Antichitatea - Tatuaje Si Machiaje Rituale, Evul Mediu

Antichitatea

In timpurile preistorice, oamenii utilizau tatuaje si machiaje rituale, dar, cu timpul, machiajul a capatat o functie pur estetica. In Egipt, intalnim primele marturii inscrise pe peretii templelor, iar in diferite morminte egiptene s-au descoperit adevarate truse de machiaj. Simbolul frumusetii egiptene este legat de Cleopatra. Coafura Cleopatrei si machiajul ochilor ei in forma de peste inspira si astazi machiorii si coaforii in lansarea modei. Egiptul a avut influenta asupra popoarelor din Orientul Apropiat si din Mediterana, pana in Evul Mediu.In Grecia, machiajul ajunsese o adevarata arta: genele se vopseau in negru, buzele se pictau. Tipul frumusetii la greci era Elena, cea pentru care s-a purtat celebrul razboi cu Troia.Roma antica ne-a lasat primele tratate despre produsele destinate infrumusetarii. Apare distinctia intre produsele intrebuintate la ingrijirea pielii si cele care servesc la prepararea defectelor estetice. In stabilimentele bailor publice existau adevarate institute de frumusete. Pielea alba era la moda si machierea ochilor cu farduri colorate o punea in valoare.

Evul Mediu

In Europa Occidentala, biserica catolica fiind contra machiajului, numai femeile "usoare" foloseau acest mijloc de infrumusetare.In Orient insa, in conditiile concurentei intre femeile din haremuri, s-au dezvoltat cele mai rafinate sisteme de machiaj. Machiajul ochilor, care se vedeau dintre valurile ce acopereau fata femeiii musulmane, avea cea mai mare importanta.Femeile bizantine se machiau mult pe obraji si pe buze cu farduri in culori si cu o stralucire artificiala.

Secolele XVI - XIX

Machiajul cauta sa realizeze un aspect cat se poate de natural. La moda este pielea alba care este pusa in valoare cu ajutorul alunitelor false.Aceasta este epoca de aur a sarlatanilor fabricanti de priduse cosmetice, care se folosesc de lipsa de cunostinte a oamenilor epocii, prezentand numeroase produse miraculoase menite sa imbunatateasca sau chiar sa schimbe total infatisarea doamnelor simandicoase.Este epoca de prestigiu a Frantei din punctul de vedere al elegantei, luxului si modei. Se raspandeste intrebuintarea pudrei de culoare alba, ochii sunt accentuati prin machiaj, buzele vopsite cu rosu.Revolutia aduce, insa, dupa ea, o perioada de austeritate.In 1806, doctorul Carol publica"Enciclopedia frumusetii" in care vorbeste despre igiena, cosmetica si machiaj. Este prima legatura care se face intre stiinta si cosmetica.La noi in tara, machiajul, numit "sulemenit", de la cuvantul turcesc "sülümen", era un obicei oriental care dainuia de sute de ani. In 1820, s-a produs in tarile Romane o reforma radicala in imbracamintea femeilor, prin adoptarea hainelor europene, desi machiajul continua sa fie foarte folosit din cauza influentei orientale si sa fie raspandit in toate clasele sociale. In formularul cosmetic al lui Stefan Fodor, aparut in 1858, autorul povesteste despre femeile de la tara, care-si vopseau fata si buzele cu foita rosie umezita.In acest timp, in Franta, mashiajul femeilor tindea spre paloare. Pe vremea lui Napoleon al II-lea, exista o celebra frumusete a timpului, Marchiza de Paiva, cu un ten foarte frumos, dar colorat, care-i dadea un aspect de femeie sanatoasa. Trebuind sa fie prezentata la curte, o prietena binevoitoare i-a atras atentia ca ar fi mai bine sa se machieze in culori palide si sa tuseasca din cand in cand, pentru a avea succes. Se purtau frumusetile putin ... ofticoase.In 1879, la noi in tara, N. Kalinderu publica o lucrare despre cosmetica si accidentele ei si propune ca "consiliile de igiena sa nu piarda din vedere analizarea din cand in cand a dresurilor si a pulverilor care se vand in magazinele speciale". Sunt primele zvacniri ale nasterii cosmeticii stiintifice.

Secolul al XX-lea

Este caracterizat prin dezvoltarea productiei de produse cosmetice, trecerea la fabricarea industriala si stiintifica, diminuarea preturilor de vanzare si cresterea nivelului de trai, emanciparea femeii si schimbarea felului ei de viata.Doctorul roman Aurel Voina a devenit un cosmetolog cu renume mondial. El a pus bazele unei noi stiinte pe care a numit-o cosmiatria (in greceste kosmeo = podoaba si iatria = medicina), pe care o considera o disciplina medicala, ce trebuie sa fie ferita de dibuiri, de influente empirice si in sarcina careia intra si educatia sanitara cosmetica a maselor populare.Doctorul Aurel Voina spunea ca nu trebuie condamnata cochetaria femeii preocupate de cosmetica si machiaj. "Ca arma biologica proprie firii omenesti, cocjetaria nu trebuie sa se limiteze la actiuni de cucerire, ea trebuie sa actioneze si pentru consolidarea legaturilor consfintite prin casatorie, dar vulnerabile, daca nu exista aportul continuu adus de atentiile reciproce firesti dintre sot si sotie".Pentru prima oars la noi, doctorul Voinea a vorbit despre acaiunea de protecaie a produselor de machiaj asupra pielii.Odata cu aparitia cinematografului, spectacolul cel mai popular, cu cea mai mare adresabilitate, a inceput o era noua. Vedetele de cinema au devenit cele mai mari lansatoare de moda. Femeile din toata lumea le imitau. Unele au creat tipuri feminine care au caracterizat cate o epoca.Protagonistele filmelor mute dinainte de razboiul 1914-1919 erau femei mai grasute, imbracate in haine incomode, cu parul lung, si al caror farmec consta intr-un ten foarte alb, sprancene groase si ochi machiati foarte puternic. Ambele pleoape erau fardate cu un fard gri-inchis, aproape negru. Cum fardurile nu erau raspandite, femeile de rand afumau o farfurioara cu ajutorul lumanarii aprinse si aplicau funinginea cu degetul pe pleoape. Genele erau subliniate cuun creion negru gras, caci dermatografele nu aparusera in forma lor actuala, cu invelis lemnos. Creionul gras mai servea la fabricarea alunitelor. Atata negru pe pleoape facea, prin contrast, sa iasa in evidenta albul ochilor. Acest tip de machiajconvenea actritelor din filmele mute, care isi exprimau suferinta dand ochii peste cap.Dar, in lupta ei pentru afirmare, femeia a simtit nevoia de o imbracaminte si o coafura mai practice. S-ar parea ca primele femei care si-au taiat parul au fost cateva englezoaice care erau soferi pe ambulante in timpul razboiului. Metoda a fost adoptata cu entuziasm dupa razboi.Pe ecrane apare Greta Garbo, supranumita "Divina", care impune tipul de femeie spiritualizata, enigmatica si fascinanta. Parul il purta scurt, sprancenele subtiri, ochii usor subliniati, genele rimelate, lungi, care fac privirea mai languroasa. Tenul alb, pudrat cu pudra foarte deschisa. Dupa propriile declaratii ale "Divinei", pudratul ei dura o ora. Fonduri de ten inca nu existau si, pentru a evita aspectul fainos al tenului actritelor din filmele mute, Greta Garbo aplica pudra, o stergea cu puful si aplica din nou, pana cand aceasta adera de piele.Dupa cativa ani isi face aparitia si genul de eroina senzuala, Joan Crawford, Joan Harlow eBuzele castiga in importanta si depasesc conturul lor normal, narile palpita, parul este semilung.Cu incetul insa ne indepartam de genul misterios, artificial. Evolutia conceptiei despre frumos se indreapta catre natural, catre firesc. }i iat-o, trecand peste toate tipurile intermediare, pe Brigitte Bardot, tipul de fata tanara, traita in aer liber, cu tenul bronzat, ochii accentuati, dar cu farduri mai savante, buzele pastrandu-si conturul lor normal si colorate deschis, cat mai apropiate de natural. Suntem departe de gura mica in forma de inimioara a anilor 1930, dar si de buzele carnoase de culoare inchisa. De la misterioasa Greta Garbo, la sanatoasa Brigitte Bardot drumul a fost lung, machiajul si moda s-au adaptat stilului de viata al femeii moderne. Tehnica a evoluat. Produsele sunt studiate stiintific si au ca scop infrumusetarea, dar si ingrijirea si protejarea pielii. Este de ajuns sa ne gandim ca stramosul fardului nostru de ten era un preparat din nasturi de sidef dizolvati in lamaie, ca sa ne dam seama ca s-au facut intr-adevar progrese.

download