Detentiunea Pe Viata-Drept Penal Roman

Drept Penal Roman

Detentiunea pe viata

Dreptul penal ca ramura de drept

Dreptul penal este ramura de drept , ca sistem al normelor juridice penale care reglementeaza relatiile de aparare sociala.El se mai poate defini si ca aiatemul normelor juridice care reglementeaza relatiile de aparare sociala prin interzicerea ca infractiuni, sub sanctiuni specifice denumite pedepse,a faptelor periculoase pentru valorile sociale , in scolpul apararii acestor valori fie prin prevenirea infractiunilor , fie prin aplicarea pedepselor celor care le savarsesc .

Ca ramura de drept , dreptul penal nu reprezinta doar o suma de norme juridice , ci un ansamblu de norme juridice structurat in sistem , dupa criterii stiintifice in jurul unor norme cu caracter de principiu si pe institutii fundamentale ale dreptului penal-infractiunea, sanctiunile de drept penal si raspunderea penala.

Necesitatea dreptului penal nu poate fi pusa la indoiala ; ea este determinata de necesitatea apararii valorilor sociale , efenomenului infractional si necesitatea combaterii lui si de necesitatea reglementarii juridice a actiunii de aparare a valorilor sociale.

Infractiunile si sanctiunile de drept penal

Conceptule de infractiune in stiinta dreptului penal este folosit sub mai multe acceptiuni .

Intr-o acceptiune infractiunea este o fapta a omului prin care se infrange o norma imperativa , se aduce atingere ( se vatama ori se pericliteaza ) unei anumite valori sociale si pentru care cel ce a savarsit o astfel de fapta urmeaza sa suporte o pedeapsa.In aceasta accepttiune infractiunea imbraca forme concrete de : tradare comisa de x , ucidere comisa de y , furt comis de y..

Fapta savarsita in realitatea sociala este infractiune numai in masura in care corespunde normei prevazute in legea penala , adica indeplineste conditiile cerute de norma de incriminare pentru a fi socotita , ca atare ( infractiune ).

PEDEPSELE

Notiune

In cadrul sanctiunilor de drept penal un loc important ocupa pedeapsa care e singura sanctiune penala si este menita sa asigure restabilirea ordinii de drept incalcata prin savarsirea d infractiuni.

Pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare , prevazuta de lege , aplicata de instanta judecatoreasca infractorului in scopul prevenirii savarsirii de infractiuni .

Trasaturile pedepsei retinute in definitia de mai sus se regasesc si in definitia legela data acesteia prin dispozitia art.52 C.p , unde se arata ca: ,, Pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului . Scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni".

Ca masura de constangere , pdeapsa implica deci o suferinta (aflictiune) , o privatiune sau o restangere de drepturi civice , o privatiune de bunuri , o privatiune de libertate , uneori in cazuri exceptionale chiar de viata in unele tari.

Caracteristici

Prin caracterul sau de constangere pedeapsa se diferentiaza de celelalte sanctiuni de drept penal

este un mijloc de reeducare (prin aplicarea pedepsei nu se urmareste doar repromarea infractorului ci si formarea la acesta a unei atitudini fata de valorile sociale)

este prevazuta de lege

se aplica numai de instantele judecatoresti

se aplica numai infractrului (persoanei care a savarsit infractiunea )

se aplica in scolpul prevenirii de noi infractiuni

Scopul si functiile pedepsei

Scopul pdespsei este consacrat in dispozitiile art.52 al.1 din Codul penal unde se arata ca " Scopul pepdepselor este prevenirea savarsirii de noi infractiuni"

Prevenirea savarsirii de noi infractiuni se realizeaza atat pentru cel caruia i se aplica o peapsa care este menita sa asigure constrangerea si reeducarea infractorului( preventie speciala )

Functiile pedepsei:

- de constrangere (art 52 C.p)

de reeducare (pdeapsa in dreptul penal inceteaza sa mai fie o pura retributie –rau pentru rau)

de exemplaritate ( fermitatea cu care a fost pedepsit infractorul exercita o influneta pozitiva asupra altor indivizi care cor fi determinati astfel sa nu savarseasca infractiuni caci pedeapsa va fi inevitabila )

de eliminare ( consta in inlaturarea temporara sau definitiva a condamnatului din cadrul socitatii )

Felurile pedepselor

Principalele sanctiuni de drept penal –pedepsele- au mai multe forme:principale , pedepse complimentare si accesorii.

Pedepsele principale sunt de sine statatoare , au rolul principal in sanctionarea infractorului

Pedepsele complimentare sunt acele pedepse care au rolul de a complini , completa represiunea si sunt aplicabile numai pe langa o pedeapsa principala.

Pedepsele accesorii sunt un accesoriu al pedepsei principale, decurg din pedeapsa principala.

Pedepsele principale

Pedepsele principale sunt cele care au rolul important in sanctionarea infractorului

, care sunt prevazute in lege pentru orice infractiune , ce se pot aplica singure sau insotite

de alte pedepse complimentare si de alte sanctiuni de drept penal.

Felurile pedepselor principale

Pedepsele principale in dreptul penal roman sunt prevazute expres in articolul 53 Cod penal astfel cum a fost modificat prin dispozitiile Legii nr.140 din 5 noiembrie 1996, care consacra implicit o scara a acestora

Sunt astfel pedepse principale :

detentiunea pe viata

inchisoarea de la 15 zile pana la 30 de ani

amenda de la 100.000 la 50.000.000 lei

Deci pedepsele principale din legislatia romana in ordinea gravitatii lor sunt:

detentiunea pe viata , inchisoarea si amenda.

Detentiunea pe viata

Notiune

Detentia pe viata este o pedeapsa principala si reprezinta cea mai severa pedeapsa din legislatia penala actuala.Consta in lipsirea de libertate a condamnatului pentru restul vietii lui.

Pedeapsa detentiunii pe viata este privativa de libertate ,dar nu cu caracter temporar cum este inchisoarea ,ci cu caracter perpetuu.

Detentiunea pe viata a fost introdusa prin Decretul Lege nr.6 din 7 ianuarie 1990 al Consiliul FSN.Ea este o pedeapsa principala ,prevazuta in Codul Penal art.53 lit.a:art.55 .

In codul penal pedeapsa cu detentiunea pe viata este prevazuta spre exemplu:pentru infractiuni grave contra sigurantei statului(art.155-si art.167. C.p) ,pentru infractiuni de omor deosebit de grav (art.C.p), pentru infractiuni grave contra sigurantei transporturilor (distrugerea si semnalizarea falsa care a avut ca urmare o catastrofa pe calea ferata) ,pentru unele infractiuni grave contra capacitatii de aparare :capitualrea ,parasirea campului de lupta,unele infractiuni contra pacii si omenirii.

Pedeapsa cu detentiunea pe viata este prevazuta si in legile penale speciale pentru fapte deosebit de grave : impiedicarea exploatarii aeronavei(art.107) , impiedicarea exploatarii navei(art.al.3 din Decretul nr.443/1972 privind navigatia civila)

Pedeapsa cu detentiunea pe viata este prevazuta alternativ cu pedeapsa inchisorii de pana la 25 de ani pentru marea majoritate a infractiunilor , oferind largi posibitati de individualizare judiciara si recurgerea la pedeapsa cu detentiunea pe viata numai in cazuri extreme .Pedeapsa cu detentiunea pe viata nu este alternativa cu inchisoarea ci unica in doua cazuri :pentru infractiunea de genocid , savarsta in timp de razboi (art.357 al.2 C.p )

Si pentru infractiunea de tratamente neomenoase savarsite pe timp de razboi (art. 358 al.4 C.p).

Spre deosebire de pedeapsa cu moartea , detentiunea pe viata are avantajul ca poate fi retrasa in caz de eroare judiciara.

Detentiunea pe viata este o pedeapsa absolut determinanta si sub aspect ca nu poate fi adaptabila.

NEAPLICAREA PEDEPSEI DETENTIUNII PE VIATA.

1.Detentiunea pe viata nu va putea fi aplicata daca infractorul , la data pronuntarii hotararii de condamnare a implinit varsta de 60 de ani (art. 55 C.p) In acest caz se aplica o pedeapsa cu inchisoarea de 25 de ani si interzicerea unor drepturi pe durata ei ma

2.Pedeapsa detentiunii pe viata nu se aplica nici infractorului minor (art.109 al.2 C.p)

Toate infractiunile pentru care este prevazuta detentiunea pe viata au si pedepse alternative cu inchisoare intre 15 si 25 de ani (se dispune daca instanta optase ,intre cele doua pedepse alternativi , pentru pedeapsa detentiunii pe viata , pedepsa pe care nu o poate aplica )

A decide astfel , ar insemna sa se creeze de la inceput o situatie mai grea pentru infractorul in varsta de peste 60 de ani fara a tine seama de circumstante care ar fi

determinat instanta sa aleaga dintre cele doua pedepse alternative , pe cea care prevedea inchisoarea intre 15-25 de ani:

Aceleasi ratiuni pot fi invocate si in cazul prevazut de art. 109 al.2 C.p – cand instanta alege pedeapsa inchisorii , dintre cele doua alternative , ar putea aplica minorului pedeapsa inchisorii intre 5 si 12 ani fata de situatia cand alegand pedeapsa detentiunii pe viata pe care nu o poate aplica, va aplica pedeapsa inchisorii de la 5 la 29 de ani.

Drept Penal Roman-Parte Generala –prof. Univ. dr. Constantin Mitrache

Cod penal

Cod de Procedura Penala

download