Balthus - Balthazar Klossowski De Rola - Cercurile Artistice

BALTHAZAR KLOSSOWSKI DE ROLA (BALTHUS)
    
     Balthus s-a nascut la Paris in anul 1908, intr-o familie de origine polona. Copil-minune, devine una din personalitatile cele mai representative ale artei secolului al XX-lea. Balthus picteaza pana la moarte, in februarie 2001.
     Inca din primele clipe de viata, Balthus face dovada de originalitatii sale. Balthazar Klossowski vine pe lume pe 29 februarie 1908, un an bisect. Isi sarbatoreste ziua de nastere din patru in patru ani, dar probabil ca si imbatrabeste de patru ori mai putin decat oamenii obisnuiti. Parintii sai venisera in Franta din Polonia. Familia din partea mamei era originara din Varsovia, inca din istoria furtunoasa a Europei Centrale a facut ca doar unii din stramosii lui Balthazar sa obtina cetatenie prusaca. Mama lui Balthus, Elisabeth Spiro, numita Baladine, era fata cantorului sinagogii Barza Alba din Wroclaw. Baladine avea doisprezece frati; unul dintre ei, Eugen (1874-1972), devine prietenul apropiat al tatalui lui Balthus, Erich Klossowski (1875-1946). Familia Klossowski provenea din regiunea Minsk, dar locuia de ceva vreme la Wroclaw. Acolo s-au nascut cele doua familii si tot acolo s-au casatorit Erich si Elisabeth; la putin timp dupa nunta au plecat la Paris.
    
     CERCURILE ARTISTICE
     In capitala Frantei, Erich Klossowski se apropie de cercurile artistilor si publicistilor. El insusi este pictor, decorator, critic si istoric de arta. Se imprieteneste cu Eugen Spiro, cu colectionarul Wilhelm Uhde (1847-1874), cu critical de arta Julius Meier-Graefe, precum si cu Richard Muther, editorul celebrei reviste "Die Kunst", consacrata artei si unde ii apar numeroase articole si recenzii, pe tema artei contemporane. Este unul dintre primii care va acorda atentie picturii lui Honore Daumier (1808-1879), caruia ii scrie biografia. Baladine, mama lui Balthazar, ia parte, de asemenea, la viata culturala pariziana. Desenele si tablourile ei fac dovada unui talent de netagaduit.
     Baladine si Erich au doi copii. Pierre, fratele cel mai mare al pictorului, s-a nascut in anul 1905. Baietii au o copilarie fericita; cresc intr-un mediu care favorizeaza dezvoltarea intelectuala. Razboiul pune insa capat fericirii familiale.
    
     DE LA PARIS LA BERLIN SI GENEVA
     In anul 1914, familia Klossowski este nevoita sa paraseasca Parisul. Intreaga lor avere este confiscata, iar mobilele si colectia de tablouri (din care fac parte, printre altele, opere ale lui Cézanne, Delacroix si Gericault) vor fi vandute la licitatie. Pierre Bonnard reuseste sa cumpere cateva obiecte, insa majoritatea averii familiei Klossowski se pierde irevocabil. Cei doi se muta impreuna cu copiii la Berlin . Viata lor se ingreuneaza. Politia germana il suspecteaza pe Erich Klossowski de participarea la lupta conspirativa pentru castigarea independentei Poloniei. Tatal lui Balthus reuseste, totusi, sa gaseasca de lucru, putand in felul acesta sa isi intretina familia; schiteaza, printre altele, decorurile pentru Teatrul lui Lessing din Berlin. Nesiguranta traiului se reflecta asupra vietii de familie. In anul 1917, Baladine isi ia fiii si paraseste Berlinul. Mai intai, se stabilesc pentru o perioada la Berna, apoi-pentru mai multa vreme- la Geneva. In Elvetia - tara neutra -,
     Baladine isi poate regasi linistea necesara unei vieti normale. Balthazar frecventeaza impreuna cu fratele sau scoala geneveze Ecole Inter. Nu dupa mult timp, viitorul pictor isi continua studiile la gimnaziul calvin. Din punct de vedere material, nu duc o existenta usoara. Baladine trebuie sa lupte mult pentru a asigura traiul familiei. In anul 1919, mama artistului se imprieteneste cu celebrul poet Rainer Maria Rilke (1875-1926). Aceasta ii acorda lui Balthazar multa atentie; sub aripa lui protectoare, talentatul baiat isi dezvolta interesul pentru arta si literatura. Dupa ce citeste o carte despre pictura chineza, adolescentul de doisprezece ani devine pasionat de istoria vietii si de filosofia lui Tchouang-Tseu. Sub imperiul acestor impresii se naste o serie intreaga de desene care il infatiseaza pe filosoful chinez al taoismului. Rilke apreciaza imediat talentul pupilului sau: "Mai mult decat orice m-a surprins conceptia intregului care presupune independenta fiecarui tablou. Ce sponteneitate! Ce avant! De pilda, ochii ingusti ai femeii care tradeaza sentimental groazei in clipa cand sotul ei invie, cand se deschide sicriul si cand din mana perfida cade securea!".
    
     COPILUL MINUNE
     Talentul artistului ii uimeste pe toti. Dupa moartea lui Mitsou (probabil provenit din polonezul Miciu, in grafie frantuzeasca) - pisica mult iubita - Balthazar prezinta intr-o serie de desene viata prietenului de neinlocuit. Aceste desene vor constitui prima lucrare a lui Balthus accesibila publicului mai larg. Acest lucru se intampla datorita lui Rilke, care se hotaraste sa publice desenele, prevazute cu un text introductive scris de el insusi. Publicatia apare in anul 1921.
     In acelasi an, in aprilie, ca urmare a problemelor financiare , baladine este nevoita sa plece impreuna cu copiii la Berlin, unde beneficiaza de ospitalitatea fratelui ei, Eugen Spiro. De educatia copiilor se ocupa Mlle Bouillon, iar latina o invata de la dadaistul Hans Richter (1888-1976). Ca urmare a insistentelor prietenilor francezi, Baladine se hotaraste in anul 1924 sa isi trimita fiii sa isi continue studiile la Paris. Balthus nu va frecventa in mod regulat scoala; se multumeste pur si simplu sa urmeze sfaturile vechilor prieteni ai familiei. Ii arata lui Bonnard lucrarilesale, care, impresionat, le prezinta negustorului de arta Drouet. Mama lui Balthus relateaza aceste intamplari intr-o scrisoare adresata lui Rilke: "Balthus vorbeste despre aceasta intalnire in mod foarte placut. Spune ca a avut loc o adevarata expozitie la Drouet, iar Bonnard repeat mereu: . Si deoarece Maurice Denis intarzia, Bonnard a afirmat ca . Era de asemenea prezent la fata locului si Marquet. Maurice Denis a sosit, in sfarsit, si toti au inceput sa priveasca lucrarile baiatului. Au fost uimiti de compozitii. Maurice Denis a spus: De fapt, tot ceea ce stie, Balthus isi datoreaza siesi. Niciodata nu al luat lectii de pictura. Iar Bonnard a adaugat cu fermecatoare modestie: Asadar, toti au cazut de acord ca Balthus il va copia pe Poussin. Va avea astfel ocazia sa invete enorm. Mai mult decat atat, Maurice Denis l-a invitat la el acasa, intr-o vineri, ca sa stea putin de vorba. Bonnard a spus:".
     In felul acesta va invata Blathus despre arta. Peste ani, va spune: "Oare ia cineva in primii ani de viata lectii de vorbire? Mi-am invatat meseria tot asa cum un copil invata sa traiasca: straduindu-se sa ii imite pe altii, privind cum lucrau parintii mei, urmand sfaturile lui Bonnard si Maurice Denis, si mai apoi ale lui Derain; copiindul-l pe Poussin la Luvru si mai tarziu pe Piero della Francesca in Italia. Lucrand, incercand, experimentand, uneori dand gres, dar pana la urma obtinand efectul urmarit." In anii douazeci, tanarul artist se consacra in totalitate pasiunii sale. Isi imbogateste mijloacele de expresie studiind operele marilor maestri la Luvru si in Italia, unde pleaca singur la varsta de optsprezece ani. Atunci este fascinat de pictura lui Piero della Francesca (cca 1416-1492), si aceasta admiratie absoluta il va anima vreme de multi ani. Perioada de studii se incheie pe la inceputul anilor treizeci. Din anul 1930 pana in anul 1932, Balthus isi satisface stagiul militar in Maroc. La intoarcere, il asteapta o mare cariera.
    
     DECENIILE PICTURII
     Pe la inceputul anilor treizeci, Balthus este un artist cunoscut numai intr-un cerc foarte restrans de cunoscatori de arta. Panzele sale sunt cumparate de cativa amatori. Atentia publicului este atrasa abia de tabloul Strada, expus in anul 1933. Totusi, nu putem vorbi inca de un adevarat succes. Intr-o vreme cand la moda este modernitatea, Balthus foloseste o tehnica oarecum academica. Alegerea lui socheaza. Cand, in anul 1934 André Masson (1896-1987) intra intr-o galerie pentru a-i privi lucrarile, iese imediat. "Dar e o pictura figurativa!" - exclama nemultumit. Tonul modei pariziene este dictat la vremea respective de suprarealisti, care resping pictura traditionala. Si, totusi, Balthus gaseste recunoasterea in ochii multor artisti contemporani celebri. Printre prietenii lui se numara si : André Derain (1880-1954), Alberto Giacometti (1901-1966), precum si Georges Bataille (1897-1962). Arta sa este apreciata totodata si de remarcabili oameni de teatru. Ii comanda scenografii nume celebre, de exemplu Antonin Artaud (1896-1948) sau Jean-Louis Barrault (1910-1994). Un alt admirator al picturii sale este Albert Camus (1913-1960).
     In anul 1937, Balthus se casatoreste cu Antoinette de Wateville. Din aceasta legatura se vor naste doi fii: Stanislas (n.1942) si Thadee (n. 1944). Izbucneste razboiul. In anul 1940 - imediat dupa demobilizare - Balthus paraseste Parisul ocupat si se stabileste la marea lui proprietate din Champrovent, in Burgundia. In anul 1942, paraseste Franta; va locui cativa ani in Elvetia.
     Imediat dupa terminarea razboiului, Balthus restabileste legatura cu mediile artistice pariziene. Se va intoarce chiar pentru scurta vreme la Paris, insa firea lui solitara il va indemna sa plece repede din capitala. In anul 1954, isi cumpara o proprietate in centrul Frantei, in regiunea Morvan. Se bucura de linistea de la tara si picteaza foarte mult. In anul 1961, ministrul de atunci al Culturii, André Malraux, ii propune functia de director al Villei Medici, sediul Academiei Franceze de la Roma. Balthus cantareste mult aceasta propunere. Inainte de luarea deciziei finale, pleaca la Roma pentru a vedea la fata locului care ii vor fi insarcinarile. In cele din urma, accepta un contract pe trei ani, dar va ramane in Cetatea Eterna vreme de cincisprezece ani, adica pana in anul 1976. sub conducerea lui, Villa Medici isi redobandeste prestigiul de altadata. In anul 1967, pictorul se recasatoreste cu Setsoko, o japoneza pe care o cunoscuse in Tokyo, cu
     cinci ani in urma, in anul 1962. in anul 1973 se naste Harumi, singura fiica a lui Balthus. Dupa cincisprezece ani petrecuti in Italia, pictorul se stabileste in Elvetia. Locuieste intr-o casa mare (care fusese candva hotel), numita Chalet de la Rossiniere.
     Balthus nu va uita niciodata de radacinile sale poloneze, dar va merge in Polonia o singura data, la 17 septembrie 1998, pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa al Scolii Superioare de Arte Plastice din Wroclaw.
     Balthus picteaza pana la sfarsitul vietii. Cu nelipsita tigara in coltul gurii, repeat: "Nu inteleg cum puteau sa picteze fara tigari pictorii din secolul al XV-lea." Balthus a murit la 18 februarie 2001, in Elvetia.
    
download