Dreptul Administrativ

Drept administrativ

Actele administrative exceptate de la controlul judecatoresc potrivit legii contenciosului administrativ

Principiile contenciosului administrativ

In statul de drept econtenciosului administrativ este conditionata de aplicarea a doua principii:principiul respectarii drepturilor legal dobandite si principiul obligativitatii Statului de a asigura executarea hotararilor judecatoresti.

Este necesar ca persoana sa fie sigura ca raporturile juridice, incheiate in mod legal , in cadrul ordinii de drept e, sunt intangibile.Atat activitatea fiintei umane cat si aceea a Administrattiei se caracterizeaza prin posibilitatea de a scruta viitorul in estimarile efectuate.Prevederea este garantata numai daca persoanele si Administratia au siguranta in durabilitatea raporturilor juridice pe care si-au intemeiat si orientat activitatile.

Notiunea contenciosul administrativ

Administratia Statului are sarcina de a asigura apliarea legilor , de a edicta acte normative in scopul executarii legilor , de a asigura functionarea seviciilor publice , de a lua masuri pentru executarea contractelor administrative , ocrotirea drepturilor persoanelor si satisfacerea cerintelor acestora , mentinerea ordinii publice. Daca uneori , in indeplinirea acestor sarcini , Administratia lezeaza drepturile sau interesele persoanelor, acestea pot formula o reclamatie , o contestasie juridica , rezolvata in mod contencios de catre organele componente.

Ramurile contenciosului administrativ

S-a considerat contenciosul administrativ ca fiind alcatuit din patru ramuri: contenciosul de plina jurisdictie , de anulare ,de interpretare si de represiune . Aceasta diviziune devenita clasica datorita jurisprudentei Consiliului de Stat din Franta a fost adoptata in multe din statele europene , desi ea nu corespunde , in total sistemului consacrat aceste state.

Eun contencios obiectiv atunci cand situatia contenciosului este determinata de o problema de drept obiectiv si un contencios si un contencios subiectiv atunci cand se pune in cauza esi intinderea unor drepturi subiective ale reclamantului.

In contenciosul de anulare , instanta judecatoreasca pronunta anularea actului administrativ ilegal ,daca constata neconcordanta actului administrativ cu starea de legalitate.

Daca actul administrativ ilegal a produs daune, acestea pot fi cerute la o alta instanta si uneori cu alti procedura, instanta judecand, in fond, atat din punct de vedere al dreptului cat pi al faptelor.

In contenciosul de plina jurisdictie, competenta judecatorilor este mai mare si to decizia lor nu se limiteaza numai la anularea unui act ilegal, ci pot dispune pi alte masuri precum: recunoasteri de drepturi subiective, restituiri, reintegrari, despagubiri pi chiar eventual modificarea unui act administrativ.

Aceasta competenta mai larga a judecatorilor este recunoscuta atunci cand sunt chemati sa solutioneze o problema de drept subiectiv, si cand in constatarea facuta, se recunoaste reclamantului eunui asemenea drept. In acest mod, contenciosul subiectiv din punct de vedere al constatarii, este, in general, si un contencios de plina jurisdictie din punct de vedere al deciziei.

ORGANIZAREA CONTENCIOSULUI ADMINlSTRAROMÂN PRIN LEGEA NR. 29/1990

Regrese fata de Legea contenciosului administrativ din 1925. Consideram ca reglementarea realizata prin Legea nr. 29/1 990 nu se ridica la inaltimea cerintelor actuale privind garantarea efectiva si eficienta a apararii drepturilor si libertatilor omului, a inlaturarii arbitrariului si abuzurilor posibile ale Administratiei. Sub acest aspect chiar in raport cu legea contenciosului administrativ din 23 decembrie 1925, care avea multe lacune, remediate ulterior prin contributia doctrinei si jurisprudentei, unele reglementari din Legea nr. 19/1 990 apar ca un regres.

Asa de exeremplu, in art. 2 enumerarea actelor administrative care nu pot fi atacate in justifie este amplificata fata de Legea din 1925 si totodata se mentine distinctia criticabila dintre actele administrative de autoritate si actele de gestiune.

De asemenea, prin alin. 2 al art. 6 a) Legii nr. 29/1990 se stabileste ca judecarea actiunilor de contencios administrativ se face de tribunal, sau de curtea de apel, dar "in comptet format din doi judecatori, iar nu din trei judecatori, conform reglementarii cuprinsa in art. 9 al Legii din 1925. Prin urmare, in conceptia legiuitorului din 1990, actiunile de contencios administrativ nu prezinta aceeasi importanta ca celelalte actiuni (civile, penale etc.) pe care tribunalele le judeca in complet format din trei judecatori, si de aceea stabileste un complet format din doi judecatori, ca la nivelul judecatorilor. Dar practica judiciara din perioada interbelica a aratat importanta similara a actiunilor de contencios administrativ in raport cu celelalte actiuni judecate de Curtile de Apel de atunci. Faptul ca in sistemul legii romane s-a organizat un singur grad de jurisdictie, la tribunale, sau la cugile de apel, cu recurs la Curtea Suprema de Justitie, constituie un temei in plus pentru garantarea unei judecati, la sectiile de contencios administrativ, cel putin egale in importanta cu aceea de la celelalte sectii. Consecvent acestei conceptii discriminatorii a actiunilor de contencios administrativ fata de celelalte actiuni judiciare, in art. 14 din Legea nr. 29/1 990, o atare hotarare a instantei jurisdictionale este denumita "sentinta’, iarasi ca la nivelul judecatoriilor, notiunea de sentinta fiind utilizata pentru hotararile tribunalului si curtii de apel in loc de "decizie", asa curn era definita si in art. 11 din Legea contenciosului administrativ din 1925, in concordanta cu natura juridica a actelor administrative care sunt decizii.

Preluarea unor teorii ale doctrinei si jurisprudentei din perioada interbelica de cafre Legea contenciosului.

In alte cazuri "insa s-a ignorat jurisprudenta Curtii de Casatie "in domeniul contenciosutui administrativ, astfel "acest majoritatea reglementarilor din Legea nr. 29/1990 constituie un regres fata de nivelul teoretic stiintific atins in perioada interbelica''.

Actele administrative de autoritate si actele de gestiune.

Considerandu-se, in mod eronat, ca Statul are o dubla personalitate juricfica si anume: o personalitate de drept public in temeiul careia el poate fi titular de drepturi de putere publica si o personalitate de drept privat, care-i da foiosinta drepturilor patrimoniale, asemanatoare in personalitatea pe care o au persoanele fizice in doctrina s-au definit actele emise de Stat in exercitiul calitatii sale de putere publica, acte de autoritate. Ele constau in declarafiuni cfe vainta ce alcatuiesc acte juridice cu caracter unilateral si executoriu, emanand de la autoritabile administrative ale Statuiui si emise in scopul functionarii serviciilor publice. Actele de gestiune au fost definite ca actele juridice cu caracter contractual, sau facute pentru valorificarea unor cfrepturi contractuale, emise de Stat in calitate de persoana juridica si pentru administrarea patrimoniului sau.

Aceasta distinctie dintre actete de autoritate pi actele de gestiune, adoptata si de Legea nr. 29 este eronata deoarece tn realitate Statul este o unica persoana juridica politico- teritoriala. Or, din esenta conceptului de personalitate juridica politico-teritoriala a Statutui rezulta ca Statul constituie o singura persoana juridica, fiind aceeasi atunci cand contracteaza cu un particular sau cand emite acte administrative. Intr-adevar, Statul are o singura si indivizibila personatitate juridica politico-teritoriala si poate incheia toate categoriile de acte juridice, de drept public, de drept privat, etc..

CONDITIILE DE ADMISIBILITATE ALE ACTIUNILOR DE CONTENCIOS ADMINlSTRATIV

Prin conditii de admisibilitate se inteleg acele cerinte pe care actiunile intentate, in temeiul actelor normative, trebuie sa le indeplineazca, in prealabil, pentru ca instanta sesizata sa poata proceda la judecarea fondutui litigiuiui. Ele se pot referi la patru categorii de cerinte: a) la conditii referitoare la calitatea reclamantului; b) la natura actului administrativ supus judecatii; c) la forme si termene pi d) la absentia unor cauze de neprimire, care ar putea duce de la inceput la respingerea actiunii.

Cercetarea acestor conditii este prealabila judecatii fondului, deoarece judecatorii trebuie sa verifice mai intii daca reclamnantul are calitatea de a sta in instanta, daca instanta este competenta de a judeca litigiul si sa se pronunte asupra actului administrativ pus in cauza, daca actiunea este intentata cu respectarea formelor si termenelor cerute de lege, daca legea nu a stabilit cauze de neprimire in anumite cazuri cand actele administrative nu pot fi atacate in justitie si numai dupe aceea sa procedeze la judecarea motivelor pe care reclamantul isi intemeiaza actiunea sa. Cand una din aceste conditii de admisibilitate lipseste, actiunea urmeaza a fi respinsa fara a se mai proceda la judecarea motivelor de fond.

. Conditii referitoare la calitatea reclamantului.

Aceste conditii se refera:

-

la calitatea reclamantului de a sta in justitie

-

si la dovada vatamarii unui drept al sau. 36321gts36cor9f

a) Legea nr. 29/1 990 in alin. 1 al art. 1 stabileste ca au calitatea de a sta in justitie doua categorii de persoane: persoanele fizice si persoanele morale sau juridice, fie ca aceste persoane juridice sunt de drept public sau de drept privat. in natiunea de persoana fizica se cuprind functionarii publici.b) Legea nr. 29/1990, tn acelasi alineat l al art. 1, cere persoanei conditia de a dovedi ca a fost vatamata in drepturile sale recunoscute de lege pentru a se putea adresa instantei judecatoresti competente tn scopul anularii, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei ce i-a fost cauzata.

Asffel, din punctul de vedere al calitatii reclamantului,

conteciosul administrativ roman este un contencios subiectiv,

deoarece reclamantul nu poate sta tn instanta decat in masura in care actele si operatiunile administrative ii vatama drepturile lui subiective.

Conditii referitoare la natura actului administrativ.

In temeiul art. 1 alin. 1 din Legea nr. 29/1 990, acfiunile persoanei

vatamate in drepturile sale nu se pot indrepta decat impotriva a doua to321g6336coor

categorii de acte: a) in contra actelor administrative

si b) in contrarefuzului nejustificat at unei autoritati administrative de a-i rezolvacererea referitoare la un drept recunoscut de lege.

In primul caz actiunea este indreptata in contra unui act

pozitiv al Administrafiei, in al doilea caz actiunea este indreptata in

contra abstentiunii sau refuzului Administratiei de a rezolva cererea

privitoare la un drept, echivalandu-se abstentiunea cu un refuz

nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept.

Actele administrative sunt acte juridice care emana de la

autoritafile administrative. Astffel, criteriul care predomina in caracterizarea actelor administrative nu este criteriul material, ci cel

organic, format, dupa natura organului de la care emana, indiferent

de obiectul lor.

Drept urmare, sunt excluse din competenta instantelor de

contencios administrativ actele cu caracter legislativ, chiar in cazul

cand nu ar fi legi, ci acte administrative in forma de lege.

Conditii referitoare la forme si termene.

In primul alineat al art. 5 din Legea nr. 29/1 990 se stabileste ca inainte de a cere instantei jurisdictionale competente anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vatamat se va adresa pentru apararea dreptului sau, in termen de 30 de zile de la data cand i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevazut la art. 1 alin. 2, autoritatii emitente, care este obligata sa rezolve reclamatia in termen de 30 de zile de la inregistrarea acesteia.

In alia. 2 al art. 5 se dispune ca in cazul in care cel care se considera vatamat nu este satisfacut de solaria data reclamatiei sale, el poate sesiza instanta in termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei.

In alia. 3 al art. 5 se prevede ca daca cel care se considera vatamat in dreptul sau s-a adresat cu reclamatie si autoritatii administrative ierahic superioare celei care a emis actul, termenul de 30 de zile, se calculeaza de la comunicarea de catre acea autoritate a solutiei date reclamatiei.

Alineatul 4 al art. 5 statorniceste ca sesizarea instantei se va putea face si in cazul in care autoritatea administrativa ernitenti sau autoritatea ierahic superioara nu rezolva reclamatia in termenul

prevazut in art. 1 .

In alin. 5 al art. 5 se statueaza ca in toate cazurile, introducerea cererii la instanta nu se va putea face mai tarziu de un an de la data comunicarii actului administrativ a carol anulere se cere. Asadar, daca dupa expirarea termenelor mai sus aratate persoanele nu s-au adresat instantelor de contencios administrativ, ele nu sunt decazute defiitive din dreptul lor, care a facut obiectul cererii, ci pot sa reitereze cererea dupa procedura stabilita in art. 5 al Legii nr. 29/1990, dar nu mai tarziu de un an de la data comunicarii actului administrativ a carui anulare se cere.

Absentia uner cauze de neprirnire.

Chiar daca actiunile intentate ln temeiul Legii nr. 29/1990 intrunesc toate cele trei categorii de conditii enumerate, totusi ele pot fi respinse de la inceput, fara sa se procedeze la judecarea fondului litigiului, fie ci actual este legal eau ilegai, fie ca vatami eau no drepturile recunoscute de lege reclamantului, atunci cand se poate opune reclamantului anumite cauza de reprimire stabilite de art. 2 al aceleiasi Legi nr. 29/1990. Aceste cauze de reprimire pot fi de doua categorii: A) cauze de neprimire rezultand din natura actului; B) cauze de neprimire rezultand din eunui recurs paralel.

-

Cauze de neprimire rezultand din natura actului.

Cu toate ca in Statul de drept, in activitatea sa Administratia se conformeaza principiului legalitatii, totusi unele categorii de acte administrative sunt sustrase oricarui control judecatoresc. Astfel, in temeiul art. 2 litera a din Legea nr. 29/1990 nu pot fi atacate in justitie, actele care privesc raporturile dintre Parlament sau Presedintele Romaniei si Guvern; actele administrative de autoritate si actele de gestiune ale organelor de conducere din cadrul Parlamentutui; actele administrative referitoare la siguranta interna si externa a Statului, precum si cele referitoare la interpretarea si executarea actelor internationale, la care Romania este parte; masurile urgente Iuate de organele puterii executive, pentru evitarea sau inlaturarea efectelor unor evenimente prezentand pericol public, cum sunt actele emise ca urmare a starii de necesitate sau pentru combaterea calamitatilor naturale, incendiilor de paduri, epidemiilor, si altor evenimente de aceeasi gravitate.

In ca priveste actele administrative ale organelor de conducere din cadrul Parlamentului in jurisprudenta noastra din perioada interbelica s-e constatat ca ataturi de organele parlamentare eo serie de birouri si servicii administrative compuse din functionari de cariera si care infaptuiesc o activitate administrative fara legatura cu exercitiul functiunii parlamentare. inalta Curte de Casatie a considerat ca actele emise de Presedintii corpuriior legiuitoara in calitatea lor de sefi ai acestor servicii pot fi acte administrative supuse controlului judecatoresc, deoarece in aceasta calitate ei indeplinesc insarcinari de organe adminsirative propriu zise

B. Gauze de neprimire rezultand din eunui

recurs paralel.

Actiunile introduse la instantele de contencios administrativ, revazute de legea din 1990, mai pot fi declarate neadmisibile, pentru motivul ca reclamantul are la dispozitie un recurs paralel si anume o alta cale de atac, de natura judecatoreasca prin care poate obtine o satisfactie echivalenta.

Teoria recursului paralel nu are drept efect de a sustrage

anumite elemente administrative oricirui control judecatoresc, ci de a

tagadui instantelor de contencios administrativ, investite cu o

competenta generala in aceasta materie, competenta de a judeca

anumite acte, pentru atacarea carora legile speciale au instituit

jurisdictiuni pe cai de atac speciale.

Astfel, Leger nr. 29/1990 in art. 2 litera c dispune ca nu pot

fi atacate in justitie actele administrative pentru desfiintarea sau modificarea carora se prevede, prin lege speciala, o alta procedura

juridiciara.

Este necesar sa fie intrunite mai multe conditii pentru ca

actiunea intentata la instantele de contencios administrativ sa poata

fi declarata ca neadmisibila opunindu-se reciamantul din cauza de

neprimire rezultand din eunui recurs paralel.

Bibliografie :

Mihai T. Oroveanu –Tratat de Drept Adminstrativ

download