Bartolomeo Diaz Si Descoperirea Capului Bunei Sperante

Bartolomeo Diaz şi descoperirea Capului Bunei Speranţe

Îndată după întoarcerea expediţiei lui Cao, regele portughez Joao al II a hotărât să trimită spre sud două corăbii de război. Acestea erau mici, dar stabile încât se puteau instala tunuri grele. Acestor corăbii li s-a adăugat un vas de transport cu provizii. Şef al micii flotile a fost numit Bartolomeo Diaz, care făcuse parte din expediţia lui Diego Azanbuja, iar cârmaci principal a fost numit unul din cei mai experimentaţi navigatori din aceea vreme, Pero Almequer. Nu s-a păstrat nici o mărturie din care să rezulte că expediţia lui Diaz avea misiunea de a ajunge în India. Mai probabil este că ea a trebuit să efectueze explorări la distanţe mari.

Cronologia expediţiei pe mare a lui Diaz nu este destul de limpede.În prezent, majoritatea istoricilor înclină să considere că flotila sa a plecat din Lisabona în august 1487(iar nu in 1486 cum se credea înainte). Diaz a mers pe drumul obişnuit până la Sao Jorge da Mina, iar de aici a urmat drumul lui Diego Cao până în dreptul paralelei 22 latitudine sudică. Dincolo de tropicul sudic el; a descoperit un ţărm pustiu şi uşor crestat. Portughezii parcă au ajuns în altă lume: ţărmuri golaşe, adesea învăluite în ceaţă, culori sterse - nimic nu semăna cu Africa tropicală. Diaz a aşezat primul său padrao pe malul "Portului mic" (Angra Pequena). De aici el a pornit spre sud de-a lungul coastei pustii, care devia tot timpul uşor spre răsărit, dar în apropierea paralelei 33 latitudine sudică cotea brusc spre vest (în dreptul golfului Sfânta Elena). În timpul acesta s-a stârnit un vânt puternic. Fiindu-i teamă că vasele să nu se sfărâme de stânci, Diaz a ieşit în largul oceanului. Vântul s-a transformat în furtună şi portughezii au pierdut din vedere coasta Africii. Furtuna înspăimântătoare zguduia mereu cele două corăbii mici portugheze, mânându-le spre sud (vasul de transport rămăsese în urmă). Era în luna ianuarie 1488, deci în toiul verii în emisfera sudică, dar valurile veneau tot mai reci. Când furtuna s-a mai potolit, Diaz a cotit iarăşi spre răsărit. Corăbiile au mers câteva zile în această direcţie, dar Ţărmul Africii nu se arată. Diaz s-a gândit că a ocolit pesemne extremitatea sudică a Africii. Ca să se convingă de acest lucru, a cotit spre nord. După două - trei zile au apărut în zare nişte munţi, iar apoi un ţărm înalt acoperit cu iarbă verde, care se întindea de la apus spre răsărit (3 februarie 1488).

Portughezii au zărit pe un deal o cireadă de vaci şi câţiva păstori aproape goi. Diaz a trimis oameni pe ţărm să ia apă. Păstorii, pe care portughezii i-au luat la început drept negrii, au mânat vacile mai departe, ei însuşi rămânând în vârful dealului, strigând şi dând din mâini. Diaz a lansat în ei o săgeată din archebuza. Un pastor a fost ucis, iar ceilalţi au fugit. Atunci portughezii s-au apropiat de "negrul" ucis şi au văzut că are părul ca "lana", dar pielea de culoarea frunzelor uscate era mult mai deschisă decât a negrilor pe care îi întâlniseră pe ţărmurile apusene ale Africii. Astfel, prin uciderea unui pastor dezarmat a fost marcată prima întâlnire a europenilor cu poporul Koi Koin, pe care nu-l cunoscuseră înainte, locuitorii băştinaşi ai Africii de Sud. Din acest "Port al păstorilor" (Mossel), Diaz şi-a condus corăbiile de-a lungul ţărmului drept spre răsărit şi a ajuns până la un golf larg deschis spre ocean. De aici coasta cotea lin spre nord-est, în direcţia Idiei. Diaz a ajuns la concluzia, care s-a dovedit justa, că vasele sale au ocolit toată coasta sudică a Africii şi se afla în Oceanul Indian, pe care mulţi îl consideraseră o mare închisă. "Calea maritimă spre India în jurul Africii fusese descoperită".

Diaz a aşezat pe o insuliţă în golf cel de-al doilea padrao, dar echipajul ambelor corăbii, istovit de îndelungatele peregrinari pe ocean, i-a cerut să se întoarcă în patrie. Temându-se de o răscoală, Diaz a fost nevoit să cedeze.

download