Drept Comercial Cursuri

DREPT COMERCIAL – CURS 1

1. Notiunea, obiectul si definitia dreptului comercial

Notiunea de comert este folosita in mai multe sensuri:

sens etimologic: provine din cuvantul latin „comercium" care reprezinta justapunere a cuvintelor „cu" si „mertz", care inseamna „cu marfa", adica operatiuni cu marfuri.

sens economic: apare ca o activitate al carei scop este schimbul si circulatia marfurilor de la producator la consumator.

sens juridic: notiunea are un sens mai larg decat sensul economic al acestuia, deoarece pe langa operatiuni de schimb si circulatie sunt avute in vedere in acest sens si activitatile de productie (realizate de producator), de prestare de servicii (realizate de antrepenori sau prestatori de servicii), de executare de lucrari si operatiuni de punere in circulatie.

Dreptul comercial are o sfera mai cuprinzatoare deoarece el cuprinde normele care reglementeaza activitatile specifice.

In ceea ce priveste obiectul dreptului comercial, potrivit conceptiei clasice, e2 sisteme care permit stabilirea sferei dreptului comercial:

sitemul obiectiv: care are ca obiect normele juridice aplicabile comertului, adica acelor acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice calificate de lege ca fapte de comert, indiferent de persoana care le savarseste. Acest sistem a fost inspirat de ideile Revolutiei Franceze de la 1789, pentru suprimarea corporatilor ela acea vreme. Acest sistem a inspirat reglementarea comertului din alte tari.

sistemul subiectiv: dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerciantilor si din acest punct de vedere este un drept profesional, care se aplica tuturor persoanelor care au calitatea de comercianti. Acest sistem a stat la baza primelor reglementari legale ale activitatii comerciale, anterioare codificarii dreptul comercial de la inceputul secolului Ulterior sistemul subiect a fost adoptat de codul comercial german din 1900, valabil pana in prezent. (are la baza sistemul obiectiv).

Articolul 3 din codul comercial stabileste actele juridice, faptele juridice si operatiunile economice considerate fapte de comert, carora li se aplica codul comercial (si legile comerciale speciale), indiferent de persoana care le savarseste (are sau nu calitatea de comerciant).

Dreptul comercial – act de comert, fapt de comert

Dreptul comercial are ca obiect normele juridice referitoare la faptele de comert si comerciale.

Definitie: dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile:

raporturilor juridice izvorate din savarsirea actelor sau faptelor considerate de lege de comert;

raporturilor juridice la care participa persoane care au calitatea de comercianti.

2. Corelatia dreptului comercial cu alte ramuri ale dreptului

Dreptul comercial si dreptul civil: ambele sunt de drep privat deoarece reglementeaza drepturile patrimoniale, bazate pe egalitatea partilor.

corelatia lor se gaseste in articolul 1: In comert se aplica legea de fata, unde ea nu corespunde se aplica codul civil.

dreptul comercial ca drept special se completeaza cu codul civil, care este drept comun in materia dreptului privat.

Dreptul comercial si dreptul procesual civil: in dreptul comercial sunt cuprinse pe langa normede drept substantial(?) si norme de drep procesual civil, in cartea a 4-a, referitor la exercitarea actelor comerciale.

norme cu caracteristici procesuale se gasesc si in legile speciale comerciale (legea registrului comertului, legea cambiei si a biletului la ordin).

Normele cu caracter procesual care au caracter derogator sunt prevazute la articolul 889 codul comercial.

Dreptul comercial si dreptul international: ambele ramuri reglementeaza raporturi patrimoniale, adica raporturi nascute din savarsirea faptelor de comert.

dreptul comercial are ca obiect raporturile de drept intern, dintre cetatenii romani, iar dreptul comercial international se refera la raporturi cu elemente de extraneitate (raporturi la care participa persoane fizice sau juridice straine).

Dreptul comercial si dreptul administrativ: statul foloseste mijloace specifice rolului sau, inclusiv cele administrative, prin crearea unor institutii necesare desfasurarii activitatii comerciale (camerele de comert si industrii, bursele de valori – ocrotirea unor interese generale, registrul comertului).

Dreptul comercial si dreptul financiar: deoarece activitatea desfisurata de comercianti este aducatoare de profit, comerciantii se afla sub incidenta reglementarilor in materie fiscala.

Dreptul comercial si dreptul penal: dreptul comercial (si unele legi speciale) cuprind si unele norme de drep public (penal) prin care se asigura protintereselor generale (constituirea si functionarea institutiilor comerciale, nerespectarea obligatiilor stabilite prin registrul comertului, desfasurarea unei activitati comerciale ilicite, concurenta neloiala).

Izvoarele dreptului comercial

Izvoarele normative (acte normative):

Costitutia Romaniei – care reglementeaza principiile acitivitatii economice

Codul Comercial – reglementarea de baza a activitatii comerciale, are in vedere institutiile fundamentale ale dreptului comercial (fapte de comert, obligatii comerciale, comercianti)

Legile comerciale speciale: deoarece nu tot dreptul comercial se gaseste in codul comercial

Legile comerciale generale: legea 31/90, legea 26/0 (registrul comertului), legea 11/90, legea cambiei si biletului la ordin, legea cecului

Decrete legi: legea 54/90 – organizarea, desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative

Hotararile si ordonantele de guvern: ordonanta 21/92 – privind protecsia consumatorului

Normele, regulamentele si ordinele adopatate de organele competente

Codul Civil (izvor susidiar - completeaza)

Izvoare interpretative: au rolul de a ajuta interpretarea vointei manifestate in raporturile comerciale

Uzurile comerciale, uzantele (cutuma in dreptul civil)

Doctrina comerciala

Practica judecatoreasca (jurism prudenta).

CURS 2

Uzul comercial: este o regula de conduita nascuta din practica sociala, folosita vreme indelungata, respectata ca o norma juridica obligatorie.

in dreptul comercial, uzurile comerciale nu sunt izvoare normative; ele au rol important in sensul lamuririi vointei partilor

referiri la uzul comercial face Codul Civil in articolele 970, 980, 981

Doctrina: nu este izvor de drept, dar este un instrument important de interpretare a legilor comerciale si de aplicare a lor

Practica judecatoreasca: traditional nu a fost recunoscuta ca izvor de drept, dar solutiile date de instantele judecatoresti contribuie la interpretarea legilor comerciale, fara a avea puterea precedentului (judecatoresc)

un anumit rol in interpretarea legilor tinde sa il dobandeasca deciziile curtilor de judecata.

Principiile dreptului comercial

Autonomia de vointa: - dreptul civil recunoaste libertatea contractuala – in interpretarea actelor juridice prevaleaza vointa interna a contractantilor, fundamentul fiind autonomia de vointa.

in dreptul comercial primeaza vointa declarata, folosindu-se inscrisuri imprimate, contracte tip

Rolul aparintii (?): - in dreptul comercial aparinta este produsa de efecte juridice.

in dreptul comercial necesitatea creditului determina o recunoastere mult mai larga a efectelor aparintii, prin sacrificarea realitatii; exemple: ticomerciale de valoare, cambia pentru care legea impune anumite conditii de forma foarte riguroase pentru valabilitatea tipublica: - in dpretul civil libertatea contractuala este tarmuita (?) de normele privind ordinea publica

* in dreptul comercial, ordinea publica ca limita a libertatii contractuale cuprinde domenii mai largi (exemplu: contractul judecatoresc al constituirii societatii comerciale verifica conditiile cerute pentru desfasurarea activitatii comerciale)

Principii specifice dreptului comercial recunoscute de doctrina:

in comert actele juridice sunt cu tioneros;

in comert intotdeauna banii sunt fructifuri (?);

in contractele comerciale, in caz de dubiu, se aplica reglementarile ce favorizeaza circulatia;

contractarea in favoarea celui de-al treilea este obisnuita.

Faptele de comert

Articolul 3 Codul Comercial: legea considera ca faptele de comert.............................

Articolul 4 Codul Comercial: se considera ca faptele de comert, in afara de acestea (in afara de cele de la articolul 3), celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila, nu rezulta din insuti actul (?).

Articolul 56 Codul Comercial: daca un act este comercial numai pentru una dintre parti, toti contractantii sunt supusi legiii comerciale cu exceptia dispozitiilor privitoare la persoana chiar a comerciantului si in cazurile in care legea ar dispune altfel.

Intra in categoria actelor, faptelor, operatinilor economice ce cad sub incidenta dispozitiilor comerciale, urmatoarele:

contractele comerciale;

faptele licite – ca izvor de obligatii ( imbogatirea fara justificarea ......, gestiunea de afaceri, plata ........)

faptele ilicite savarsite de comercianti in legatura cu activitatea comerciala.

Doctrina si practica au recunoscut ca unele fapte de comert si alte activitati si operatiuni comerciale nu sunt expres prevazute in codul Comercial pentru ca nu ela vremea redactarii acestuia:

hotelaria

televiziunea

publicitatea

productia de filme

Sunt considerate acte de comert si activitatile organizate pe baza decretului lege 54/90, cu privire la activitatea de producere de marfuri, de comercializare a lor, de executare de lucrari, prestari servicii.

Legiuitorul in redactarea codului a avut mai mult in vedere aspectul economic decat cel juridic.

Natura juridica a unor acte si operatiuni

activitatea de educattie si invatamant – nu este activitate comerciala. Activitatea institutiilor de invatamant particular constituie prestari de servicii cu caracter intelectual de natura civila.

activitatea ce constituie obiectul unei profesiuni liberale (exemplu: activitatea avocationala, medicala) – nu are caracter comercial in mod traditional. Obiectul profesiei liberale consta in punerea la dispozitia celor interesati a cunostintelor, competentei persoanelor ce exercita asemenea profesiuni. Acestia primesc in schimbul acestei activitati onorarii, deci nu obtin profit.

jocurile de intrajutorare – sunt denumite diferit dava formeaza obiectul unei societati – jocurile colective, circuit finaciar, jocuri distractive – nu se incadreaza in categoria jocurilor de noroc admise de lege. Jocul de noroc presupune ca in mod aleator, pe baza de hazard sa i se atribuie unei persoane un castig. Aceste jocuri presupun ca persoana respectiva sa realizeze castig pe baza de lista calculata matematic.

locatia de gestiune: potrivit legii 15/90 regia autonoma sau societatea comerciala pot incheia cu persoane fizice sau juridice romane sau straine contracte de locatie de gestiune cu oblicatia de gestionare a uzinelor, sectiilor, fabricilor. Locatia de gestiune este fapta de comert mixta sau unilaterala. Actul are caracter comercial, iar litigiile ce rezulta din acestea au si ele caracter comercial.

operatiiunile fondului proprietatii de stat (FPS) – institutie de drept public cu personalitate juridica in subordinea guvernului ce actioneaza pentru diminuarea implicarii in economie a statului si autoritatii administratiei publice, prin vanzarea actiunilor acestora. FPS desfasoara o activitate comerciala cu respectarea prevederilor legii 31/90.

Actele de comert prevazute la articolul 3: fapte de comertt obiective calificate astfel in functie de natura lor si in unele cazuri de forma lor. Sunt 20 dupa o opinie limitativa, dupa alta – exemplif. (?).

Trasatura comerciala a acestor fapte – intermedierea (interpunerea in schimb) la care se poate adauga carcterul speculativ.

E3 categorii:

operatiuni de intermediere in schimb asupra marfii si tide credit

acte de intermediere in operatini de schimb purtand ? asupra muncii organizate

conexe/ accesorii – operatini de interpunere in schimb si circulatie: - cupararea si vanzarea comerciala, potrivit articolului 3, punctul 1 legea condsidera ca fapte comerciale:

cumpararea de produse sau marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru ori numai pentru inchiriere. Intra aici si cumpararea spre revanzare de obligatiuni ale statului sau alte tide credit care circula in comert

vanzarea de produse, vanzarea si inchirierea de marfuti in natura sau lucrate si vanzarea de obligatiuni ale statului sau alte tide credit. Cand vor fi cumparate in scop de revanzare sau inchiriere.

Elementul esential a cumpararii comerciale este intentia de revanzare, aceasta da caracterul comercial contractului de vanzare-cumparare.

Intentia de revanzare trebuie sa indeplineasca trei conditii:

trebuie sa ein momentul cumpararii bunului;

aceasta intentie trebuie adusa la cunostinta contractantului;

intentia trebuie sa priveasca in principal bunul cumparat.

Pot forma obiect al vanzarii- cumparaii comerciale numai bunirile mobile (fructe, produse, bunuri).

Bunurile imobile nu pot forma obiectul vanzarii, cumpararii, inchirierii comerciale. Este obiect al activitatilor comerciale numai daca face parte din fondul de comert.

CURS 3

operatiuni de punere in consignatie: presupun contractul de consignatie; acesta este contractul prin care o persoana, consignat, transmite altei persoane, consignator, o cantitate de marfuri, care in prealabil sunt estimate cu mandatul de a fi vandute in contul celui dintai si cu obligatia, fie de a intoarce pretul stabilit prin conventie, fie de a restitui marfuri in natura daca nu au fost vandute. Contractul este reglementat de legea 178/1934.

operatiuni pe termen asupra tide credit, reportul si operatiunile de cursa. Potrivit articolului 3 sunt fapte de comert, contractele de report asupra obligatiunilor de stat, sau alte tipuri de credit care circula in comert. Operatiunea presupune eunei cumparari pe bani gata a unor tide credit care circula in comert si revanzarea simultana a acestor tide credit cu termen si pe un pret determinat catre aceeasi persoana (ticu aceeasi specie). O persoana, reportar, detinatoare de tide credit, care nu voieste sa le instraineze definitiv da in report (vinde temporar) aceste tiunei persoane, reportator, in schimbul unui pret platibil imediat. Partile se inteleg ca la un anumit termen reportatorul sa vanda reportatului tide credit de aceeasi specie, la care se adauga o prima.

operatiuni privitoare la subscierea, cumpararea si vanzarea unor parti sociale sau actiuni. Partile sociale sunt diviziuni ale capitalului social ale unei societati de persoane (?). ele sunt tinegociabile, sunt drepturi de creanta care apartin asociatilor, drepturi care nu sunt incorporate in tide credit. Actiunile sunt fractiuni ale capitalului social ale societatii de capitaluri (SA, SCA).

operatiuni de banca si schimb. Ca si marfurile, si banii pot forma obiect al interpunerii in schimb si circulatie. Activitatea de banca este realizata de Banca Nationala si de societati bancare comerciale. Operatiunile de banca sunt:

de creditare – presupun imprumuturi pe termen scurt, mediu si lung;

de schimb – presupun schimbul de monede, bilete de banca nationale sau straine (aceste operatiuni de banca nu sunt definite de Cod) - se definesc prin raportare la legea 58/1998 cu privire sa activitatea bancara.

cambiile si ordinele de producte (?) sau marfuri. La origine cambie este un instrument de schimb sau transfer de bani. Este un tide credit prin care tragatorul da ordin trasului sa plateasca la scadenta o suma de bani beneficiarului. Ordinele in producte se refera la bilete de ordin, care intra tot in categoria tide credit, prin care o persoana (emitent) se obliga sa plateasca beneficiarului o anumita cantiate de marfuri.

! Vanzarea-cumprarea de imobile nu este o operatiune comerciala!

Faptetele de comert savarsite prin intreprindere

Notiunea de intreprindere nu este definita de codul comercial.

Elementele care conduc la intelegerea notiunii de intreprindere:

asocierea factorilor necesari productiei – capital, munca, natura;

riscul pe care intreprinzatorul si-l asuma;

organizarea ca elementele de coordonare a muncii (?) cu valorile patrimoniale.

Intreprinderile prevazute de cod:

intreprinderea de productie;

intreprinderea de prestari servicii;

Intreprinderea de furnitura de bunuri sau marfuri - caracteristica generala consta in continuitatea prestatiilor si presupune furnizarea de imbracaminte, alimente, etc. Intreprinderea de furnituri presupune o activitate organizata, prin care furnizorul, prin schimbul unui pret determinat anticipat asigura prestarea de servicii (obligatie de afaceri), predarea unor produse sau marfuri la termene succesive, predare care presupune si transmiterea dreptului de proprietate de la producator la beneficiar. In cazul furnizarii de produse, intreprinderea de furnituri are obligatia de a transmite dreptul de proprietate asupra marfurilor cu caracter continuu, pe baza unui contract de locatie de servicii.

Intreprinderea de spectacole publice (de prestari servicii) au ca obiect teatru, circ, intreceri sportive. Specificul lor este ca speculeaza asupra gustului publicului, dar si a talentului artistilor, si organizeaza munca altora, intrepunandu-se intre artisti si spectatori. ! Spectacolele date in direct de artisti sunt acte civile, dar daca activitatea este interpusa atunci este fapt de comert! Toate activitatile care presupun un spectacol (contractele cu autorii, cu actorii, cu sportivii, contractele de publicitate, de inchirieri de sali) sunt acte de comert, datorita faptului ca sunt legate de intreprindere.

Intreprinderea de comision – incheie afaceri comerciale in nume propriu, dar pe seama unei alte persoane (comitent). Pentru a fi intreprindere activitatea comisionarului, ca intreprindere, trebuie sa aiba caracter permanent – un act izolat de comision nu este act de comert.

Intreprinderile de agentii si oficii de afaceri – intermediaza afaceri intre comercianti si clienti. Aceste intermedieri cuprind: vanzarea- cumpararea, inchirieri, etc. Activitatea lor consta, fie in obtineri si transmitere de informatii legate de afaceri si de partenerii acestora, fie in procurare de clienti, publicitate comerciala. Agentiile de afaceri sunt organizate in turism, matrimoniale, voiaj.

Intreprinderea de constructii – speculeaza mana de lucru. Organizarea activitatii, dar si activitatea sunt considerate fapte de comert. Aceste intreprinderi executa lucrarile care fac obiectul contractului de antrepriza de lucrari de constructii. Au ca obiect construirea unui edificiu sau de mai multe. Indiferent cine procura materialele, actul este de comert.

Intreprinderile de fabrici si manufactura si imprimerie – au ca obiect transformarea unuor bunuri, prelucrarea si obtinerea unor produse industriale sau de manufactura. Sunt calificate comerciale si acele intreprinderi care transforma materia prima oferita de client, chiar daca activitatea lor nu este de productie (?), ci prestari servicii, deoarece clientul plateste numai manopera.

a. Intreprinderile de imprimerie – desfasoara activitatea de multiplicare a operelor literare, stiintifice, artistice indiferent de tehnica folosita. (manuala sau mecanica).

Intreprinderile de editura (editorul) – are ca obiect de activitate reproducerea si difuzarea (raspandirea) in public a unei lucrari stiintifice, literare, artistice, incredintata de autor pe baza contractului de editare. Editorul incheie contracte, fie ca o intreprindere de imprimerie (tipografie) pentru reproducerea lucrarii, fie ca o intreprindere de difuzare pentru vanzarea lucrarii respective prin librarii. Este un intermediar care incheie doua contracte: unul cu intreprinderea de reproduce a operei si unul cu intreprinderea de difuzare. Daca aceste doua contracte se incheie direct de catre autori, operatiunile desfasurate direct de ei nu sunt fapte de comert, deoarece lipseste intermedierea.

Intreprinderile de vanzare a obiectelor de arta – intermediaza relatia dintre autor, artist si cumparator. Daca vanzarea se face direct de autor sau artist, actul juridic respectiv nu este de comert.

Intreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat – desi codul comercial reglementeaza numei transportul numai pe apa si pe uscat, consideram ca este activitate comerciala si transportul aerian. Transportul presupune transportul de persoane, de bunuri, de marfuri. Contractul se incheie intre o persoana si alta persoana, denumita caraus, care in schimbul unui pret se obliga sa transporte persoana sau bunurile acesteia pana intr-un anumit punct.

Intreprinderile de asigurari – sunt fapte de comertasigurarile terestre, chiar mutuale in contra daunelor si asupra vietii (pactul 17 ?). pactul 18 prevede si asigurarile, chiar mutuale, impotriva riscurilor navigatiunilor. Activitatea de asigurare este realizata numai de societatile de asigurari (legea 32/2000 modificata prin legea 76/2003 si legea 31/1990 cu privire la societatile comerciale, si in baza legii 136/1995). Asigurarile sunt: prin efectul legii sau facultative. Importante sunt cele facultative. In contract asiguratorul, contra unei sune de asigurare platita de asigurat, preia asupra lui riscul, urmand sa plateasca indemnizatia de asigurare daca riscul se va realiza. Pot fi asigurate bunuri si persoane.

CURS 4

Transporturtul se face si prin intermediul contractului de expeditie prin care o parte (expeditionar) se obliga fata de cealalta parte (expeditor) sa incheie un contract de transport cu carausul, in nume propriu si pe seama expeditorului.

Pot fi asigurate atat bunuri, cat si persoane. Se poate incheia asigurare de raspundere civila, inclusiv pentru insolvabolitatea debitului.

Asigurarile mutuale sunt acele asigurari prin care mai multe persoane se asociaza, in scopul suportarii impreuna a riscurilor. Capitalul social se formeaza din primele de asigurare depuse de asociati.

Depozitele in docuri si antrepozite ( intreprinderi specializate numai pentru depozite) sunt calificate ca fapte de comert. Textul de lege se refera pe de o parte, la organizarea activitatii de depozit sub forma unei intreprinderi si, pe de alta parte, la operatiunile de depozit si la documentele vizand marfa aflata in depozit. Documentele, inscrisurile eliberate care dovedesc incheierea contractului de depozit sunt:

recipisa de depozit – atesta dreptul de proprietate al titularului asupra marfii care se afla in depozit si se elibereaza deponentului;

warantul - se mai numeste si scrisoare (buletin) de gaj, atesta ca marfa din depozit este gajata, deci titularul warantului are un drept de gaj asupra marfii din depozit;

talonul - ramane la administratia depozitului.

Faptele de comert conexe

(a treia categorie de acte de comert)

Sunt acele fapte juridice care au caracter civil, insa datorita legaturii stranse cu unnfapt calificat de comert, dobandesc caracter comercial, potrivit regulii „accesorium sequitur principale" (acesoriul serveste principiului).

Operatiunile de mijlocire in afaceri comerciale – presupun incheierea unei intelegeri intre doi parteneri de afaceri printr-un mijlocitor, care este calificat in aceasta activitate.

samsar – el numai pune in legatura, nu incheie contracte

intra si agentiile imobiliare, care nu sunt agentii comerciale, ci civile

mijlocirea se mai numeste si curtaj (mijlocitorii - courtieri)

mandatul civil – numai cu reprezentare; comisionul a izvorat din madatul fara reprezentare; agentia – forma mandatului cu reprezentare;

mandatul comercial cu sau fara reprezentare (ma implic si eu care mijlocesc, in numele meu si pe seama altuia).

Expeditiunile maritime si toate contractele cu privire la comertul pe mare si la navigatiune:

construirea de vase

cumpararea, vanzarea si revanzarea de vase

ipoteca maritima – este specificul dreptului comercial

Depozitele pentru cauza de comert (e vorba de contracte de depozit)

sunt fapte de comert daca marfurile care au fost depozitate au fost cumprate pentru a fi revandute;

accesoriul este depozitul, iar principalul este actul de vanzare-cumprare

Contul curent si CEC-ul tragator (banca)

nu sunt fapte de comert in vceea ce priveste pe necomercianti, deca daca au o cauza comerciala

Fapte de comert:

obiective – de intrepunere in schimb si circulatie, intreprinderile, faptele conexe se accesorii.

subiective – articolul 4 codul comercial „se socotesc, afara de acestea ca fapte de comert, celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul".

codul comercial reglementeaza si fapte de comert subiective care dobandesc calitatea comerciala din calitatea de comerciant a persoanei care incheie actul

se creeaza o prezumtie de comercialitate, in privinta tuturor actelor pe care le savarseste un comerciant, cu doua exceptii:

natura civila a obligatiilor – in acest caz comerciantul face si acte de natura civila, care nu pot fi supuse legiilor comerciale, cum ar fi: testamentul, acceptarea sau renuntarea la mostenire, contractele de concesiune

necomercialitatea – din insusi actul savarsit de comerciant; acesta poate cumpara bunuri necesare uzului sau personal, ori al familiei sau poate imprumuta o suma de bani cu un scop strain comertului.

mixte (unilaterale) – avand in vedere ca marfurile si serviciile sunt destinate necomerciantilor, este posibil ca actul juridic sa fie fapta de comert numai pentru una dintre parti, iar pentru cealalta sa fie civil. (exemplu: un necomercian cumparar alimente de la un comerciant sau incheie un contract de antrepriza pentru construirea unei locuinte)

in privinta acestor acte se aplica articolul 56 din cosul comercial: „daca un act este comercial numai pentru una dintre parti, toti comerciantii sunt supusi, in ce priveste acest act, legii comerciale, afara de dispozitiile privitoare la persoana chiar a comerciantilor, si in cazurile in care legea nu dispune altfel"

fiind vorba despre un act juridic unic, el nu poate fi supus simultan la doua reglementari diferite.

exceptii de la aplicarea legii comerciale, potrivit articolului 56 cod comercial

afara de dispozitiile referitoare chiar la persoana comerciantilor – legea comerciala reglementeaza numai raportul juridic, fara consecintele asupra statutului juridic al partilor, pentru care actul juridic nu este act de comert (exemplu: efectuarea reorganizarii judecatoresti cu privire la societatile comerciale);

de cazurile in care legea dispune altfel – dispozitiile legilor comerciale nu sunt aplocabile faptelor de comert mixte deoarece privesc obligatiile cu pluralitate de debitori, si anume: potrivit articolului 42 cod comercial, in obligatiile comerciantilor codebitori sunt obligatii solidare, afara de dispozitiile contrare. Deci legea comerciala instituie prezumtia de solidaritate a codebitorilor. Aceasta prezumtie nu se aplica necomerciantilor pentru care operatiunile, in ceea ce ii priveste nu sunt fapte comerciale. (exemplu: in cazul unui contract de vanzare-cumparare, prin cumpararea unor produse agricole acest contract se incheie intre doi agricultori cu un comerciant. raspunderea agricultorilor pentru neasumarea obligatiilor asumate, nu va fi solidara, ci divizibila, deoarece obligatia izvoraste dintr-un act care pentru agricultori nu este fapta de comert)

Fapte juridice (cumpararile si vanzarile care nu au caracter comercial):

cumpararea de bunuri pentru uzul si consumul individual sau al familiei;

vanzarea produselor agricole de catre producatorul agricol al bunului pe care l-a obtinut prin munca sa personala, in ideea de protectie a agricultorilor

jocurile de intrajutorare (nu sunt jocuri de noroc)

activitatea de educatie si invatamant, chiar din invatamantul particular – activitate de natura civila, materializata in prestatie de natura intelectuala

profesiunile liberale (avocati, medici) – se platesc onorarii, nu se obtine profit

salariatii – intra tot la reglementarea civila

contractul de asigurare – este contract unilateral, pentru asigurat este act civil, pentru asigurator comercial (operatia de asigurare - de intreprindere)

CURS 5

Subiectele de drept comercial

- comerciantii -

Codul comercial nu da o definitie comerciantului, precizand doar cine are calitatea de comerciant. Articolul 7 prevede: „sunt comercianti aceia care fac fapte de comert (avand comertul ca profesiune obisnuita) si societatile comerciale". Deci au calitatea de comercianti persoanele fizice si juridice care desfasoara o activitate comerciala cu caracter profesional.

Calitatea de comerciant implica un statut juridic diferit de cel al necomerciantului:

Legea instituie anumite obligatii pentru comercianti, considerate obligatii profesionale ale acestora:

inainte de inceputul activitatii comerciale, comerciantul este obligat sa ceara inmatricularea (anregistrarea) in Registrul Comercial;

in cursul exercitarii comertului sa ceara inscierea in acelasi registru amentiunii privind actele si faptele comerciale;

la incetarea activitatii trebuie sa ceara radierea inmatricularii din Registru;

are obligatia sa tina registre comerciale (de contabilitate) pentru consemnarea operatiunilor comerciale;

este obligat sa desfasoare activitati comerciale in conditiile concurentei loiale.

legea instituie o prezumtie de comercialitate pentru toate actele savarsite de un comerciant.

actele comerciale inchieiate de un comerciant sunt supuse unor reguli speciale derogarii de la dreptul civil:

in obligatiile coemrciale, codebitorii (?) sutn prezumati ca s-au obligat solidar;

datporiile comerciale in bani produc donbanzi din ziua in care devin enu poate acorda......................

in raporturile comerciale dovada drepturilor ce rezulta din acestea se poate face cu orice mijloc de proba admis de lege.

in cazul incetarii preturilor (?) pentru determinarea datoriei comerciale, comerciantul poate fi supus procedurii lichidarii si falimentului.

comerciantii pot participa la constituirea unor camere de comert si industrie.

comerciantii sunt supusi impozitului pe profitul realizat din activitatea comerciala. Desi codul comercial face referiri numai la persoane fizice comerciante si juridice comerciante, legea comerci

download