Notiunea De Antanta In Dreptul Comunitar Si Dreptul Romanesc

NOTIUNEA DE ANTANTA

ÎN DREPTUL COMUNITAR SI DREPTUL ROMÂ NESC

DREPTUL CONCURENTEI

BERBECE OANA

Anul I Master

 

NOTIUNEA DE ANTANTA ÎN DREPTUL COMUNITAR SI DREPTUL ROMÂ NESC

 

În domeniul concurentei, legislatia de baza si cea secundara sunt armonizate cu legislatia europeana similara, eun grad avansat de compatibilitate referitor la modul de tratare si reglementare a întelegerilor, practicilor concertate, abuzului de pozitie dominanta si controlului concentrarilor economice.

În general, legislatia privind concurenta (întelegerile, abuzul de pozitie dominanta si concentrarile economice) urmeaza, asa cum s-a apreciat si în ultimul Raport de evaluare asupra progreselor înregistrate de România, linia legislatiei Comunitatii: art.81 si 82 din Tratatul de la Amsterdam (inclusiv Regulamentul 17/1962 privind aplicarea acestor articole) se reflecta în Legea 21/1996 în vigoare de la 1 februarie 1997; Reglementarile CEE 4064/1989 si 3384/1994 privind controlul concentrarilor economice sunt preluate de Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice adoptat de Consiliul Concurentei. Au fost de asemenea adoptate în acelasi spirit, Regulamentul privind exceptarea pe categorii de întelegeri, decizii de asociere ori practici concertate; Regulamentul de organizare, functionare si procedura al Consiliului Concurentei; Instructiuni cu privire la calculul cifrei de afaceri si Instructiuni pentru definirea pietei.

Regula comunitara cea mai importanta de concurenta este art. 81 care se refera la ceea ce majoritatea autorilor si instantelor numesc " antante". Legea romana a concurentei 21/1996 defineste în art.2 alin. 2 ceea ce înseamna antanta: " Când agentii economici, determinati conform alin. (1) lit. a), (agenti economici sau asociatii de agenti economici - persoane fizice sau juridice - de cetatenie, respectiv de nationalitate romana sau straina, denumiti în continuare agenti economici) participa la o grupare realizata pe cale conventionala prin acord, întelegere, pact, protocol, contract si altele asemenea, fie ea explicita, publica ori oculta, secreta, dar fara personalitate juridica si indiferent de forma - antanta, coalitie, grup, bloc, federatie si altele asemenea -, pentru actele si faptele prevazute la alin. (1), savârsite în cadrul participarii la o asemenea grupare, dispozitiile prezentei legi se aplica fiecarui agent economic, tinând seama de principiul proportionalitatii.

Antantele sunt extrem de numeroase si de diverse asemenea contenciosului caruia îi dau nastere. Ele pot implica în mod egal mari grupuri industriale, ca si întreprinderi mici si mijiocii.

Textul Consiliului Economic European declara ca acordurile între întreprinderi, toate deciziile asociatiilor de întreprinderi si toate practicile concertate care sunt susceptibile se afecteze, se restrânga sau sa falsifice jocul concurentei în interiorul Pietei commune sunt interzise si incompatibile cu aceasta piata. Sanctiunile acestor întelegeri interzise pot fi administrative si civile, totusi este prevazut ca aceste întelegeri restrictive de concurenta pot fi exceptate sau salvate de la sanctiune daca satisfac în mod cumulativ conditiile de promovare a progresului tehnic, avantaje pentru consumatori, neeliminarea concurentei si restrictii proportionale cu satisfacerea acestor obiective. Scutirea poate fi individuala sau edictata pe categorii de acorduri, pe baza de regulament al Comisiei. Aceasta posibilitate de scutire este caracteristica regimului comunilar al antantelor, ea dezvaluind grija redactorilor tratatului de a pune bazele unei " politici de concurenta" si nu de a impune o concurenta perfecta pe Piata comuna.

Daca Comisia, dupa o analiza atenta, estimeaza ca intelegera nu intra sub incidenta art.81, va lua o decizie de atestare negativa adica antanta nu va fi considerata ilicita, sau pur si simplu sa emita o scrisoare de clasare care indica numai aprecierea Comisiei ca nu este justificat sa intervina.

Articolul 81 vizeaza comportamentul întreprinderilor iar aplicabilitatea lui este subordonata afectarii actuale sau potentiale a comertului între statele membre. Antanta trebuie sa exprime în primul rând un minim de coordonare sau de concertare între doua sau mai multe întreprinderi. Coordonarea sau concertarea se identifica prin constatarea unei pierderi constiente de autonomie. Antanta nu este prohibita decât daca se realizeaza cu scopul obtinerii unui anumit efect asupra concurentei, un efect negative poate fi obtinut si în conditiile în care acesta nu este urmarit în mod explicit.

Pentru a eantanta, care leaga doua sau mai multe întreprinderi, partenerii trebuie sa fie independenti. În acest caz se pune problema daca Intermediarul are o functie de reprezentant al unei întreprinderi sau daca el actioneaza pe cont propriu. În principiu interdictia art.81 nu îi priveste însa daca au calitatea de negociatori independenti, raporturile lor cu întreprinderea cu care lucreaza sunt supuse disp. Art. 81.

Cu privire la Grupurile de societati, raporturile " mame -filiale". Aprecierea va depinde de stabilirea gradului dc autonomie economica a filialei. Epersonalitatilor juridice distincte ale mamei si ale filialei este insuficienta. Pentru a se înlatura incidenta art. 81 par. 1, este necesara îndeplinirea cumulativa a doua conditii care va putea conduce la concluzia lipsei complete de autonomie a filialei în ceea ce priveste determinarea conduitei sale pe piata: dependenta economica absoluta a filialei fata de mama si filiala sa reprezinte o simpla repartizare interna a sarcinilor.

Responsabilitatea mamei pentru actiunile filialei a fost admisa în cazul dependentei filialei fata de mama si a unitatii economice dintre cele doua entitati.

Aplicarea frecventa a art. 81 par. 1 a fost determinata de criteriul dependentei si cel al repartitiei interne a sarcinilor în situatia crearii filialelor commune " cooperative" atunci când nu edependenta absoluta fata de cel putin una dintre mame si nici amenajarea interna a sarcinilor în sânul grupului acesteia si în situatia integrarii voluntare a întreprinderilor, care nu sunt sub un control comun, în sisteme conventionale indivizibile. Absenta controlului comun asupra participantilor (care ar determina eunei concentrari), în cadrul unui sistem de colaborare pur contractual, conduce, în principiu, la incidenta art.81 par.1.

În literature de specialitate si textul avut în discutie sunt amintite trei moduri de exprimare a antantelor:

1. Acordurile propriu-zise - orice contract - în sensul dreptului civil - poate contine o antanta (contractul de concesiune, franciza). Totusi nu se tine cont de natura aparenta a acordului, contracte de constituire de societati, statute, acordurile privind drepturile de proprietate intelectuala, un act unilateral, scrisorilor circulare trimise de un fabricant distribuitorilor sai, toate acestea pot sa exprime acorduri în sensul art.81 par.1. Indicatiile continute în aceste documente sunt adesea acceptate tacit de catre destinatari, chiar în absenta unor presiuni deosebite. Nu este necesar ca acordul sa fie constrângator din punct de vedere juridic, potrivit regulilor de drept civil ci sa fie expresia vointei partilor si ca acestea sa se considere legate sau obligate. Pot fi considerate acorduri simplele angajamente morale, promisiunile, declaratile de intentii si aranjamentele de onoare.

2. Deciziile asocitiilor de întreprinderi - Regruparea asociativa a întreprinderilor nu intra sub incidenta art.81 ci doar din momentul în care asociatia ia " decizii" care au un caracter obligatoriu si constrângator în ceea ce-i priveste pe membrii sai si care le orienteaza comportamentul pe piata. Se cerceteaza daca, în fapt, decizia este constrângatoare, chiar în ipoteza când, formal, ea se prezinta ca o simpla recomandare. Asociatiile care organizeaza saloane expozitionale au dat nastere unui important contencios comunitar cu privire la excluderea unui expozant, sau refuzul de a asocia un expozant potential, având adeseori ca efect " marginalizarea" comerciantului.

3. Practicile concertate - Concurenta poate sa fie denaturata prin comportamente care nu-si au izvorul în " acorduri" sau " decizii". În acest sens, dreptul american antitrust cunoaste notiunea de " concerted action" iar dreptul european al concurentei pe cea de " practici concertate". Criteriul determinant pentru identificarea unei practici concertate este acceptarea constienta si voluntara a unei pierderi de autonomie de catre întreprinderile în cauza. Spre exemplu o întreprindere a participat la o singura întâlnire în scopul concertarii dar, odata informata despre actiunile viitoare ale concurentilor sai, sa decida sa nu mai respecte disciplina convenita. Comisia sanctioneaza aceasta practica pentru ca concertarea a eliminate pentru întreprinderea respectiva incertitudinea concurentei asa încât ea si-a determinat comportamentul pe piata fara a mai fi în mod real autonoma.

Practici care pot intra în prevederile art. 81 par.1, practice ilicite (antantele restrictive)

  • -fixarea concertata a preturilor de vânzare-cumparare
  • -limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor
  • -impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare pe criteriul teritorial, al volumului de vânzari si achizitii sau pe alte criterii
  • -aplicarea, în privinta partenerilor comercialia unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocând unora dintre ei un dezavantaj în pozitia concurentiala
  • -conditionarea încheierii unor contracte de acceptare de catre parteneri a unor clause stipulând clause suplimentare care nu au legatura cu obiectul acestor contracte
  • -participarea, în mod concret, cu oferte truncate la licitatii sau forme de concurs de oferte
  • -eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau împiedicarea accesului pe piata

Întelegerile, deciziile de asociere sau practicile nu sunt interzise daca sunt îndeplinite cumulative conditiile:

  • -efectele positive prevaleaza asupra celor negative sau compenseaza restrângerea concurentei
  • -beneficiarilor sau consumatorilor li se asigura un avantaj corespunzator celui realizat de partile la respective întelegere, decizie de asociere sau practice concertate
  • -eventualele restrângeri ale concurentei sunt indispensabile pentru obtinerea avantajelor scontate iar partilor nu li se impugn restrictii nejustificate
  • -intelegerea, decizia de asociere sau practica concertata nu da partilor posibilitatea de a înlatura concurenta de pe o parte substantiala a pietei produselor sau serviciilor la care se refera
  • -intelegerea, decizia de asociere sau practica concertata contribuie în mod semnificativ la:
  • -Imbunatatirea productiei
  • -Promovarea progresului ethnic
  • -Imbunatatirea calitatii produselor
  • -Practicarea în mod durabil a unor preturi substantial mai reduse pentru consumatori
  • -Cresterea competitivitatii produselor romanesti pe piata externa

Exceptiile de felul celor enumerate mai sus se acorda prin dispensa Consiliului Concurentei, pentru cazuri individuale de întelegeri, decizii de asociere ori practice concertate, sau prin decizie de exceptare, pentru categoriile de întelegeri, decizii de asociere ori practice concertate stabilite prin Regulamentul din 28 februarie 1997 al Consiliului Concurentei privind acordarea exceptarii, pe categorii de întelegeri, decizii de asociere ori practice concertate, de la interdictia prevazuta la art. 5 alin (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 si anume:

  • -Acorduri pentru distribuire exclusiva – regulamentul 1983 din 22 iunie 1983 – acesta a vizat concesiunile. A fost în vigoare pâna la 31 mai 2000, data la care material concesiunilor a fost organizata prin regulamentul nr. 2790/99 din 22 decembrie 1999, care a preluat toate reglementarile sale de principiu;
  • -Acorduri pentru cumparare exclusiva – acest regulament privea acordarea beneficiilor scutirii categoriale acelor acorduri la care nu participa decât doua întreprinderi si prin care una din ele, revanzatorul, se angajeaza fata de cesalalt, furnizorul sa nu cumpere în scopul revânzarii anumite produse specificate în accord, devat de la acesta din urma, de la o întreprindere legata de aceasta, sau de la o întreprindere terta, pe care furnizorul a însarcinat-o cu distribuirea produselor sale;
  • -Acorduri de cercetare-dezvoltare – regulamentul 418 din 19 decembrie 1984 – promovarea progresului ethnic si a întreprinderilor mijlocii.
  • -Acorduri de specializare – regulamentul 417 din 19 decembrie 1984 – sunt vizate acordurile de împartire a productiei si de fabricare în comun daca sunt concepute pe baza de reciprocitate.
  • -Acorduri pentru transfer de tehnologie si/sau know-how – regulamentul 240 din 31 ianuarie 1996 – acorduri pure de brevete sau de savoir-faire acordarea de licente reciproce sau colaborarea în cadrul unei întreprinderi commune si obligarea licentiatului de acceptare de baremuri de calitate ori alte licente care nu sunt necesare exploatarii corecte a tehnologiei concedate sau clause de necontestare a caracterului secret sau substantial al acesteia;
  • -Acorduri de franciza – regulamentul 4087 din 30 noiembrie 1988 – poate constitui factor de concurenta în masura în care favorizeaza intrarea pe piata a unor noi concurenti prin intermediul savoire-faire.
  • -Acorduri de distributie, service si piese de schimb în perioada de garantie si post garantie, pentru autovehicule – regulamentul 1475 din 28 iunie 1995 – si-a propus ca tinta pregatirea unei veritabile piete unice a automobilelor, nesegmentata, deschisa tuturor operatorilor, ca si concesionarilor traditionali. Regulamentul în discutie priveste exclusive vehiculele noi si se aplica oricarei operatiuni de distributie si de service post-vanzare;
  • -Acorduri în domeniul asigurarilor – regulamentul Comisiei 3932 din 21 decembrie 1992 – acopera cooperarea în sectorul asigurarilor, riscuri, tarife, tipuri de asigurari, echipamente de securitate.

Nulitatea antantelor restrictive – dreptul comunitar edicteaza în mod exceptional sanctiuni civile iar una dintre aceste exceptii o constituie art.81 par.2 unde se stipuleaza ca „ acordurile sau deciziile interzise în virtutea prezentului articol sunt nule de plin drept". Curtea de justitie a precizat caracterul absolut si retroactiv al nulitatii si faptul ca o antanta nula nu poate sa conserve nici un efect, nici între parti, nici cu privire la terti.

Validarea antantelor restrictive – o antanta poate fi rascumparata, validata daca sunt îndeplinite cumulativ patru conditii:

  • -Ameliorarea productiei saua distributiei ori promovarea progresului tehnic sau economic;
  • -Parte echilibrata din profitul rezultat rezervata utilizatorilor;
  • -Restrictii exclusiv indispensabile pentru atingerea acestor obiective;
  • -Neeliminarea concurentei pentru o parte substantiala a produselor în cauza;

Dreptul concurentei este unul relativ nou în România. Economia româneasca continua sa se confrunte cu dificultatile tranzitiei catre un sistem de economie bazata pe libera concurenta.

Ca urmare a întârzierii reformelor economice, mecanismele pietei sunt înca insuficient consolidate si nu reusesc prin libera lor functionare sa produca efectele benefice scontate asupra alocarii eficiente a resurselor. De aceea, Programul de guvernare prevede, printre altele, masuri de continuare a procesului de creare a ambiantei concurentiale prin restructurare, descentralizare si asigurare a independentei functionale si autonomiei de decizie a agentilor economici, în paralel cu accelerarea procesului de privatizare.

În Strategia economica pe termen mediu a României, Guvernul îsi propune ca obiectiv ajustarea si consolidarea structurilor economice pentru apropierea progresiva de nivelurile de competitivitate din economia tarilor comunitare, precum si fluidizarea competitiei pe piata interna prin asigurarea functionalitatii legislatiei aferenta concurentei.

Legea 21/1996 este inspirata din reglementarea comunitara si din cea franceza a antantelor.

Art.5 declara interzise întelegerile, exprese sau tacite sau practicile concertate intervenite între agentii economici, care au ca obiect sau care pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata româneasca sau pe o parte a acesteia, mai ales cele prin care se urmareste:

  • -fixarea concertata a preturilor de vânzare-cumparare
  • -limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor
  • -impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare pe criteriul teritorial, al volumului de vânzari si achizitii sau pe alte criterii
  • -aplicarea, în privinta partenerilor comercialia unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocând unora dintre ei un dezavantaj în pozitia concurentiala
  • -conditionarea încheierii unor contracte de acceptare de catre parteneri a unor clause stipulând clause suplimentare care nu au legatura cu obiectul acestor contracte
  • -participarea, în mod concret, cu oferte truncate la licitatii sau forme de concurs de oferte
  • -eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau împiedicarea accesului pe piata

Legea priveste un sistem de sanctiuni complex, civile, administrative si penale. La fel ca în dreptul comunitar sau în sistemele de drept europene, se instituie sanctiunea civila a nulitatii absolute a oricaror clause, conventii formale sau informale care cad sub incidenta articolului mai sus mentionat. Sunt considerate contraventii:

  • -Furnizarea de informatii inexacte sau incomplete Consiliului Concurentei
  • -Furnizarea Consiliului Concurentei de documente, înregistrari si evidente incomplete
  • -Refuzul de a supune controlului întreprins de Consiliul Concurentei prin personalul abilitat în acest sens

Participarea cu intentie frauduloasa si în mod determinat a unei persoane fizice la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor interzise si enumerate mai sus se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda

Orice persoana care utilizeaza sau divulga în alte scopuri decât cele prevazute de lege, documente si informatii cu character de secret professional, primate sau de care a luat la cunostinta în îndeplinirea atributiilor de serviciu sau în legatura cu serviciul, raspunde potrivit legii penale, precum si potrivit normelor care reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru acoperirea prejudiciului.

Legea instituie un sistem de sanctiuni specifice care consta în amenzi cominatorii care sunt aplicare agentilor economici de catre Consiliul Concurentei, pentru a+I determina sa renunte la practicile restrictive, fie sa comunice în mod correct si complet informatiile ce le+au fost solicitate.

Prevederile Legii 21/1996 în material practicilor anticoncurentiale si a abuzului de pozitie dominanta nu se aplica agentilor economici la care cifra de afaceri pentru exercitiul financiar precedent recurgerii la comportamentele susceptibile a fi calificate practice anticoncurentiale nu depaseste un plafon annual stability de catre Consiliul Concurentei si o cota de piata ce nu depaseste 5% - plafonul actual este de 15 miliarde de lei.

Prevederile Legii 21/1996 cu privire la concentrarile economice nu se aplica agentilor economici implicati în operatiunea a caror cifra de afaceri totala, nu depaseste 65 miliarde de lei. Concentrarile economice care depasesc acest prag sunt supuse controlului Consiliului Concurentei si trebuie notificate acestuia. Procedura notificarii este stabilita prin Regulamentul Consiliului Concurentei din 14 aprilie 1997 privind autorizarea concentrarilor economice.

 

 

BIBLIOGRAFIE

Emilia MIhai – Dreptul Concurentei, Ed. Mirton, 2001

O. Capatâna – Dreptul concurentei comerciale, Ed Lumina Lex,

download

posturi radio