Dreptul Civil

I.INTRODUCERE IN STUDIUL

DREPTULUI CIVIL

I.1.NOTIUNEA SI OBIECTUL DREPTULUI CIVIL

OBIECTIVE

Insusirea semanticii notiunii de "drept" din perspectiva limbajului juridic.

Intelegere locului si rolului dreptului civil, ca ramura, in sistemul dreptului romanesc.

Cunoasterea si asimilarea de catre studenti a obiectului si metodei de reglementare a dreptului civil .

Intelegerea caracterului normelor si a naturii sanctiunilor specifice dreptului civil.

I.1.1. Notiunea de drept

Limitandu-ne la domeniile de interes ale stiintelor juridice, trebuie sa retinem si sa distingem in principal trei mari sensuri ale notiunii de "drept" si anume:

ansamblul (totalitatea) regulilor sau normelor juridice care reglementeaza conduita oamenilor intr-o colectivitate politiceste determinata - ele au o eobiectiva, in sensul ca norma de conduita eca atare independent de perceperea ei subiectiva sau de aplicarea ei practica de catre unul sau altul dintre subiectii de drept supusi reglementarii ei. ("dreptul obiectiv" sau "dreptul pozitiv".)

facultate (posibilitate) recunoscuta de dreptul obiectiv unei persoane de a adopta o anumita conduita juridica (de a savarsi un act ori un fapt determinat, sau de a pretinde altei persoane indeplinirea unei obligatii determinate etc.). ("drept subiectiv")

,

studiul sau stiinta dreptului, adica acea ramura a invatamantului si a cercetarii stiintifice care se ocupa de cunoasterea dreptului obiectiv si a drepturilor subiective, in contextul general al cunoasterii umane.

I.1.2.Ce este dreptul civil.

Dreptul pozitiv (dreptul obiectiv) este divizat in doua mari ramuri fundamentale:

dreptul public, care reglementeaza raporturile dintre stat si particulari.

dreptul privat care reglementeaza raporturile dintre particulari (intre ei).

In aceasta mare diviziune a dreptului obiectiv, dreptul civil face parte din marea ramura a dreptului privat.

Ca ramura a dreptului obiectiv, dreptul civil cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza, pe de o parte, acele raporturi juridice patrimoniale in care partile apar ca subiecti egali (nesubordonati unul altuia), iar pe de alta parte, acele raporturi personale (nepatrimoniale) in care se manifesta, fie individualitatea persoanei ca subiect de drept, fie conditia juridica a persoanelor fizice si a persoanelor juridice in calitatea lor de participanti la raporturile juridice civile.

Ca ramura a stiintei dreptului, dreptul civil studiaza :

normele dreptului civil obiectiv, grupate in institutii juridice specifice.

solutiile concrete pronuntate de instantele de judecata in rezolvarea litigiilor civile (jurisprudenta sau practica judiciara).

doctrina sau teoria dreptului civil, adica opiniile, tezele si conceptiile formulate de oameni de stiinta (profesori si cercetatori) sau de alti juristi, in urma examinarii analitice si sintetice a normelor legale, a solutiilor jurisprudentiale si a altor opinii doctrinare.

(Evident, drepturile civile subiective ,ca si obligatiile corelative lor isi gasesc reflectarea corespunzatoare atat in normele dreptului obiectiv, cat si in solutiile jurisprudentiale si in opiniile doctrinare, ele constituind insusi continutul raporturilor juridice de drept civil.)

I.1.3.Obiectul si metoda de reglementare al dreptului civil.

Elementul de baza in definirea dreptului civil il constituie ceea ce am denumit "raporturile juridice" de drept civil, raporturi care constituie obiectul de reglementare al normelor de drept civil (si respectiv obiectul de studiu al stiintei dreptului civil).

Dreptul civil reglementeaza doua mari categorii de raporturi sociale:

raporturi patrimoniale - care au un continut economic si o valoare exprimabila in bani (ca, de ex., raporturile de proprietate, de mostenire, de obligatii pecuniare etc.)

- raporturi extrapatrimoniale - acele raporturi sociale personale nepatrimoniale, lipsite de continut economic, in care se manifesta individualitatea persoanei (ca de ex. cele legate de numele persoanei, de starea sa civila, de capacitatea sa juridica etc.).

Metoda de reglementare utilizata de dreptul civil este egalitatea juridica a partilor (subiectilor) raporturilor juridice de drept civil - spre deosebire de inegalitatea partilor, care caracterizeaza modul de reglementare a raporturilor juridice de drept public, bazate pe subordonarea unui subiect fata de celalalt (de pisubordonarea cetateanului fata de stat, ori subordonarea organului administrativ inferior fata de cel superior, specifica raporturilor de drept administrativ; sau subordonarea angajatului fata de patron in ce priveste exercitarea atributiilor de serviciu, specifica raporturilor de dreptul muncii; etc.).

I.1.4.Caracterul normelor si natura sanctiunilor civile.

In ramura dreptului civil, o pondere insemnata au normele:

dispozitive - de la care partile pot deroga prin vointa lor comuna si expresa

supletive - cele care se aplica in mod obligatoriu numai atunci cand partile n-au reglementat ele insele, in alt fel, raporturile lor personale

(in majoritatea celorlalte ramuri de drept - normele cu caracter imperativ sunt net preponderente.)

Ramurii dreptului civil ii sunt specifice sanctiunile cu caracter preponderent reparator, asa cum este, de pirepunerea partilor in situatia anterioara incalcarii normei, repararea prcauzat prin fapta ilicita si culpabila, inopozabilitatea actului intocmit cu nesocotirea dreptului sau intereselor legitime ale altei persoane etc.(ramurilor de drept public le sunt specifice sanctiunile cu caracter preponderent punitiv)

TEST DE VERIFICARE

In ce consta deosebirea dintre dreptul subiectiv si cel obiectiv (se cere deosebirea si nu prezentarea definitiilor).

Precizati care este sensul notiunii de "drept" utilizat in urmatoarele propozitii:

Urmez dreptul in cadrul Universitatii V. GoArad.

Dreptul este sursa asezarii si intemeierii relatiilor sociale din cadrul societatii.

Elementele dreptului de proprietate sunt posesia, folosinta si dispozitia .

Contractul de vanzare – cumparare naste in favoarea vanzatorului dreptul de a incasa pretul.

Cursul de Drept civil.Parte generala se adreseaza studentilore de anul I.

II.IZVOARELE DREPTULUI CIVIL

OBIECTIVE

Insusirea expresiei juridice de "izvor al dreptului".

Cunoasterea si insusirea de catre studenti a structurii si mecanismului sistemului izvoarelor formale ale dreptului civil.

Asimilarea si intelegerea sensurilor notiunii de lege.

II.1.NOTIUNE, ENUMERARE, CLASIFICARE

II.1.1. Izvoare "materiale" si izvoare "formale". In cursurile si tratatele de drept civil (parte generala) se face distinctia intre:

izvoarele materiale ale dreptului (in general, si ale dreptului civil in special) - care reprezinta "vointa clasei dominante" in societate, determinata de conditiile materiale de esociala

izvoarele formale ale dreptului, reprezentand formele specifice in care se exprima normele dreptului civil. Numai acest din urma aspect ne intereseaza in acest curs.

Prin izvor (formal) al dreptului civil intelegem forma specifica de exprimare a normelor juridice civile, adica a acelor reguli generale de conduita ce trebuie urmate si respectate de participantii la raporturile juridice civile (patrimoniale sau extrapatrimoniale). Cu alte cuvinte, sunt izvoare ale dreptului civil actele normative care cuprind norme juridice de drept civil.

II.1.2. Clasificare. Izvoarele formale ale dreptului civil pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Astfel:

A. Dupa criteriul ierarhiei organului de stat care emite norma distingem:

Legile (in sens restrans) adica actele normative adoptate de organul legiuitor al statului (astazi - Parlamentul).

La randul lor, legile pot fi clasificate in trei categorii:

legi constitutionale - Constitutia si legile "de revizuire a Constitutiei".

legi organice – care reglementeaza domeniile prevazute in art.72 din Constitutie.

legi ordinare - toate celelalte legi adoptate de Parlamentul tarii.

Hotararile si Ordonantele sunt acte normative adoptate de catre Guvern.

Hotararile- se emit pentru organizarea executarii legilor.

Ordonantele-se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si conditiile prevazute de aceasta.

(Pot avea caracter de izvoare ale dreptului civil si Regulamentele adoptate de guvern in aplicarea legilor, in masura in care reglementeaza raporturi juridice de natura civila.)

Alte acte normative subordonate legii care pot constitui izvoare formale ale dreptului civil (in masura in care contin norme juridice de domeniul acestei ramuri a dreptului)

actele emise de diferite organe centrale ale administratiei publice (ordine, instructiuni, regulamente, "norme" etc.).

actele emise de autoritatile administratiei publice locale (hotarari ale consiliilor locale, dispozitii ale primarilor, ordine ale prefectilor etc.).

Alaturi de toate aceste forme de exprimare a dreptului reglementate de legislatia actuala, mai sunt inca in vigoare - si deci constituie un izvor al dreptului civil - si o serie de acte normative emise de autoritatile anterioare:

legi ale Marii Adunari Nationale,

Decrete ale Consiliului de Stat,

Hotarari ale Consiliului de Ministri (H.C.M.),

ordine si instructiuni ale organelor centrale ale administratiei de stat, hotarari si alte acte ale organelor locale ale puterii si ale administratiei de stat anterioare etc.

e) O serie de norme de drept civil pot fi cuprinse chiar si in acte juridice de natura contractuala de exemplu, prevederile contractelor colective de munca, cele ale unor contracte-tip, ale contractelor de societate, ale statutelor diferitelor asociatii, cooperative, sindicate etc.

B. Dupa un alt criteriu de clasificare - acela al continutului si al intinderii domeniului lor de reglementare, izvoarele formale ale dreptului civil pot fi

generale (asa cum este, de piCodul civil, sau Legea din 1924 cu privire la persoanele juridice)

speciale (asa cum este, de pidecretul care stabilea cuantumul dobanzii legale).

C. Dupa criteriul fortei lor obligatorii, izvoarele dreptului civil pot fi grupate :

imperative, care se impun tuturor subiectilor de drept care intra in raporturi juridice de natura celor la care se refera aceste norme, fara a se putea deroga de la ele . La randul lor, normele imperative pot fi subimpartite in norme:

onerative, care impun o anumita conduita

EXEMPLU

De exemplu, potrivit art. 998 C. civ., "orice fapta a omului care cauzeaza altuia un probliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara";

prohibitive, care interzic cu desavarsire anumite acte sau fapte.

EXEMPLU

De ex., potrivit art. 578 C. civ. (in materia servitutii legale de scurgere a apelor), "proprietarul inferior nu poate ridica stavile care sa opreasca aceasta scurgere" (alin. 2), "iar proprietarul superior nu poate face nici o lucrare spre agravarea servitutii fondului inferior" (alin. 3).

dispozitive, de la care partile pot deroga prin vointa lor concordanta (comuna) sau individuala, dar care devin obligatorii daca partile n-au derogat de la ele. Normele dispozitive pot fi si ele subclasificate in:

permisive, care ingaduie subiectilor de drept sa savarseasca un act sau un fapt juridic, daca acestia doresc.

EXEMPLU

De ex., potrivit art. 585 C. civ., "tot proprietarul isi poate ingradi proprietatea..." (afara de cazul cand trebuie sa sufere o servitute de trecere peste terenul sau, potrivit art. 616 C. civ.).

supletive, care suplinesc vointa partilor, aplicandu-se in mod obligatoriu in raporturile dintre ele numai daca ele insele n-au stabilit, prin acordul lor de vointa, un alt mod de reglementare a acestor raporturi.

EXEMPLU

De ex., potrivit art. 1362 C. civ., "daca nu s-a determinat nimic in privinta aceasta prin contract, cumparatorul este dator a plati [pretul] la locul si la timpul in care se face predarea lucrului".

II.1.3. Alte izvoare ale dreptului civil. S-a considerat - si se poate considera si astazi - ca in afara actelor normative (a normelor juridice exprese) - mai au caracterul de izvor de drept si

principiile generale ale politicii economice, care - dupa unii autori - trebuie sa se aplice in toate acele situatii care "reclama solutii in asa masura individualizate, incat nici o dispozitie cu caracter normativ nu ar avea putinta sa le prevada". In perioadele de tranzitie, aceste principii ar putea fi invocate nu numai in completarea legii, dar si in inlocuirea unor norme juridice vechi (dar care n-au fost inca abrogate sau inlocuite), devenite incompatibile cu realitatile social-politice actuale. Totusi, intrucat aceasta posibilitate deschide larg calea, nu numai spre modernizare si innoire, dar si spre abuz, trebuie sa privim cu rezerva acest "izvor" de drept si sa apelam la el numai in cazuri temeinic justificate.

regulile de convietuire sociala constituie si ele un izvor al dreptului, in completarea sau individualizarea aplicarii normelor juridice exprese.

EXEMPLU

Legea permite si reglementeaza donatia, dar regulile de convietuire sociala (morala, pudoarea) interzic donatia care ascunde o imoralitate, o mituire etc., justificand sanctiunea nulitatii actului.

Obiceiul (sau cutuma) - regula de conduita statornicita de-a lungul vremii in practica vietii sociale - poate fi, uneori, considerata izvor de drept, in masura in care insasi legea face trimitere la ea.

EXEMPLU

Art. 600 C. civ., referindu-se la dreptul de ingradire, dispune ca "inaltimea ingradirii se va hotari... dupa obiceiul obstesc";

Art. 607 C. civ. interzice sadirea de arbori inalti la o departare fata de proprietatea vecinului, mai mica decat cea "hotarata... de obiceiurile consacrate si recunoscute"; etc.).

II.1.4. Izvoarele indirecte ale dreptului civil. Sunt considerate izvoare indirecte ale dreptului civil :

jurisprudenta (practica judiciara)

doctrina (stiinta dreptului),

care nu au competenta de a stabili norme obligatorii, dar care pot pronunta solutii ori enunta idei care se impun prin puterea lor de convingere si a caror incalcare sau nesocotire poate atrage, de picasarea unei hotarari judecatoresti de catre instanta superioara pentru "gresita aplicare a legii".

TEST DE VERIFICARE

Face distinctia intre izvoarele directe si cele indirecte.

Precizati specificul cutumei.

Care sunt principalele criterii de de clasificare a normelor

In ce consta deosebirea dintre norma onerativa si cea prohibitiva

Distingeti intre norma imperativa si cea dispozitiva

Ce este jurisprudenta

Care este sensul in care este folosita notiunea de "lege" in urmatoarele propozitii:

Legea trebuie respectata de toti cetatenii.

Fostele intreprinderi socialiste au fost transformate in societati comerciale prin Legea 15/1990.

8. Precizati caracterul normelor exprimate in textele de mai jos:

Potrivit art. 1429 C. civ. - in materia contractului de inchiriere - "locatarul...trebuie sa plateasca pretul locatiunii la termenele statornicite".

Potrivit art. 571 C. civ. (in materia dreptului de uz) "uzuarul nu poate ceda nici inchiria dreptul sau altuia" (spre deosebire de uzufructuar, care - potrivit art. 534 C. civ. - "se poate bucura el insusi, sau inchiria altuia, sau ceda exercitiul dreptului sau").

Potrivit art. 616 C. civ., "proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau, pentru exploatarea fondului...".

Potrivit art. 1317 C. civ., "spesele (cheltuielile) predarii sunt in sarcina vanzatorului si ale ridicarii in sarcina cumparatorului, daca nu este stipulatiune contrarie

II.2.APLICAREA LEGII CIVILE IN TIMP,

IN SPATIU SI ASUPRA PERSOANELOR

OBIECTIVE

Insusirea de catre studenti a notiunilor elementare si esentiale legate de cunoasterea posibilitatilor teoretice de aplicare a legii civile in timp.

Intelegerea de citre studenti a solutiei date de catre legiuitorul roman cu privire la conflictul temporal de legi: principiul neretroactivitatii si principiul aplicarii imediate a legii noi

Cunoasterea principiului teritorialitatii si a exceptiilor sale

Cunoasterea principiului egalitatii si a generalitatii aplicarii legii asupra persoanelor.

II.2.1. Aplicarea legii civile in timp

II.2.1.1 Notiuni generale.

Din punct de vedere al aplicarii in timp, legea noua poate produce, teoretic,

efecte imediate (operand ca atare in prezent),

efecte retroactive (aplicandu-se si asupra trecutului) sau efecte

ultraactive (aplicandu-se si asupra viitorului, adica unor fapte sau situatii juridice ivite dupa abrogarea legii).

Din punct de vedere al corelarii temporale dintre lege si situatiile juridice, distingem:

facta praeterita - faptele din trecut (atunci cand, fie constituirea, fie si producerea efectelor si chiar stingerea situatiei juridice s-au produs anterior legii noi);

facta pendentia - cele din prezent, in curs de a-si produce efectele ;

facta futura - cele din viitor, adica survenite dupa abrogarea legii. Situatiile complexe si pluridependente pot fi supuse fragmentar unor legi succesive: constituirea lor e supusa legii vechi, efectele - legii prezente; stingerea - unei legi subsecvente etc.

II.1.1.2. Principiile fundamentale in materia aplicarii legii civile in timp sunt doua si anume:

a) Principiul neretroactivitatii este formulat in chiar primul articol al Codului civil, potrivit caruia "Legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactiva". Cu alte cuvinte, o lege noua se poate aplica numai situatiilor juridice ivite dupa intrarea ei in vigoare, neputandu-se aplica faptelor sau actelor juridice petrecute anterior (facta praeterita).

In prezent, principiul neretroactivitatii legii civile a fost considerabil intarit, prin consacrarea sa expresa in noua Constitutie a Romaniei din noiembrie 1991: potrivit art. 15 alin. 2 al acestei Constitutii, "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile". Asa fiind, nici chiar legiuitorul nu mai poate dispune ca o lege nou adoptata sa se aplice retroactiv.

b) Principiul aplicarii imediate a legii noi este regula care cere ca legea noua sa se aplice tuturor faptelor pendente si celor viitoare, caci tot ce se petrece sub legea noua trebuie sa i se supuna. Daca nasterea unei situatii juridice presupune reunirea unor conditii sau elemente ce se realizeaza succesiv in timp (de ex., autorizatia prealabila si incheierea actului in forma autentica; sau consimtamantul partilor si publicitatea; etc.), atunci actul care da nastere situatiei juridice respective va putea fi considerat valabil numai in conditiile legii in vigoare la ultimul moment al formarii sale succesive.

Ca o exceptie de la principiul aplicarii imediate a legii noi, este, uneori, permis ca efectele viitoare ale unei situatii juridice anterioare sa ramana supuse legii sub care situatia s-a constituit. Solutia (supravietuirea legii vechi, sau ultraactivitatea ei) se aplica mai ales la situatiile juridice voluntare (constituite prin contract), in masura in care normele legii noi isi pastreaza caracterul dispozitiv (lasand partilor libertatea de a deroga prin conventia lor de la prevederile legii). Legea noua poate exclude insa, in mod expres, ultraactivitatea legii vechi. Chiar si in lipsa unei dispozitii exprese in acest sens a legii noi, efectele situatiilor juridice constituite anterior nu se vor mai putea produce in viitor, daca ele ar contraveni unor dispozitii imperative (de ordine publica) ale legii noi. Daca noua lege are caracter imperativ, ea se va aplica si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute sub imperiul legii vechi.

APLICATII ALE PRINCIPIULUI NERETROACTIVITATII

Sub imperiul Legilor nr. 58 si nr. 59 din 1974, dobandirea terenurilor se putea face numai prin mostenire legala, fiind interzisa dobandirea lor prin acte juridice si prin uzucapiune, s-a admis totusi in mod unanim ca atunci cand termenul prescriptiei achizitive s-a implinit inainte de intrarea in vigoare a acestor legi, dobandirea ramanea valabila (chiar daca actiunea in constatarea uzucapiunii se introdusese abia ulterior).

Tot in aplicarea principiului neretroactivitatii legii civile se admite ca toate efectele situatiilor juridice, care s-au produs ori s-au epuizat inainte de intrarea in vigoare a legii noi raman valabile, neputand fi afectate de legea noua, dar efectele care se produc abia dupa modificarea legii, sunt supuse legii noi. De ex., sub imperiul Codului civil, copilul nelegitim putea mosteni numai pe tatal sau natural, iar nu si pe rudele acestuia; Codul familiei din 1954 a recunoscut insa copilului din afara casatoriei, cu paternitatea legal stabilita, dreptul de mostenire atat fata de tatal sau, cat si fata de rudele acestuia. Asa fiind, s-a admis ca, in cazul succesiunilor deschise inainte de intrarea in vigoare a Codului familiei, copilul din afara casatoriei nu avea dreptul de mostenire fata de bunicul sau fata de unchiul sau din partea tatalui (aplicandu-se, deci, Codul civil); dar in cazul succesiunilor deschise dupa intrarea in vigoare a Codului familiei, copilul se bucura de acest drept (aplicandu-se legea noua, adica cea in vigoare la data deschiderii succesiunii).

De asemenea, in ce priveste nulitatea unui act juridic, ea se apreciaza intotdeauna in functie de dispozitiile legii in vigoare in momentul incheierii actului, modificarea ulterioara a legii neputand afecta valabilitatea initiala a incheierii lui. Astfel, de exemplu, art.1 din Decretul nr 32/1954 prevede expres ca "Validitatea casatoriei incheiate inainte de data intrarii in vigoare a Codului familiei se stabileste potrivit cu dispozitiile in vigoare la data incheierii ei". Tot astfel, atunci cand Decretul nr. 80/1950 a modificat textul articolului 134 C. civ. - in sensul ca "cetateanul roman nu se poate casatori cu o straina si nici cetateana romana nu se poate casatori cu un strain, fara autorizarea Prezidiului Marii Adunari Nationale" (ulterior, a Consiliului de Stat, iar apoi a Presedintelui tarii) - aceasta conditie se putea pretinde numai casatoriilor ce urmau a se incheia dupa intrarea in vigoare a decretului mentionat; dar casatoriile valabil incheiate anterior - cand nu se cerea nici o autorizatie de acest fel - au ramas valabile in continuare, neputand fi afectate de noua lege. In schimb, dupa ce art. 134 C. civ. a fost abrogat (prin Decretul-Lege nr. 6/1989), suprimandu-se aceasta conditie suplimentara de validitate a casatoriei mixte, nu numai ca noile casatorii se pot incheia - firesc - fara nici o restrictie, dar chiar si casatoriile incheiate (nevalabil) anterior abrogarii textului (dar nedeclarate inca nule printr-o hotarare judecatoreasca definitiva) trebuie sa fie considerate a fi, de-acum, valabile, ne mai putand fi anulate, de vreme ce a disparut cauza nulitatii lor.

APLICATII ALE PRINCIPIULUI APLICARII IMEDIATE A LEGII NOI

Intabularea se face potrivit legii noi, chiar daca actul translativ s-a incheiat potrivit legii vechi, iar dreptul real al dobanditorului se naste valabil numai din momentul intabularii lui in cartea funciara;

Validitatea testamentului se apreciaza dupa legea in vigoare la intocmirea lui, dar cotele de mostenire (rezerva, cotitatea disponibila etc.) se stabilesc dupa legea in vigoare la data deschiderii succesiunii; etc.

Daca o situatie juridica sau un drept se constituie prin prelungirea neintrerupta a unei stari de fapt (de exemplu, dobandirea unui drept de proprietate imobiliara prin uzucapiune, adica prin posesia utila si neintrerupta timp de 10-20 sau 30 de ani), ea se constituie valabil numai daca durata ceruta de lege s-a implinit sub imperiul legii sub care a inceput; daca insa, pe parcurs, legea este modificata, uzucapiunea se va considera realizata numai daca s-a implinit durata ceruta de noua lege. Daca noua lege nu mai admite dobandirea proprietatii prin uzucapiune (asa cum a fost, de picazul Legilor nr. 58 si 59 din 1974), atunci dreptul nu poate fi dobandit, decat daca termenul cerut era dimplinit inainte de adoptarea noii legi.

Este de imediata aplicare si legea care a redus varsta majoratului. Astfel, potrivit art. 434 C. civ., in vigoare inainte de 1949, persoana fizica devenea majora abia la varsta de 21 de ani; Decretul nr. 185/1949 a redus varsta majoratului la numai 18 ani; asa fiind, cei care, la data intrarii in vigoare a acestui decret (30 aprilie 1949) implinisera d18 ani, erau, din acel moment, considerati majori, desi cu numai o zi inainte erau inca minori si mai aveau de asteptat pana la varsta majoratului potrivit legii vechi.Daca printr-o lege noua varsta majoratului ar fi marita, cei care aveau dvarsta majoratului dupa legea veche vor ramane in continuare majori - desi n-au varsta ceruta de legea noua - dar cei care nu implinisera aceasta varsta pana la data noii legi, vor ramane minori pana ce vor implini varsta ceruta de noua lege.

Tot o aplicare imediata a legii noi avem si atunci cand aceasta lege dispune stingerea pe viitor a unei situatii juridice preeAstfel, de piprin art. 20 din Decretul nr. 32/1954 s-a dispus ca "ipoteca legala asupra bunurilor tutorilor se stinge de drept, pe data intrarii in vigoare a Codului familiei. Pentru radierea inscriptiei acestei ipoteci va fi suficienta cererea tutorelui".

JURISPRUDENTA

DECIZIE CIVILA Nr. 136 din 13 mai 1991

Aplicarea legii in timp. Conflict de legi. Neretroactivitatea legii noi

EMITENT: TRIBUNALUL BUCURESTI - s. comerciala

PUBLICATA IN: CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARA 1990 - 1998

Daca la data preluarii transporturilor de la caraus (10.11.1989) norma legala aplicabila era art. 37 din Legea nr. 3/1988, iar acest text a fost modificat prin Decretul-lege nr. 146/1990, conflictul in timp al celor doua norme trebuie solutionat in aplicarea art. 1 Cod civil, care prevede ca legea civila dispune numai pentru viitor.

Prin actiunea introdusa la data de 27.08.1990 de I.M.P.D. impotriva R.C.F.B. s-a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 5.015 lei daune si 75 lei cheltuieli de judecata.

Reclamanta si-a motivat cererea, aratand ca in luna noiembrie 1989 a preluat in statia C.F. Ghergani, 2 vagoane incarcate cu grau, expediate de I.C.A.P.P.A.D. prin B.R.R., la care a constatat o lipsa de 2.300 kg., in conditiile prevazute de art. 35, 36, 59 si 62 din H.C.M. nr. 941/1959, acte in baza carora a refuzat partial la decontare facturile emise de furnizoarea-expeditoare, careia i-a remis procesele-verbale astfel incheiate si i-a cesionat dreptul la actiune impotriva carausului, intrucat la data executarii contractului de transport era in vigoare art. 37, in formularea data de Legea nr. 3/1988.

Dat fiind ca furnizoarea-expeditoare a introdus actiunea dupa modificarea art. 37 prin Decretul-lege nr. 146/1990 si instanta sesizata a considerat ca dreptul la actiune a trecut la destinatara (care nu formulase cerere de chemare in garantie a carausului) prin cererea de fata aceasta a reclamat daune unitatii de transport, in persoana statiei de destinatie.

Litigiul a fost solutionat prin sentinta civila nr. 2.188 din 9.11.1990, actiunea fiind respinsa ca neintemeiata, cu motivarea ca reclamanta a preluat transporturile fara obiectiuni si, intrucat vagoanele au sosit cu sigiliile intacte, minusul cantitativ nu putea fi imputat carausului, respingand, implicit, exceptiile de necompetenta a instantei si de prescriptie, invocate de parata.

Impotriva acestei hotarari, reclamanta a declarat recurs, pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, sustinand, in esenta, ca actele de constatare incheiate la destinatie dovedesc eminusului cantitativ pentru care unitatea de transport este raspunzatoare, conform art. 39 din H.C.M. nr. 941/1959.

Recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Din examinarea actelor dosarului, in raport de motivele de recurs, rezulta ca la data preluarii transporturilor de la caraus (10.11.1989) norma legala aplicabila era art. 37 din Legea nr. 3/1988 (asa cum s-a constatat si prin sentinta nr. 278/30.07.1990 a Tribunalului Judetean Dambovita).

Dat fiind ca textul mentionat a fost modificat prin Decretul-lege nr. 146/18.05.1990 si instanta a fost sesizata ulterior, conflictul in timp al celor doua norme trebuia solutionat in aplicarea art. 1 Cod civil (care prevede ca legea civila dispune numai pentru viitor), in favoarea legii in vigoare la data executarii contractelor de transport, adica art. 37 din Legea nr. 3/1988, nemodificat, care obliga instanta sa solutioneze actiunea introdusa de predatoare impotriva destinatarei si carausului, toate trei parti ale contractelor de transport incheiate prin scrisorile de trasura. In speta, instanta sesizata a considerat insa ca momentul introducerii actiunii determina aplicarea legii noi (desi efectele juridice ale contractelor de transport se produsesera sub imperiul vechii legi) si a obligat destinatara la plata integrala a pretului marfii, cu indrumarea sa actioneze carausul pentru daune.

Sentinta astfel pronuntata a ramas definitiva prin nerecurare, parata obligata procedand in sensul considerentelor de mai sus, in aplicarea art. 23 combinat cu art. 37 din Legea nr. 3/1988, cu dreptul la actiune impotriva carausului, iar in absenta reclamatiei administrative, actiunea apare si tardiv introdusa, in raport de dispozitiile art. 4 lit. e) din Decretul nr. 167/1958.

Cu aceasta motivare, sentinta de respingere a acestei actiuni apare legala si temeinica, urmand ca, in baza art. 312 Cod procedura civila, recursul sa fie respins ca nefondat.

II.2.2. Aplicarea legii civile in spatiu

II.2.2.1. Generalitati. Spatiul - din punct de vedere juridic - poate fi supus suveranitatii unui stat (teritoriul) sau nesupus suveranitatii nici unui stat (marea libera, spatiul cosmic).

In ce priveste spatiile supuse suveranitatii - singurele care ne intereseaza aici - se pot ivi conflicte de legi in raporturile sau situatiile juridice care contin elemente de extraneitate: cetatenia diferita a partilor, incheierea sau executarea actului juridic in strainatate, transportul de bunuri dintr-o tara in alta etc.

II.2.2.2. Principiul teritorialitatii. De regula, legile adoptate de un stat oarecare au putere obligatorie si se aplica numai pe cuprinsul teritoriului acelui stat.

Teritoriul fiecarui stat inglobeaza spatiul geografic cuprins intre frontierele de stat legal stabilite.

Prin extensiune, se considera ca fac parte din teritoriul unui stat si navele fluviale sau maritime, aeronavele si cosmonavele care navigheaza sub pavilionul statului respectiv, oriunde s-ar afla ele; la bordul acestor nave se aplica, deci, legile statului caruia ii apartine nava, chiar si atunci cand nava se afla in apele teritoriale ale altui stat (bineinteles, in acest din urma caz, trebuie respectate si legile statului in ale carui ape teritoriale se afla nava). De asemenea, se aplica legile statului si pe teritoriul sau in cladirile ambasadelor sale situate in strainatate.

download