriile sale limite datorita unor cauze atat intrinseci, apartinand insasi modului de elaborare si aplicare al dreptului (legislatie), catsi extrinseci de natura economica, politica, morala si spirituala.Juristii evidentiaza trei criterii de validitate si eficienta a normelor juridice si alegislatiei in general :1) legalitatea, care se refera la coerenta interna si armonia aadiscursului juridic. In raport cu acest criteriu, o norma juridica pentru a aveageneralitate si permanenta, trebuie sa-si gaseasca un loc determinat intr-unansamblu unitar de reguli care formeaza un sistem definit prin logica interna ;2) eficacitatea (efectivitatea), care se refera la capacitatea de performantapractica a normei juridice in raport cu scopurile urmarite, adica la potentadreptului de a reprezenta o institutionalizare rationala si controlata a procesului de schimbare sociala. In raport cu acest criteriu, o lege estevalida daca reuseste sa normalizeze raporturile sociale nu in virtutea unorreglementari apriorice sau valori abstracte, ci numai pe baza unor valenterationalizatoare ale vietii practice, ale realizarii unor obiective fundamentalesolicitate imperios de procesul scimbarii ;3) legitimitatea, care se traduce in campul juridic prin easigurariidrepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si posibilitatea unei protectiisociale a indivizilor, ca si prin includerea tuturor cetatenilor, fara nici oexceptie, la sistemul de drepturi, indatoriri, obligatii si contributii.In Romania, tranzitia spre relatiile si economia de piata nu a fost insa insotita de o legislatie adecvata, asa cum ein alte tari, capabila sareglementeze modalitatile de realizare a reformei si privatizarii in domeniilevitale ale economiei, afacerilor, operatiunilor de import-export si financiar-bancare si sa previna aparitia si profilarea unor forme inedite dedelicte economice si in domeniul afacerilor si chiar de crima organizata.De aceea, nici unul dintre criteriile amintite anterior privind validitatea si eficienta legislatiei nu-si regasesc o expresie adecvata in dinamica procesuluilegislativ de dupa decembrie 1989, in special in domeniul prevenirii sicombaterii fenomenului de coruptie. Astfel, in ceea ce priveste primulcriteriu referitor la coerenta interna a normelor juridice, o buna parte dinlegile elaborate pana in prezent nu intrunesc conditiile de tehinca legislativa,neglijand, totodata, schimbarile si tendintele evolutive in diferite domenii economice si sociale. De aceea, cele mai controversate legi (cum ar fi, depilegea privatizarii, legea infiintarii de societati pe actiuni cu capital destat sau privat, legea investitiilor etc.) au fost elaborate si promulgate intr-un timp extrem de scurt si, fara a fi pregatite de alte acte normative care sa oferepremise pentru evitarea erorilor de interpretare, a echivocurilor si a confuziilor deliberate, a nenumaratelor abuzuri care se fac astazi resimtite inpractica. Din acest motiv, s-a extins sensibil sfera delictelor si crimelor economice si in domeniul afacerilor, concretizate in acte de escrocherie siabuz de incredere, concurenta necinstita, evaziune fiscala si falsuri de totfelul, incalcari bancare si de bursa, infractiuni vamale, crearea de organizatiisi societati fictive, metode de ,,spalare" a banilor etc. Nu au fost abrogate sau modificate o serie de acte normative consfintind drepturile exagerate alestatului asupra proprietatii publice, astfel ca, paradoxal, legi fundamentalepentru o noua configuratie a economiei de piata par sa coecureglementari promulgate sub vechiul regim.In ceea ce priveste cel de al doilea criteriu, cel al efectivitatii legii, nici acestanu se realizeaza in mod adecvat in activitatea legislativa, multe prescriptii normative fiind elaborate in perioada de ,,provizorat" legislativ ce a intervenitdupa decembrie 1989. Din acest punct de vedere, reforma legislativa nu aprodus inca eficacitatea scontata a regulilor de drept pentru a preveni si combate multiplele manifestari deviante si delincvente amplificate, astazi, la un nivel fara precedent in societatea romaneasca, intre care se inscriu abuzurile, ilegalitatile, escrocheriile, coruptia si frauda. O asemenea stareinfractionala nu rezulta, asa cum s-ar putea crede, numai din cadreleexterioare ale legii, ci este generata chiar de modul contradictoriu si echivocde formulare a unor legi, astfel ca, de multe ori, elaborarea unor reglementariimplica incalcarea altora. Se pot oferi suficiente exemple in acest sens, cum ar fi, de piprescriptiile normative referitoare la operatiunile deimport-export sau de finantare a societatilor pe actiuni, la cele de fisau la cele de fixare a tarifelor in domeniul turismului etc. Desiasemenea legi urmaresc finalitati ce privesc combaterea formelor de imbogatire ilegala sau de combatere a speculei , coruptiei sau camatei, elesunt insuficient fundamentate din punctul de vedere al tehnicii legislative,echivoc si imprecis formulate juridic si insuficient protfata de eventualele violari si incalcari din partea indivizilor, agentilor economici,functionarilor si institutiilor publice. De aceea, atunci cand printr-o legeurmeaza ,,sa se determine cantitativ relatiile dintre indivizi, sa se fixeze prinlege limite precise de preturi (salarii, dobanzi, chirii) sau limitari in timp (orede munca) sau cifrarea in timp si spatiu (distanta dintre proprietati, vitezaautomobilelor), legiuitorul ori nu precizeaza si astfel organizeaza nesiguranta,ori precizeaza si, in acest caz, cifra risca sa fie arbitrara, prea uniforma sau depasita de evolutia faptelor" (E. A. Poulopol, ,,Organizarea de garantiijuridice impotriva arbitrariului legislativ", in ,,Arhiva pentru Stiinta siReforma sociala", 1936, p. 591).Alteori, legi de importanta esentiala pentru realizarea procesului de reformaau fost promulgate fara nici un fel de preocupare pentru consecintele lor practice, fara pregatire informationala prealabila, fara cunoasterearealitatilor sociale si, mai ales, fara nici o consultare a specialistilor si aexpertilor diferitelor domenii de aplicare. Daca numeroase reforme legislative care au loc in alte tari isi bazeaza reglementarile lor pe cercetaririguroase desfasurate de sociologi, juristi sau economisti, o serie de legiimportante promulgate la noi, in absenta contributiei specialistilor, de catreparlamentari care, fara a avea, de cele mai multe ori, pregatirea necesara inmaterie de drept, au fost preocupati, in primul rand, de asigurarea expresieiformale a legii, cu neglijarea consecintelor ei directe si ignorand faptul ca, inpofida numeroaselor critici, dreptul reprezinta o stiinta si o arta care-si arepropriul sau limbaj si propriile sale eceea ce priveste cel de al treilea principiu mentionat, legitimitatea discursului juridic, trebuie mentionat ca o serie de legi au fost promulgate deparlament, nu ca o expresie a vointei generale a cetatenilor, ci, adeseori, caun exercitiu de putere concretizat in prevalenta unor interese politice sau departid, inevitabil conflictuale, conjunctuale sau contingente. Practicaparlamentara din Romania demonstreaza ca procedurile de adoptare alegilor se desfasoara, de multe ori, fara a se tine seama de necesitatiledialogului real intre putere si opozitie, ale unui consens real exercitat ininteresul intregului electorat, si nu doar al unei parti din el, fie ea si majoritara.Principiile suprematiei legii si apararii legalitatii trebuie acceptate si respectatede toate organizatiile si institutiile statului, functionar publici, indivizi si grupuri sociale, intrucat reprezinta principalele garantii de realizare simentinere a ordinii sociale si normative si de prota principalelor drepturisi libertati individuale. Supunerea la lege este o necesitate sociala - precizacelebrul constitutionalist francez Léon Duguit - ,,dar fiecare este liber saaprecieze valoarea unei legi si sa faca ce este posibil fara a recurge la violentapentru a se sustrage de la o lege pe care o considera contrarie dreptului, ca si la executarea unui act pe care-l considera ilegal" ( Léon Duguit, ,, Traité deDroit Constitutionnel" , tome III, Paris, 1920, p. 745 ). Fata
download