Ecologie Juridica - Elemente De Ecologie Generala, Locul Omului In Natura Si Societate

ECOLOGIE JURIDICA

MODULUL I

ELEMENTE DE ECOLOGIE GENERALA

Obiectivele modulului

• Deschiderea orizontului de cunoastere catre o stiinta complexa, cu caracter interdisciplinar, ecologia fiind astazi o disciplina sintetica la granita dintre stiintele biologice si cele sociale. xx

• Cunoasterea esentei umane a unor procese ale sistemului social si juridic intr-un stat de drept.

• Formarea unui bagaj stiintific ecologic general care sa faciliteze studiul aspectelor de bioetica si drept al mediului

Continutul modulului

1. Obiectul ecologiei

2. Locul omului in natura si societate

3. Locul ecologiei printre alte stiinte

4. Ecologia poluarii

5. Elemente de ecologie umana si urbana

6. Politica mediului inconjurator

1. OBIECTUL ECOLOGIEI

1.1. ECOLOGIA CA STIINTA TEORETICA SI APLICATIVA

Ecologia este stiinta interactiunilor vietii cu mediul inconjurator si are un dublu profil, teoretic si aplicativ.

Obiectul corect al ecologiei este: Ecosistemul sau Sistemul ecologic – unitate functionala fundamentala a biosferei, alcatuita din doua subsisteme.

a. un subsistem biotic – comunitatea de populatii, de bacterii, ciuperci, plante verzi, animale = BIOCENOZA.

b. un subsistem abiotic – un set de factori locali ai mediului fizic = BIOTOPUL.

Sub aspect teoretic – ecologia este stiinta relatiilor cantitative intre componentele ecosistemelor.

Sub aspect aplicativ – ecologia este stiinta protectiei si amenajarii ecosistemelor, stiinta productiei biologice, a bioproductiei ecosistemului.

ECOLOGIA – poate fi deci definita ca stiinta interactiunii dintre organisme, a interactiunii materiei vii cu scoarta terestra, a productivitatii biologice si relatiilor omului cu natura.

Termenul de "ecologie" este format etimologic din doua cuvinte de origine greaca:

– OIKOS – casa gospodarie economie;

– LOGOS – stiinta vorbire.

1.2. GENEZA ECOLOGIEI CA STIINTA

Prima definitie a ecologiei a fost data de profesorul german EFNST HAKEL, unul din marii evolutionisti ai secolului trecut si care a dezvoltat conceptia despre evolutia speciilor a lui CH. DARWIN din lucrarea "Originea speciilor" aparuta in 1859. Au aparut apoi o diversitate de definitii. Unele pun accentul pe organism, altele pun accentul pe sistemele biologice supraindividuale.

Este necesar sa amintim insa ca ecologia ca stiinta a avut mai multi premergatori.

Gandirea ecologista a debutat in S.U.A. Asa cum fiecare stat democrat cauta sa-si trimita ambasadori care sa reprezinte cultura tarii respective, in secolul trecut americanii l-au trimis la Roma pe GEORGE PERKIN MARSH (1801-Acesta, in peregrinarile sale prin Italia, a observat intensele deforestari din bazinul Marii Mediterane.

Perkin, observand aceste ravagii si implicatiile lor, a scris o carte "MAN AND NATURE" – "Omul si natura" sau "Geografia fizica asa cum a fost modificata ea de actiunea umana". Cartea a cuprins si un capitol de etica a ocrotirii vietii. Ambasadorul S.U.A. Perkin, congresman de Vermont, desi era politician, a atras atentia naturalistilor asupra pericolului deforestarilor.

Tot in S.U.A. un ornitolog (studiul pasarilor) JOHN AUDUBON (1785-1851) a realizat un acolor al pasarilor de pe continentul american, "Pasari in pozitii naturale". Pictorul GEORGE CA(un mare portretist si un luptator pentru drepturile pieilor rosii, a pictat scene din viata animalelor salbatice. DAVIDTHOREH (1817-1862) a scris o prima carte de silvicologie "Viata in padure". RALEMERSON (1803-poet si eseist a scris poezii legate de problema naturii. Marelui silvicultor ALEOPO(i se datoreaza legislatia ocrotirii padurii.

Acesti creatori, iubitori de natura, n-ar fi reusit in demersul lor daca nu si-ar fi aliat oameni politici. Astfel, presedintele THOEODOR ROOSVELT (1858-1919) a detinut presedintia S.U.A. doua legislaturi (1901-1909) si a promovat legi foarte bune de protectie a mediului inconjurator.

Emerson si Leopoau luptat pentru crearea parcului national Yellowstone (anul "Piatra galbena", unde sunt protmulte bogatii naturale si unde nu se intra cu masina, vizitarea facandu-se doar pe alei.

2. LOCUL OMULUI IN NATURA SI SOCIETATE

Pozitia omului in natura si societate a fost abordata in mod diferit in cursul istoriei.

Prima data a fost abordata pozitia omului in mediul social si doar ulterior a fost abordata pozitia omului in natura.

Astazi, acest mod de abordare nu il putem considera corect.

In paleolitic si neolitic, populatiile de vanatori si culegatori vanau pentru suanimale, asa cum o confirma desenele din pesterile din Spania. Hrana vegetala era sarcina in trib a sexului slab. Tot femeile cunosteau si plantele de leac. De la aceste prime triburi primitive ne-a ramas pozitia omului in natura. Ei vedeau natura ca o zeitate.

In sec. VIII, in poemele lui HESIOD, "Munci si zile", apar aspecte legate de problematica naturii.

Tribul de amerindieni HOPPI din Muntii Stancosi erau foarte respectuosi fata de natura. Inainte de a taia un copac pentru nevoile tribului, ei adresau o rugaciune naturii. La fel, la noi in Bucovina, inca din secolul trecut, se faceau rugaciuni la taierea unui copac. In Tara Oasului eun ritual identic. Astfel de ritualuri au ein toate comunitatile primitive.

In colinzile de Craciun profane (non-sacre) apar inca de la triburile de daci elemente de ecologie spirituala.

In filozofia hindusa, a Indiei antice, care s-a dezvoltat in stransa legatura cu religia lui Budha, porunca de baza este sa nu ucizi. Fiecare faptura pentru hindus are dreptul la viata. Indienii considerau ca, cu 1-2000 de ani inainte de nasterea lui HRISTOS, omul se regasea in toate vietuitoarele. Conform principiului AHIMSA nu este voie "sa iei viata nici unei fapturi daca nu iti este necesara".

Din cele prezentate se contureaza doua pozitii:

– ANTOPOCENTRICA – in care accentul cade pe om;

– BIOCENTRICA (ECOCENTRICA) – in care accentul cade pe viata tuturor vietuitoarelor.

Privind prima conceptie, este de mentionat formularea lui PROTAGORAS din ABDERA 485-415 inainte de Hristos): "Omul este masura tuturor lucrurilor".

Astazi ecologia sec. XX il contrazice pe Protagoras. Omul nu este masura tuturor lucrurilor, ci pe Pamant si in lumea materiala omul este unica fiinta care poate masura lucrurile.

Masura tuturor lucrurilor este natura, creatia prin indiferent ce cale, deci in final creatorul – demiurgul.

Protagoras, inconstient, a dorit sa substituie omul – demiurgul. Pozitia egocentrica ne incita sa cautam demiurgul in alta parte, in natura, in opera creata de divinitate.

Conform teoriei actuale, Universul a fost creat printr-o forta foarte mare. Lucian Blaga numea aceasta forta uriasa "marele anonim".

Pozitia egocentrica, care a inceput sa fie adoptata inca din secolul trecut, este astazi unanim acceptata. In Univers epeste 4 milioane de specii diferite. Omul, ca specie, este unul singur. Omul depinde de toate celelalte vietuitoare.

Pozitia egocentrica a fost adoptata de biologi, ziaristi, pictori, oameni de arta. Prin contributia tuturor s-a ajuns la o mentalitate corecta. Aspectul este important pentru ca in istoria omului schimbarile economice sunt cele mai rapide iar mentalitatile se schimba mai greu.

Ecativa promotori remarcabili ai conceptiei biocentrice (egocentrice).

Astfel ALBERT SCHWEITZER (medic din Alsacia a infiintat un spital in Africa Centrala din bani proprii. vara efectua turnee de concerte de orga in Europa, si toti banii castigati ii investea in spital si in proiecte de mediu in Africa. Schweitzer a fost si filosof si teolog; pentru intreaga sa activitate a primit in anul 1953 Premiul Nobel pentru pace.

PIERRE TECHARD DE CHAROIN (care este si cel ce a descoperit omul de pestera, a formulat intre anii 1923-1927 conceptul de NOOSFERA ca "sfera a intelepciunii umane", acesta dirijand, benefic omului, procesele din biosfera. El a scris pentru nebiologi trei lucrari de referinta cu continut egocentric: "Locul omului in natura", "Fenomenul uman", "Viitorul omenirii", lucrari aparute la Paris.

3. LOCUL ECOLOGIEI PRINTRE ALTE STIINTE

Conform gandirii lui CONSTANTIN NOICA (Jurnal de idei, sectia V, ideea 19), "stiintele omului sunt toate de recunoastere: se regaseste gandul in ele". In opozitie cu stiintele omului, C. NOICA socotea stiintele naturii ca stiinte de cunoastere. Tendinta este ca toate stiintele, inclusiv cele ale naturii, sa devina de recunoastere.

Ecologia este tocmai la granita dintre:

stiintele naturii (ca stiinte de cunoastere)

stiintele omului (ca stiinte de recunoastere)

Adesea se afirma ca ecologia este o stiinta interdisciplinara, o disciplina sintetica. Afirmatia este corecta, dar ambele trasaturi nu sunt caracteristice doar pentru ecologie.

Acest lucru apare firesc daca tinem seama de faptul ca natura, materia este unitara iar disciplinele stiintifice studiaza diferite fatete ale unui intreg, fatete care sunt interconexate intre ele (deci si intre discipline neelimite transante).

Ecologia, prin specificul problematicii sale, care cuprinde atat sistemele biologice cat si mediul lor abiotic, este strans legata de numeroase alte discipline biologice si nebiologice.

relatiile functionale dintre populatii si dintre acestia si mediul lor abiotic constau in schimburi materiale, energetice si informationale. Acestea implica utilizarea conceptelor si metodelor din domenii ca: fizica, biochimie, fiziologie, informatica.

Cercetarea biotipului, deci a sistemului abiotic, implica stranse legaturi cu climatologia, geomorfologia, hidrologia, chimia.

Studiul organizarii functionale a sistemelor ecologice, structurilor spatio-temporare, determina legaturi stranse ale ecologiei cu matematica (mai ales statistica), cu cibernetica.

Omul, prin activitatea lui complexa, intra in alcatuirea tuturor ecosistemelor majore ale biosferei si influenteaza tot mai puternic structura si functionarea lor. Este firesc, deci, ca ecologia sa se interfereze cu alte stiinte din domeniul social. 52

3.1. METAECOLOGIA

METAECOLOGIA, care este o disciplina noua care cuprinde reflectiile, gandurile noastre despre relatiile dintre om si mediul inconjurator.

Etimologic, cuvantul provine din elina: META+OIKOS+LOGOS, meta insemnand dupa (dincolo de).

Putem deci defini "metaecologia" ca:

– fiind o stiinta care studiaza ideile si demersurile noastre despre esenta vietii organice (teoria GAIA a lui James Lovelock), multitudinea sistemelor naturale si a proceselor ecologice.

Deci METAECOLOGIUA este o stiinta care cerceteaza cunoasterea cunoasterii legata de informatiile rezultate din investigatiile teoretice, sistemice si aplicate ale ecologiei.

Metaecologia poate fi deci situata la limita dintre ecologie si stiintele sociale.

Pentru a explica locul metaecologiei in cadrul general al ecologiei vom apela la o metafora. Folosirea unei metafore in stiinta este posibila, asa cum precizeaza si profesorul W. H. LEATHERDALE de la Universitatea NEW SOUT WALES (SYDNEY - AUSTRALIA) in cartea sa "Rolul metaforei in stiinta", aparuta in 1974. Metafora noastra va consta in pomul cunoasterii in ecologie.

Acest pom metaforic va avea mai multe radacini: zoologia, botanica, pedologia, climatologia, geomorfologia, mineralogia, chimia, toate stiinte ajutatoare de unde isi trage seva ecologia.

Trunchiul este puternic, el constand in ecologia generala sau ecologia teoretica, care formuleaza principiile, legile cu care se opereaza.

Ramurile copacului nostru sunt ramurile teoretice si aplicative care se pot clasifica din foarte multe puncte de vedere. De mare insemnatate teoretica este ecologia individului, care vizeaza relatiile interumane (ETOLOGIA este ecologia comportamentului, PSIHOLOGIA, AUTOECOLOGIA este ecologia despre sine insusi). Importante sunt insa si DEMECOLOGIA – ecologia populatiilor ca si SINECOLOGIA – ecologia comunitatilor vii.

Ramurile reprezentand ecologia aplicativa sunt mai numeroase: ECOLOGIA JURIDICA, ECOLOGIA FORESTIERA, AGROECOLOGIA, ECOLOGIA URBANA, ECOLOGIA ZOOLOGICA, ECOLOGIA INDUSTRIILOR etc.

Coroana, METAECOLOGIA cuprinzand refledespre faptura noastra si relatiile fapturii noastre cu mediul, reprezinta o stiinta de recunoastere.

Metaecologia cuprinde:

a) Filozofia ecologiei sau ecosofia; b) Ecodoctrinele; c) Istoria si dezvoltarea conceptelor ecologice; d) Ecologia culturala sau/si ecologia spirituala; e) Ecoetica si multiplele sale relatii cu diverse principii etice; f) legislatia nationala privitoare la sistemele si procesele ecologice; g) Politica ecologica; h) Partide ecologiste si ecologism; i) Educatie ecologica; j) Propaganda ecologica; k) Organizatiile ecologice nonguvernamentale.

Metaecologia este aceea care distileaza totalitatea informatiei stiintifice. De asemenea, ea genereaza curente de gandire care se reflecta si in ideologia diferitelor partide si miscari ecologiste.

4. ECOLOGIA POLUARII

4.1. INTRODUCERE, ETIMOLOGIE SI DEFINITII

In anul chimistul german ZEIDLER, ce efectua in acea perioada un studiu extins asupra compusilor clorului cu substante organice (asa numitii compusi organoclorici) in scopul elaborarii tezei de doctorat, a sintetizat cateva substante noi, printre care si diclordifenil-tricloretanolul (prescurtat DDT). Formula noului compus si paia prowazekii prin obisnuitul vector al acestui microorganism – paduchele de corp sau de vesminte (Pediculus humanus f. vestimenti). Paduchele de cap (P. humanus f. capitis) si cel lat (pubis) pot, de asemenea, transmite agentul patogen in timpul sugerii sangelui sau prin excrementele lor ce produc mancarimi de piele. In ajutorul medicilor italieni au sosit la Neapole entomologi si chimistul elvetian MÜLLER (1899-1965) care in anul 1939 descoperise ca DDT-ul poseda o puternica actiune insecticida. Neapole a fost orasul in care pentru prima data s-a experimentat in afara laboratorului si pe scara mare o substanta organica de sinteza (DDT) si actiunea a fost incununata de succes, epidemia fiind rapid stapanita. Castigarea "razboiului" cu paduchele de corp i-a adus lui MÜLLER in anul 1948 renumitul premiu Nobel pentru fiziologie si medicina, iar agronomilor izbanda lui MÜLLER le-a inspirat folosirea DDT in lupta cu insectele. Imediat dupa cel de al doilea razboi mondial DDT a fost utilizat pentru stapanirea tantarilor (vectorii malariei) si s-a crezut ca el va aduce dupa sine controlul complet al populatiilor de insecte daunatoare.

Entuziasmul manifestat de industria chimica a pesticidelor (a agrochimicalelor in general) si de fermieri era aproape nestavilit. Se crease o agricultura noua – agricultura conventionala – cu un randament posibil a se afla in continua crestere prin care osteneala procurarii painii celei de toate zilele in schimbul sudorii fetei disparea datorita masinilor si imprastierii agrochimicalelor pe ogoare.

Euforia generala nu a durat mai mult de un deceniu si jumatate. Un prim semnal de alarma fusese lansat de concisa lucrare a lui SMITH et al. (1948). Ei au constatat, cu uimire si o oarecare ingrijorare, ca in laptele vacilor care fusesera hranite zilnic cu lucerna uscata recoltata de pe tarlalele prafuite cu DDT in scopul distrugerii insectelor fitofage ce compromiteau productia primara neta a plantei. DDT-ul si derivatii erau acumulati intr-o concentratie de minimum 10 ori mai mare decat in lucerna folosita pentru furajare.

In jurul anului 1960 se adunasera in aceste privinte o multime de date mai cu seama in tarile industrializate din Lumea Noua (SUA, Canada) si din Europa, incat ele, datele, trebuiau sa paraseasca lumea laboratoarelor si a campurilor experimentale si sa fie aduse la cunostinta marelui public.

Aceasta grea misiune, ce timp de inca mai bine de un deceniu si jumatate a starnit inversunate controverse, i-a revenit emitentei geneticiene, piscicultoare si femeie de litere din S.U.A. – RACHEL CARSON. In cunoscuta sa carte "Silence Spring" ("Primavara tacuta", adica fara pasarele cantatoare, aparuta in anul 1962), scrisa mai intai pentru publicul larg, dar destinata in egala masura industriasilor fabricanti de agro-chimicale, fermierilor si inginerilor agronomi, economistilor, jurnalistilor, moralistilor si nu in ultimul rand politicienilor, prefatata de doua personalitati de seama ale vietii politice engleze – lordul SHACKLETON (fiul celebrului explorator englez al Antarcticei – Sir Ernst Henry Shackleton – cel care in expeditia condusa de Robert Falcon Scott a localizat, in anul 1909, polul magnetic de sud al pamantului) si celebrul evolutionist al secolului al XX-lea – Sir Julian Huxler (ea a denuntat utilizarea abuziva a agrochimicalelor. Cartea s-a aflat de indata ce aparuse pe masa "Biroului Oval" din Casa Alba, fiind in atentia presedintelui de atunci – John FitzgeraKennedy (1917-1963) – al Statelor Unite ale Americii.

Semnalul de alarma emis de Rachel Carson a fost urmat de nenumarate studii (WOODWELL, 1967; WOODWELL, WURSTER si ISAACSON, 1968; WOODWELL, CRAIG si JOHNSON, 1971; BAsi CONTI, 1973 si altii), monografii (MELLANBY, 1967; WAGNER, 1971;STRAHLER si STRAHLER, 1974; FRANKE si FRANKE, 1975; ODUM, 1975; DIX, 1981; PIMENTAL, 1995; KORMONDY, 1996) care duc la concluzia ca agricultura conventionala (mecanizata si chimizata) si industria constituie in epoca noastra factorii de prim rang al poluarii globale.

Poluarea este un complex proces ecologic generat de activitatile umane antiecologice efectuate in ambianta naturala si in cea influentata in grade diferite de catre om. Poluarea este unul dintre multiplele rezultate ale retrogresiunii pe plan local sau global, si ea poate fi stapanita daca autoritatile competente mondiale si nationale intervin prompt si pe termen lung cu masuri de redresare ecologica.

Vocabula moderna "poluare", ce designeaza un termen stiintific ce corespunde unui proces ecologic de inrautatire intr-un anumit fel a mediului inconjurator, provine din verbul latin "polluo,-ere", care poseda atat o semnificatie rezultata dintr-o realitate materiala imediata (sensul propriu-zis al cuvantului in cauza) cat si una atribuita metaforic unor acte umane ce au de a face mai mult cu sfera spiritului (sensul figurativ al cuvantului analizat).

In sensul propriu, latinul "polluo,-ere" inseamna: a murdari; a se murdari; a inmuia (ceva, de regula tesaturi, cu apa); a manji; a se manji; a necinsti. In astfel de sensuri gasim cuvantul mai ales in poeziile lui Publius Ovidius NASO (43 i.d.H. – sau 18 d.H.). Deosebit de interesante si sugestive sunt semnificatiile metaforice ale verbului. Marele jurist si orator roman Marcus Tullius CICERO (96-43 i.d.H.) foloseste expresia "polluere jura" = a viola legile, iar in alte texte profanare sau sacrilegiu. La un poet mai putin cunoscut, cum a fost Xestus PROPERTIUS, "polluo,-ere" inseamna a corupe sau a atinge onoarea cuiva. In fine, alt poet contemporan cu OVIDIU, Albius TIBULLUS, in Elegiile sale deplange o iubita pentru actiunea de "polluere auro forman", pentru ca "si-a prostituat frumusetea de dragul aurului".

Rezonantele figurative ale verbului "polluo,-ere" au si astazi valoarea simbolica din trecut, mai ales cand ne gandim si rostim expresiile "poluare spirituala", "poluare culturala" sau "poluare morala".

In diverse manuale de ecologie vom gasi felurite definitii ale conceptului de poluare in dependenta de cata atentie au dat autorii respectivi insemnatatii practice a procesului de poluare.

In scopul revelarii diversitatii ein aceste privinte vom mentiona, spre exemplificare, cateva din multele definitii elaborate pana in prezent.

Cartea "Silent Spring" nu a stat zadarnic pe masa presedintelui Statelor Unite ale Americii. El a convocat "Comitetul Stiintific al Casei Albe" si i-a recomandat sa se ocupe de problema complexa a mediului inconjurator. Presedintele de atunci a fost asasinat la Dallas, dar "Comitetul Stiintific al Casei Albe" si-a continuat fara incetare munca si in anul 1965 a prezentat noului presedinte B. Johnson un amplu raport stiintific in problema poluarii intitulat "restaurarea calitatii mediului nostru inconjurator", in care a fost elaborata o definitie exhaustiva a procesului de discutie:

"Poluarea este o modificare nefavorabila a mediului natural care apare in totalitatea ei sau partial ca un subprodus al actiunii umane, prin mijlocirea efectelor sale directe sau indirecte, ce modifica criteriile de repartizare a fluxului energetic, nivelul radiatiilor, componenta si constructia fizico-chimica a mediului natural si abundenta speciilor biologice".

aceste schimbari pot afecta omul direct sau pe calea aprovizionarii lui u apa ori cu produsele agricole si alte produse biologice; mai pot, de asemenea, afecta obiectele sale fizice si averile sale sau posibilitatile lui de recreere ori de percepere a naturii.

4.2. CAI DE DETERIORARE A ECOSISTEMELOR

Din reformarea capitalismului si prabusirea comunismului decurge proiectul unui nou tip de societate ce poate fi denumita CAPITALISM SOCIAL. Edeci posibilitatea ca omenirea sa evolueze convergent pe a treia cale "TERTIUM DATUR".

Din perspectiva sociologiei actionaliste, ALAIN TOURAINE distinge aparitia societatilor post industriale, proces ce prefigureaza viitorul omenirii, "Societati de un nou tip se formeaza sub ochii nostri", spune el. Acestea se vor numi:

a. societati postindustriale, daca se vrea marcarea distantei ce le separa de societatile industrializarii ce le-au precedat si care se amesteca insa cu ele, atat sub forma capitalista cat si sub forma socialista;

b. societati tehnocratice, daca se vrea denumirea lor dupa numele puterii care le domina;

c. societati programate, daca se cauta a le defini mai intai prin natura modului lor de productie si a organizarii economice. Acest ultim termen, deoarece indica cel mai direct natura muncii si a actiunii economice, pare cel mai util.

Indiferent de denumire si tip, aceste societati vor fi in pericol atata timp cat succesul economic va avea prioritate asupra justitiei sociale si a protectiei ecosferei. Toate prioritatile trebuie sa se subordoneze eprotectiei mediului inconjurator.

Poluarea artificiala, poluarea naturala.

Natura se gaseste, in mod evident, in fata unui declin ecologic, in care factorul antropic a avut rolul determinant, ca factor de deteriorare prin mijloace directe, indirecte, multiple si complexe, apropiate sau indepartate in timp.

In acest context se inscriu:

a. Deteriorarea ecosistemelor prin eroziune;

b. Deteriorarea prin supraexploatarea resurselor biologice:

– defrisarea padurilor

– suprapasunat;

– supraexploatarea resurselor oceanice;

c. Deteriorarea prin introducerea de noi specii in ecosistem;

d. Deteriorarea prin constructii de baraje si canale;

e. Deteriorarea prin poluare artificiala, ca urmare a dezvoltarii industriei si transporturilor.

In toate aceste situatii, actiunea omului, constienta sau necontrolata, a avut la origine un scop laudabil, cucerirea naturii. Efectele sunt insa de cele mai multe ori acute, cronice, deteriorarea ecosistemelor fiind ireversibila.

Spre deosebire de acest gen de poluare, POLUAREA NATURALA prezinta ca si caracteristica reversibilitatea efectelor, pastrarea ciclurilor vitale biologice si biochimice ce permit refacerea naturii. In aceasta categorie intra: eruptiile vulcanice, cutremurele, inundatiile, alunecarile de teren, eroziunea solului produsa de vant si apa, cometele si meteoritii, reziduurile vegetale si animale, incendiile spontane datorate temperaturilor inalte.

Din punct de vedere istoric poluarea naturala a predominat pe pamant de miliarde de ani, fiind principalul factor moderator al climei si reliefului.

4.3. LEGILE POLUARII (LEGILE ECOLOGIEI GENERALE)

Ecologia, similar oricarei stiinte maturizate, in urma investigatiilor facute in diversele sectoare ale biosferei (ecosferei) contemporane, a reusit sa descopere si sa formuleze mai multe legi specifice vietii la scara globala, regionala si locala.

In afara diferentelor distincte ale unui biosistem sau sociosistem aflate in interactiune cu intreaga lume a viului, ecateva legi generale pentru finantarea a tot ceea ce este viu, fie ca e vorba de viata salbatica din natura neinfluentata sau putin influentata de om, fie ca in discutie se afla iarasi societatea umana sau sectorul sistemului antropic din biosfera contemporana. Aceste legi generale ale ecologiei au fost dezvaluite de multilateralul savant american Barry Commoner (1971, 1980).

In capitolul al II-lea al celebrei sale carti "Cercul care se inchide. Natura, omul si tehnica" (1971, 1980), B. Commoner formuleaza patru legi foarte generale, proprii ecologiei, pe care le intalnim la oricare nivel de integrare si organizare al biosistemelor. Acestea sunt circumscrise si definite in cele ce urmeaza, astfel:

a) Prima lege a ecologiei generale:

"ORICE LUCRU (FENOMEN) ESTE LEGAT DE UN OARECARE ALT LUCRU (FENOMEN)". Prima lege a lui B. Commoner evidentiaza interactiunea tuturor sistemelor (vii si nevii) si fenomenelor care se petrec in ecosfera. Ecosfera, cu ecosistemele sale, in acceptiunea lui B. Commoner este formata dintr-o multime de unitati care se gasesc mai mult sau mai putin strans legate intre ele prin multiple procese. Aceste unitati individualizate sau cel putin vag conturate se influenteaza unele pe altele in diverse chipuri, influente ce determina aparitia si dezvoltarea, disparitia si dezagregarea feluritelor structuri si procese ce se desfasoara continuu in ele. Legea este deosebit de importanta si ne vom intalni cu ea ori de cate ori se va analiza un sistem sau altul al biosferei.

b) A doua lege a ecologiei generale:

"ORICE LUCRU (FENOMEN) TREBUIE SA DUCA (SA MEARGA) UNDEVA". Legea a doua a ecologiei generale subliniaza faptul ca orice proces din ecosfera si structurile care-l intretin, se finalizeaza prin alte procese si structuri care in lipsa impacturilor umane sunt, de regula, benefice pentru intreaga ecosfera. In ecosfera (biosfera) nimic nu se pierde, ci totul este folosit. In natura, prin urmare, nu edeseuri si totul este folosit prin mijloace care ne uimesc prin "inteligenta sau rationalitatea lor".

c) A treia lege a ecologiei generale:

"NATURA STIE CEL MAI BINE". Aceasta lege ce poate fi considerata drept un aforism ecologic, releva o realitate pe care omul intreprinzator (inginer, industrias ori economist) adeseori o ocoleste din aroganta. Cum poate natura, sistem aleatoriu si inconstient, sa stie mai bine decat specialistul instruit. Ceea ce pierd din vedere, incepand cu politicienii, conducatori ai natiunilor, si sfarsind cu omul de rand ce-si gospodareste casa, mica afacere sau ferma, este ca experienta naturii "in a sti" se fundamenteaza pe numeroase incercari, savarsiri si de erori, si apoi reglarea proceselor prin inlaturarea erorilor, efectuate de-a lungul unui timp ecologic ce depaseste scurta viata a sistemelor ce alcatuiesc microsistemul ecosfera (biosfera). "Experientele" de milioane de ani ale naturii ii confera acesteia o "stiinta", chiar daca ea nu este constientizata

pe masura modului uman de gandire, ce-i confera o neta superioritate fata de cumpanirea pe scurta durata a omului, raportata la durata vietii sale. Din aceasta cauza procesele sustinute de natura isi gasesc mult mai bine locul in ansamblul biosferei (ecosferei) decat orice actiune intreprinsa de om. Cea de-a treia lege a ecologiei generale trebuie sa invite faptura cugetatoare la o pertinenta meditare asupra legilor inmuabile ale naturii si a mijloacelor de a invata din acestea modalitatile adecvate de "circulatie" in universul viului de pe aceasta planeta.

d) A patra lege a ecologiei generale:

"NU EUN ASTFEL DE LUCRU (FENOMEN) CUM AR FI UN PRÂNZ GRATUIT". rin aceasta formulare plina de umor – care in literatura beletristica, prin parafrazare, poseda o echivalenta in "Povestea unui om lenes" de Ion Creanga, cand eroul incriminat ar putea exclama: "Nu eposmagi muiati" – arata ca orice se castiga in ecosfera este platit prin consumul unei anumite cantitati de energie. In cazul efectelor dezastruoase ale unor impacturi umane, reparatiile sau redresarile ecologice necesare a fo facute pentru ca nu natura, ci omul sa nu moara, au de asemenea un cost atat energetic, cat si unul financiar.

4.4. POLUAREA ARTIFICIALA

Poluarea artificiala, in functie de natura poluantului, poate fi:

a. fizica

– produsa de zgomot (poluare sonora);

– poluarea radioactiva;

– produsa de apa capraf, particule de carbune;

b. chimica

– produsa de compusi gazosi din industrie;

– ionii unor metale grele;

– pesticidele folosite in agricultura;

– detergenti;

c. biologica

– rezultata din infestarea mediului cu agenti patogeni si germeni proveniti din fermentatii, anetopizarea apelor.

Poluarea artificiala, dupa mediul in care actioneaza, poate fi:

– poluarea atmosferei;

– poluarea apei;

– poluarea solului.

POLUAREA ATMOSFEREI

MOTTO:

"Maine dimineata cand va treziti inspirati adanc.

Aceasta va va face sa simtiti ca putreziti"

– Cetatenii orasului New York in lupta pentru aerul curat.

Aerul curat este un amestec de gaze a caror proportie se mentine constanta in straturile inferioare ale atmosferei, constanta care reprezinta una din conditiile de baza ale mentinerii vietii pe Terra. In compozitia aerului apar: azot 78%, o21%, argon 1%, biode carbon, neon, kripton, xenon, heliu, ozon si vapori de apa.

Peste 90 Km TERMOSFERA

50-90 Km MEZOSFERA

12-50 Km STRATOSFERA

(aici se formeaza stratul de ozon)

8-12 Km TROPOSFERA

(N2, O2, H2O, vapori, CO2", Argon etc.)

Structura sursei de aer pentru viata si om.

Este de mentionat ca pentru o fiinta umana matura sunt necesari 20.000 m3 zilnic.

Prezenta omului pe Terra si activitatile sale fac sa fie deversate in atmosfera mari cantitati de substante poluante sub forma de gaze, lichide si particule solide, sau provoaca poluari termice ale atmosferei.

Privind provenienta poluantilor, este de mentionat ca 49% provin din transporturi, automobilul fiind un adevarat factor sinucigas al omenirii.

a. Poluantii gazosi

Acestia reprezinta 90% din masa totala a poluantilor emisi.

In ceea ce priveste scaderea cantitatii de odin atmosfera, ca urmare a actiunilor antropogene se pare ca nu enici un motiv de ingrijorare. Masuratorile efectuate au aratat ca, in prezent, continutul de odin atmosfera este stabil.

Problema mai importanta a mentinerii atmosferei la un nivel acceptabil, necesar echilibrului ecologic, este legata de marea cantitate de biode carbon CO2 deversata. Continutul de CO2 a crescut mereu in atmosfera, cantitatile introduse pe cale antropogena depasind consumul de fotosinteza al plantelor. Trebuie observat ca incarcarea in partea de sus a atmosferei cu substante poluante are si un efect termic, prin ridicarea temperaturii substratului format (efect de sera) care s-ar putea intensifica pana la a produce schimbarea

download