Testoasele

TESTOASELE CU TÂMPLE ROSII

Originare din Florida, denumirea stiintifica a testoaselor cu tample rosii este Chrscripta elegans. Aceasta specie a fost descoperita si descrisa de Wied, in 1839. Traind in libertate, ajung pana la 30-40 de ani, dar in captivitate nu depasesc 4-5 ani.

Carapacea testoaselor cu tample rosii masoara de la 7,5 la 20 cm, ajungand cateodata chiar la 30 cm, este ovala si turtita (mai ales la mascul). Culoarea acesteia se inchide pe masura ce testoasele imbatranesc. Partea inferioara a carapacei (plastronul) este galbena, cu pete maronii spre centru. Membrele, capul si coada sunt verzi, cu dungute galbene, fine. Evidente sunt insa cele doua benzi rosii din spatele ochilor, de unde vine si denumirea lor.

Habitatul lor natural il reprezinta apele linistite, dar au fost intalnite si in fluvii, mlastini si iazuri. Aceasta specie atinge maturitatea intre 2 si 5 ani. De remarcat este faptul ca in captivitate nu se reproduc.

Spre deosebire de femela, masculul are ghearele foarte lungi la membrele anterioare, coada mai lunga si mai groasa, iar plastronul este usor scobit, cloaca fiind situata mai aproape de varful cozii. Testoasele tinere sunt vioaie, agile si se retrag la apropierea omului. Pe masura ce imbatranesc, testoasele se acomodeaza cu prezenta stapanilor. Cu toate acestea, nu le place sa fie atinse. Masculii se acomodeaza mai usor cu mediul si stapanii.

Broastele adulte trebuie hranite la 2-3 zile, iar cele tinere, zil-nic. Testoasele tinere sunt carnivore, iar adultii sunt omnivori. Regimul lor alimentar cuprinde:

hrana vie: pestisori, mormoloci, melci de apa, rame, viermi Tubifex, dafnii, ciclopi si alti crustacei infe-riori)

hrana vegetala: banane, salata, neghina, alge sau plante acvatice;

hrana comerciala: trebuie sa contina 35% proteine, calciu si vitamina A

Absenta vitaminei A din hrana le poate afecta vederea.

PERUSII

Perusii sunt originari din Australia centrala, fiind adusi in Anglia cu peste 150 de ani in urma de catre omul de stiinta John Gould. Denumirea lor stiintifica este Melopscittacus undulatus Shaw ( melos = cantec; pscittacus = papagal; undulatus = linie ondulata; Shaw este numele celui care a descris pentru prima oara aceste pasari si le-a botezat).

Perusii traiesc in colonii de 20 pana la 60 de pasari, in zonele de stepa. Pe langa hrana lor obisnuita - seminte si insecte - micii papagali inghit si graunte de nisip, pentru a-si satisface nevoia de minerale. Pentru a se racori in zilele calduroase, perusii se afunda in apa baltilor. Ei se distreaza de minune rozand hartii. Asa ca daca aveti perusi in apartament si nu doriti sa va gasiti caietele, cartile, agendele etc. roase, este bine sa aveti in permanenta o hartie alba in apropierea custii. Ei sunt protejati de culoarea penajului - galben cu verde. Sunt pasari nomade, care foarte rar se intorc intr-un loc vizitat anterior. Perusii sunt albi , bleu, verzi, sau galbeni. Au aproximativ 25 cm lungime si o greutate de 30-40 grame. Traiesc aproximativ 13 ani. In fiecare an, femelele depun intre 4 si 6 oua pe care le clocesc timp de 18 zile. Deoarece perusii se ataseaza foarte mult de stapanii lor, se intristeaza daca sunt lasati singuri. Ingrijirea unui perus necesita mult timp si rabdare.

Deosebirile dintre pui si maturi sunt urmatoarele:

Puii au:

ochii largi si complet negri;

dungile ondulate de pe pene se intind de pe cap pana la cioc, care are o culoare inchisa

Maturii se caracterizeaza prin urmatoarele:

irisul alb din jurul ochiului este complet dezvoltat;

nu au dungi ondulate pe cap;

ciocul are o culoare mai deschisa decat la pui

BIBLIOGRAFIE

PANETA ALBASTRA- Nr. 28/2000

ATLAS MAGAZIN-NOIEMBRIE 1999

ATLAS MAGAZIN- DECEMBRIE 1999

download